Prin drogheriile Bacăului

Sursa: DJBAN

Axis mundi

   La capăt de stradă. La un fel de răscruce a timpului citadin cu rezonanţă medievală. Mai nou, la o străpungere subpământeană care vascularizează şi regenerează suflul oraşului spre apus. Paradoxal, aproape invizibilă de când mă ştiu. Suportând cel mult priviri grăbite ale omului nou, oripilat de aerul vetust şi de izul de clisă rebreniană. Ceva totuşi mai atrăgea privirea ca un magnet. Ceva inexistent în cartierul fără prispe dar plin de panouri prefabricate. Abia acum câteva zile am remarcat: sub streaşina dintre lumi, stâlpii de susţinere parcă dispăruseră în neant. Devenea clar, nervurile lemnoase nu mai puteau hrăni o lume de mult dispărută şi prea uşor trecută în uitare...

Lirică urbană: Oraş pustiu, îngândurat...

   La finalul anului trecut aminteam de zece posibile evoluţii urbanistice pentru oraşul Bacău în 2017. Un posibil decalog în cheie tragi-comică. Se pare că obiectivul numărul 4 devine deja realitate:

Reactualizarea studiului seismic care să demonstreze fără putinţă de tăgadă multiplicarea bulinelor roşii pe toate blocurile din centrul oraşului (perimetrul Războieni - Bulevardul Unirii - 9 Mai, încadrat deja prin raport de expertiză tehnică în clasa I de hazard), necesitatea evacuării populaţiei în intervalul dintre cele două echinocţii, închiderea tuturor spaţiilor comerciale şi declararea zonei drept rezervaţie urbană în curs de consolidare. Studiul seismic va fundamenta propunerea de includere a centrului civic pe lista scurtă din patrimoniul UNESCO – categoria situri vernaculare decrepit-încropite.

Observ că şi presa locală a sesizat fenomenul - a se vedea articolul  "Incet, dar sigur, centrul oraşului devine pustiu" 

   Îmi aduc aminte de un pasaj din Jan Gehl: "Acolo unde spaţiile în aer liber sunt de calitate mediocă, vor avea loc doar activităţi strict necesare. Pe străzi şi în spaţii de proastă calitate se desfăşoară un minimum de activitate: oamenii tind să se grăbească spre casă." (Viaţa între clădiri. Utilizările spaţiului public, Editura "Igloo Media", Bucureşti, 2011). Disoluţia unui oraş nu începe doar prin ignorarea paşilor săi încastraţi în timpul devenirii urbane. Câteva lacăte puse pe uşa unor anoste clădiri din vremurile noastre pot deschide, insidios, calea spre acelaşi deznodământ nedorit. Ce bine ar fi să nu ne mai batem joc de propriul oraş...

Un nou look hotelier

Ce bine arată hotelul cu o cingătoare (chimir?) de luminiţe preţioase :)

Circularitate (a)temporală

O imagine sugestivă de la începutul anilor '60, cu Piaţa Aroneanu în prim-plan (Piaţa Florescu/Alexandru cel Bun/Revoluţiei)  şi capătul sudic al unei artere rutiere cu un farmec aparte...în alte vremuri: Strada Mare (actuala Str. Mihai Viteazul)

Sursa fotografiei îmi este deocamdată necunoscută.

Schilodiri urbane

Pentru că mâine este 16 noiembrie, o altă zi neagră din evoluţia edilitar-urbanistică a Bacăului contemporan... Astăzi ne mândrim cu rea-voinţa, ignoranţa, indiferenţa şi ipocrizia cotidiană. Factori mai distructivi decât brutalul buldozer de odinioară. Încetul cu încetul disoluţia identitară cuprinde oraşul. Teatrul “Bacovia”, Casa “Vasile Alecsandri” sau Casa “Sterian” sunt doar câteva exemple ale răvăşirii noastre între trecut şi viitor…

“…16 noiembrie 1980. Abia s-a reuşit ca în mare grabă să se evacueze inventarul mobil, că buldozerele, excavatoarele şi cazmalele s-au înfipt adânc în pereţii Pavilionului. Cerinţele sistematizării şi urbanizării impuneau sacrificarea a jumătate din acest parc iar Pavilionul “cădea” exact pe axul actualului Bulevard Nicolae Bălcescu. Sacrificarea edificiului nu putea fi evitată.

Cu numai o zi înainte noul şef care prelease unitatea cu doar trei luni în urmă, inaugurase în interiorul localului o bogată expoziţie cu vânzare de preparate culinare din peşte. Bineînţeles, sucesul acesteia a fost determinat şi limitat numai de existenţa sa efemeră de o zi…

Mutilată şi înjumătăţită, fără Pavilionul ce-I făcuse faimă altădată, Grădina Publică a rămas în mare măsură de domeniul amintirilor, iar fostului local i se şterge, odată cu dispariţia generaţiilor care l-au cunoscut, şi acest ultim “privilegiu”.

Au rămas doar planurile întocmite de arhitectul George Sterian, lucrate cu migală pe 13 planşe, cu toate detaliile acestui măreţ edificiu, aflate la dosarul ce cuprinde documente ce au stat, cea mai mare parte, la baza acestui studiu.  A mai rămas şi denumirea de “Restaurantul Parcul Trandafirilor”, transferată, odată cu darea în exploatare în anul 1985 a unui nou local, la parterul şi mezaninul blocului construit în latura sudică a ceea ce mai exista din fostul parc. Dar categoric, nu a mai rămas nimic din ceea ce a fost pentru băcăuani PAVILIONUL DIN GRĂDINA PUBLICĂ”  - Ioan Ungureanu (1993) - Istoricul unui fost edificiu băcăuan: „Pavilionul” din Grădina Publică, Carpica, XXIV, p. 247-258.

Ghost city

    Un altfel de oraş surprins în preajma sistematizării care a schimbat definitiv fizionomia Bacăului în deceniul 6. Imaginile au fost recent achiziţionate de doctorul Liviu Vasiliu şi oferite cu generozitate băcăuanilor în format digital. Majoritatea proprietăţilor erau amplasate în patrulaterul str. Mărăşeşti - str. I.C. Frimu (astăzi str. V. Alecsandri) - str. Ada Marinescu - str. Oituz.

Exerciţiu de imaginaţie

    Cum ar fi fost dacă sistematizarea comunistă lua în calcul păstrarea unor elemente urbanistice valoroase din oraşul antebelic? Cum ar fi fost dacă scuarul din faţa vechiului Ateneu devenea peste timp un fel de Piaţă Mică? O Piaţă Mică nu a Sibiului, ci a Bacăului....Priviţi imaginea de mai jos şi faceţi un mic exerciţiu de imaginaţie...

Sursa colajului: Ioan Bâşcă - "Bacău. Instantanee regizate"

Un oraş mai răcoros (aerial view)

Foto: Hevy Eveline, 14 iulie 2016

Patrimoniu. Ei cunosc acest cuvânt?

Un oraş descărnat. Leprozerie? 

Profil urban

Exuvii urbane

   Un exemplu demn de urmat şi uşor de pus în practică, valabil pentru orice oraş care şi-ar dori un stop de culoare în gândirea şablonardă, ne este oferit de Iaşi (click aici). Desigur, imediat ar putea veni replici de genul: noi nu ne putem compara cu...., noi nu avem..., noi nu putem...., ce rost ara avea să... Prea des am auzit aceste replici cu iz negativist, de atotcunoscător rasat şi concomitent blazat. Să nu uităm însă un lucru: imaginea urbană se construieşte şi se consolidează în timp. Pentru o abordare corectă ar trebui ca oraşul să-şi ignore specimenele care se hrănesc cu ipocrizii, populisme, infatuare, frustrare, mârlănie sau prostie. Par lucruri anodine? Eu îmi păstrez doza minimală de optimism. Avantajul localismului integrat fibrei sufletului, avantaj pe care nu îl au nici momârlanii, nici aventurierii şi nici pripăşiţii. Pentru a face un pas înainte, Bacăul are nevoie să-şi ardă - sau măcar să-şi uite -  exuviile. Dacă nu va reuşi? Nu-i va rămâne decât să-şi schimbe stema...

A fost actualizată lista monumentelor istorice. Bacăul a ieşit pe plus.

      Lista actualizată a monumentelor istorice, precum şi Lista monumentelor dispărute au fost publicate în Monitorul Oficial al României nr 113 bis, partea I, din data de 15 februarie 2016 (click aici pentru documentul în format pdf). Documentul reprezintă o anexă la Ordinul Ministrului Culturii nr. 2.828/2015 pentru modificarea anexei nr.1 la Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată, şi a Listei monumentelor istorice dispărute, cu modificările ulterioare.

În documentul respectiv,  monumentele sunt grupate pe patru categorii: monumente de arheologie, monumente de arhitectură, monumente de for public şi monumente memoriale și funerare. Din punct de vedere al importanţei, lista monumentelor istorice cuprinde două categorii: monumente de interes național (categoria A); monumente de interes local (categoria B).

      La nivelul judeţului Bacău sunt inventariate 366 monumente istorice, cu două mai mult faţă de lista anterioară, publicată acum şase ani. Ghiciţi cele două monumente?

Bacăuburg

Vedenii la crepuscul...

Conexiuni

Pe strada Mioriţei internetul a ajuns cu adevărat în era world wide web...

Din cerdac priveşte timpul...

Dacă nu aş şti că se află la doi paşi de centrul oraşului, aş crede că Ozana ar curge pe lângă aparatul foto...

Prin centrul Bacăului...la începutul deceniului 7

O imagine veche de aproape o jumătate de secol şi mai multe chei de lectură...

Strada Ştefan cel Mare, 1962

O imagine din fototeca personală care ar atrage imediat atenţia doritorilor de piste pentru biciclete în Bacăul anului 2016 :)

Athenée Palace: parfumul Bacaului interbelic

    Faceţi abstracţie de situaţia jalnică în care se află clădirea teatrului municipal şi translataţi-vă imaginaţia în Bacăul anului 1929, urmărind reclama de mai jos, descoperită recent de pasionatul ing. Mihai Ceucă.  Parfum de epocă... 

Ghicitori de for public

     O carte poştală mai puţin cunoscută, intrată recent în colecţia Daniel Isacescu. Recunoaşteţi personajul? Recunoaşteţi zona? Un mic ajutor: răspunsurile se învârt în jurul unui fost director de la Fabrica Letea...