Spitalul din Bacău – o anchetă din anul 1931

Probleme vechi, probleme noi, o singură prioritate: sănătatea.

Sursa: I. BIS - Spitalul „Pavel şi Ana Cristea” din Bacău. O instituţie sanitară model, dar care necesită ajutoare urgente, ziarul „Dimineaţa” 10 noiembrie 1931

Rolul covârşitor pe care spitalul „Pavel şi Ana Cristea” îl îndeplineşte în mişcarea sanitară din localitate îi dă dreptul, desigur, la multă solicitudine din partea organelor în drept. În urma războiului european, printr-un complex de împrejurări, oraşul şi judeţul Bacău au luat o dezvoltare apreciabilă, dezvoltare care ar fi cerut în mod logic ca şi instituţiunile de utilitate publică să ia o extindere similară. Spitalul „Pavel şi Ana Cristea”,din localitate care are menirea să deservească nu numai întreg oraşul, dar şi o mare parte din judeţ, trece astăzi prin momente grele, din cauza unor lipsuri, cari desigur cu puţină bunăvoinţă din partea celor în drept, ar putea fi înlăturate. Spitalul e compus dintr-o secţie de boli interne, sub conducerea d-lui dr. Radu Moisă, una de chirurgie, sub conducerea d-lui dr. Telemac Iamandi şi un serviciu de radiologie. În numărul de faţă ne vom rezuma să subliniem frumoasa activitate care se depune la secţiunea de medicină internă şi lipsurile ei. Secţiunea este condusă cu multă pricepere de dl. medic internist Radu Moisă. Secţiunea are două saloane mari, unul pentru bărbaţi şi unul pentru femei cum şi câteva camere de rezervă. La această secţiune se dau consultaţiuni de toate bolile interne, nervoase, nutriţie, venerice, infecţioase şi se fac numeroase tratamente sifilitice gratuite. În cursul anului 1930, au fost internaţi în această secţiune peste 1800 de bărbaţi, femei şi copii. Până în prezent s-au dat consultaţiuni medicale în cursul acestui an la 4125 de bolnavi şi au fost internaţi în spital peste 1200 de pacienţi. Spitalul este întreţinut de municipiu. Încasările spitalului sunt însă ceva mai mici decât subvenţia acordată de primărie. Fiecare bolnav internat plăteşte 50 de lei pe zi pentru întreţinere, iar cei mai săraci 25 lei; unii din ei sunt ţinuţi în mod cu totul gratuit.

LIPSURILE SPITALULUI

Lipsurile spitalului sunt multiple şi dacă ele n-au ajuns încă să ameninţe situaţiunea instituţiunii se datoreşte în cea mai mare parte abnegaţiunei depuse de dl dr. Radu Moisă. Faţă de numărul mare de bolnavi interni şi externi şi de varietatea maladiilor care se tratează, lipsa unui pavilion de consultaţii policlinic se resimte în primul rând. Ar fi necesar să se construiască în imediată apropiere de poarta spitalului o clădire corespunzătoare unde bolnavii să fie triaţi şi unde să se dea şi consultaţiunile bolilor interne între care şi obstetrica, nas gât şi urechi, venerice şi pentru tuberculoşi. Corpul principal al spitalului să fie destinat exclusiv bolnavilor interni.

LOCALUL SPITALULUI

Însăş construcţia spitalului prezintă defectuozităţi. Sălile sunt prea mari şi prezintă inconvenientul că nu numai că se încălzesc greu, dar aglomerează prea mulţi bolnavi în aceeaşi odaie. Ar fi de dorit ca să existe camere mai mici, cu câte 6—8 paturi, care ar prezenta avantajul că s-ar putea aranja bolnavii pe clase, aşa cum se utilizează în Ardeal şi centrele apusene. În tot judeţul Bacău, deşi este unul dintre cele mai mari judeţe din ţară şi procentul de tuberculoşi este în plină ascensiune, nu se găseşte un sanatoriu de tuberculoşi. La acest spital se tratează şi tuberculoşi. Cu puţină bunăvoinţă s-ar putea clădi în curtea spitalului clădire sau câteva pavilioane cu verandă, pentru tuberculoşi.

PAVILIONUL DE IZOLARE

Tot la acest spital se izolează toţi contagioşii din oraş şi o parte din judeţ. În cursul anului trecut s-a început construirea unui pavilion. În cele patru camere mici ale pavilionului trebue îngrămădiţi bărbaţi, femei şi copii. Din cauza insuficienţii camerelor stau îngrămădiţi la un Ioc bolnavii de erizipel, scarlatina, febră tifoidă, difterie, oreillon, cărbune, etc. Îşi poate închipui oricine că sacrificiul medicului nu poate înlocui lipsurile imperioase. Spitalul se ilustrează prin lipsa unui calorifer, a lemnelor, a unei canalizări defectuoase şi a insuficienţei apei.

PERSONALUL

Deci spitalul este cotat ca unul din cele mai mari din întreaga regiune şi deşi aici se tratează mii de bolnavi pe an, afară de medicul primar dl. dr. Radu Moisă, nu se mai găseşte un medic ajutor. S-ar cuveni ca să se numească un medic secundar, care să faciliteze munca titanică depusă de dl dr. Radu Moisă. Deasemeni, personalul inferior este insuficient. Se impune standardizarea personalului, pentru că unele spitale mici să nu aibă surplus de personal şi o secţiune de talia celei de la spitalul din Bacău să se rezume la un subchirurg şi la a doua infirmiere. Nu pot trece peste lipsa accentuată de medicamente.

SERVICIUL DE RADIOLOGIE

În cursul anului trecut a luat fiinţă şi un serviciu de radiologie, care deserveşte ambele secţiuni ale spitalului şi un număr considerabil de pacienţi particulari din oraşul şi judeţul Bacău şi din judeţele limitrofe. Serviciul este pus sub conducerea d-lui dr. Eliescu, fost şef de lucrări la facultatea de medicină din Cluj. Serviciul este dotat cu tot utilajul modern şi prin priceperea conducătorului rivalizează cu cele mai de seamă institute de radiologie din ţară.

SOCIETATEA MEDICO-FARMACEUTICĂ

În strânsă legătură cu activitatea depusă la spital de dl. dr. Radu Moisă, trebuie să relevăm activitatea societăţii medico-farmaceutice din localitate, al cărui preşedinte activ este tot dl dr. Radu Moisă. Societatea ţine şedinţe regulate, unde se discută cele mai interesante cazuri medicale, în cea mai mare parte furnizate de secţiunea d-lui dr. Radu Moisă.

I. BIS

Sursa foto: ing. Mihai Ceucă/Clădirile ce-au fost odată în Bacău...

Inedit: proiectul original al stadionului "23 August" (1956)

     Inedit: schiţa viitorului stadion “23 August” descoperită în “Scînteia Tineretului”, numărul din 11 iulie 1956. Stadionul va fi inaugurat trei ani mai târziu, pe 9 mai 1959 - click aici.

COMPLEXUL SPORTIV DIN BACĂU

Vedeţi stadionul din desenul de mai jos? Este proiectul realizat de un grup de arhitecţi, condus de arhitectul STELIAN CĂTINĂ. Stadionul, care face parte dintr-un întreg complex sportiv, va fi construit la Bacău, unde de mult se simte nevoia unui teren de sport modern utilat.

Şeful proiectant mi-a relatat că stadionul este amplasat într-un amfiteatru natural astfel că nu va mai fi necesară ridicarea unui schelet de beton.

Ce anume va cuprinde acest complex sportiv? În primul rînd un stadion pentru 15.000 locuri, înzestrat cu un teren de fotbal şi o pistă de atletism. Aici vor exista vestiare pentru sportivi, casă de bilete, bufet. Alăturat, se va ridica o hală de sport cu o sală de 1.000 de metri pătraţi, pentru baschet şi volei, cu hol, casă de bilete, bufet, vestiare. Meciurile din sală vor putea fi urmărite de 800 de spectatori. Tot în cadrul complexului se va clădi un pavilion de tir, două terenuri de volei, un teren de baschet, trei terenuri de tenis, o popicărie şi un bazin olimpic descoperit.

- Ştiaţi că această construcţie a fost declarată şantier regional al tineretului?

- Desigur. Am aflat din ziare. Brigadierii vor avea de lucru, nu glumă. Vor trebui să sape aproximativ 800.000 metri cubi de terasament numai pentru stadion, fără să mai vorbim de celelalte lucrări. Aşteptăm cu nerăbdare rezultatele muncii lor.

Şi nu numai arhitecţii aşteaptă, dar şi sportivii din Bacău, tinerii din fabricile şi şcolile oraşului aşteaptă să se poată întrece pe terenurile şi pistele stadionului pe care voi, tinerii brigadieri, îl construiţi.

★ ★

...Hunedoara, Govora, Petroşani, Oraşul Stalin, Cluj, Bacău. Iată numai cîteva din şantierele care vă aşteaptă. Ce construcţii minunate! Oţelării şi stadioane, fabrici şi locuinţe. Şi nu numai în aceste localităţi. La Iaşi şi Galaţi, la Bucureşti şi Sighişoara, la Năvodari şi Ploieşti, la Bîrlad şi Turda, la Roman şi Făgăraş sînt zeci de şantiere, unde cu ajutorul braţelor voastre se vor ridica uzine, fabrici, S.M.T.-uri, G.A.S.-uri, şcoli şi case de locuit.

Iată ce sînteţi chemaţi să construiţi, tineri brigadieri.

Iată ce şantiere vă aşteaptă.

DAN LAZARESCU

Casa de Cultură: începuturi

 Se construieşte casa de cultură a sindicatelor din Bacău

În centrul oraşului Bacău, constructorii Întreprinderii nr. 2 au început săpăturile de fundaţii ale casei de cultură a sindicatelor din localitate. Casa va avea o sală de spectacole cu o capacitate de 800 locuri, cu anexele respective, o sală de şedinţe, o bibliotecă, încăperi pentru birouri etc. Case de cultură ale sindicatelor mai sunt în curs de construcţie şi în oraşele P. Neamţ, Buhuşi, precum şi la Dărmăneşti.

“Scînteia” 6 oct 1962

 ***

Ieri la Bacău

Inaugurarea Casei de cultură a sindicatelor

Iacob Lupu (corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Bacău)

Ziarul “Munca”, 11 iunie 1965

Ieri după-amiază, într-o atmosferă sărbătorească a avut loc inaugurarea Casei de cultură a sindicatelor din oraşul Bacău. La festivitate au luat parte numeroşi oameni ai muncii din întreprinderile şi instituţiile oraşului, precum şi invitaţi din regiune. Au participat, de asemenea, reprezentanţi ai organelor regionale şi orăşeneşti de partid, ai organelor regionale şi locale ale sindicatelor şi sfaturilor populare, precum şi ai Consiliului Central al Sindicatelor. În încheierea festivităţii a fost prezentat un bogat program artistic la care şi-au dat contribuţia formaţiile proprii ale casei de cultură, Filarmonica de stat din localitate, precum şi o formaţie coregrafică a Casei de cultură a sindicatelor din Piatra Neamţ.

Spectacolul s-a bucurat de mult succes, fiind aplaudat cu căldură de sutele de spectatori prezenţi în sală.

★

În plin centrul Bacăului îşi înalţă silueta masivă, dar elegantă, încadrîndu-se în peisajul arhitectural al noilor ansambluri de locuinţe, cel mai tînăr edificiu al oraşului — Casa de cultură a sindicatelor. Noua construcţie, la realizarea căreia proiectanţii şi constructorii au dovedit multă imaginaţie şi pricepere, reuşind să îmbine în mod armonios utilul cu frumosul, impresionează prin liniile arhitectonice moderne ale exteriorului, prin confortul şi cromatica vioaie a interioarelor. De îndată ce treci pragul clădirii, te întîmpină un hol imens a cărui pardoseală este executată din plăci de marmură, pereţii avînd ca elemente decorative frumoase mozaicuri din ceramică policromă, ce reprezintă ornamente din istoricul dezvoltării artei dramatice. Sala de spectacole, confortabilă, cu o capacitate de 800 de locuri, are pereţii placaţi cu furnir care îi asigură o acustică perfectă. De asemenea, reţine atenţia sistemul de iluminat mixt (fluorescent şi incandescent) care produce un efect odihnitor asupra vederii. Scena este utilată cu aparatură electrică şi mecanică modernă, putînd satisface necesităţile de montare ale celor mai variate genuri de spectacole.

Clădirea mai cuprinde o sală de conferinţe cu 200 de locuri, o bibliotecă cu o vastă sală de lectură, precum şi numeroase încăperi destinate activităţii diferitelor cercuri, cum sînt cele de teatru, balet, artă plastică, muzică, foto-amatori. Nici cei mici nu au fost uitaţi. Pentru copil s-a rezervat o sală amenajată special cu cărţi, jucării, planşe etc. unde se vor organiza dimineţi de basme şi alte acţiuni corespunzătoare vîrstei lor.

Preocupat de a asigura chiar din primele zile desfăşurarea unei activităţi cultural-artistice cît mai bogate în noul edificiu, Consiliul local al sindicatelor Bacău a luat din timp  măsurile pregătitoare necesare. Încă cu multe luni înainte de inaugurarea casei de cultură, care a avut loc ieri seara, s-a trecut la închegarea unor puternice formaţii artistice pe diferite genuri. Astfel, au luat fiinţă un cor de 120 persoane, o formaţie de estradă o orchestră de muzică populară, o formaţie de dansuri şi un grup vocal-folcloric, o orchestră demuzică uşoară, o formaţie de teatru şi altele.

Noua casă de cultură a sindicatelor, preţios dar făcut oamenilor muncii din oraşul Bacău, oferă acestora posibilităţi sporite pentru petrecerea în mod plăcut şi instructiv a timpului liber, constituind, totodată, pentru comitetele sindicatelor o nouă şi puternică bază materială pentru desfăşurarea activităţii cultural-educative de masă.

 

  ***

0 nouă podoabă a oraşului Bacău

Sursa: România libera, 11 iunie 1965

Bacăul şi-a înfrumuseţat veşmîntul nou îmbrăcat în ultimii ani cu încă o podoabă. În piaţa din centrul oraşului a fost inaugurat ieri noul local al Casei de cultură a sindicatelor. Clădirea masivă, elegantă, atrage atenţia prin linia sa arhitectonică modernă, vădind din partea proiectanţilor (D.S.A.P.C. Bacău) multă fantezie şi bun gust.

Una din podoabele noii construcţii o constituie panourile monumentale din mozaic care te întîmpină chiar de la intrarea în hol. Creaţie a artiştilor Eugen Popa şi Gina Hagiu, ele reprezintă, prin mijloace specifice genului, o sugestivă trecere în revistă a istoricului uneia din cele mai vechi şi importante arte — teatrul.

Clădirea dispune de o sală de spectacole cu o capacitate de 100 de locuri, prevăzută cu instalaţii de aer condiţionat, în care pot avea loc toate genurile de manifestări: de la spectacole de teatru pînă la proiecţii de filme şi concerte, o sală pentru conferinţe cu 200 de locuri, săli pentru activitatea diferitelor cercuri, bibliotecă, săli de lectură etc.

Casa de Cultură Bacău (1974) - carte poştală ilustrată

Nostalgii: biblioteca Casei de Cultură... 

(sursa: ziarul "Munca", 1970)

Vezi şi: Casa de Cultură nu creeaza cultură

A fost... şi stă nefolosită...

Pe firul timpului (1960): Ce se construieşte la Bacău?

Azi vă informăm despre:

CE SE CONSTRUIEŞTE LA BACĂU

Ca şi în alte oraşe, şi la Bacău se fac mari lucrări de modernizare şi înfrumuseţare a oraşului. Planul de sistematizare, care a început să prindă viaţă, îi va schimba cu totul înfăţişarea. Pe lingă industria care se va dezvolta puternic, în oraş va lua fiinţă o reţea largă de instituţii social-culturale, se vor clădi numeroase locuinţe, vor apare străzi şi bulevarde moderne.

Deşi sîntem abia la început, o parte din lucrările prevăzute în planul de sistematizare sínt terminate. În parc a fost construit un întreg cvartal compus din 12 blocuri; în centru — s-a ridicat clădirea unui hotel modern, la parterul căruia funcţionează un restaurant, un mare magazin universal etc. Pentru anii 1960—1961 au fost proiectate 1.388 apartamente. Numai anul acesta, pînă acum, au fost date în folosinţă 411 apartamente, precum şi alte 2 blocuri de locuinţe construite pe lingă întreprinderi.

Construcţiile noi au făcut ca unele străzi să devină de nerecunoscut. Pe Calea Mărăşeşti, bunăoară, obişnuita stradă de plimbare a băcăuanilor -„promenada" - nu vedeai pînă mai acum un an clădiri prea arătoase. Priviţi-o astăzi prin demolarea mai multor clădiri vechi, ea a fost lărgită. De o parte şi de alta s-au şi ridicat la roşu blocuri cu cîte 4 etaje, pe o lungime de cîteva sute de metri. În multe din aceste apartamente locatarii vor intra încă în acest an. Pe aceeaşi stradă se vor construi, în continuare, blocuri cu cîte 4 etaje, se vor amenaja spaţii verzi.

Noile locuinţe reprezintă un pas înainte în ceea ce priveşte confortul. Constructorii au făcut eforturi pentru mărirea şi amplasarea mai judicioasă a spaţiului locuibil şi a bucătăriilor, au fost prevăzute nişe speciale pentru frigidere şi maşini de spălat rufe; exterioarele sint finisate mai îngrijit. La parterul blocurilor situate de-a lungul Căii Mărăşeşti, ca şi la parterul altor blocuri, se vor deschide magazine de tot felul, bine utilate. Acestea vor forma noul centru comercial al Bacăului. O altă serie de lucrări se vor întreprinde pentru modernizarea Pieţii Gării. Aici au fost proiectate 800 de apartamente, precum şi un număr de magazine.

Şi modernizarea străzilor se încadrează în acţiunea de sistematizare. Anul acesta s-a început modernizarea străzii Bernath Andrei, care va leqa. prin strada 9 Mai, Calea Mărăşeşti cu B-dul Republicii. Se creează astfel o nouă arteră de circulaţie spre Bucureşti, Roman, Piatra Neamţ, care va ajuta !a descongestionarea circulaţiei pe străzile principale. Noua arteră va fi şi ea încadrată, pe ambele laturi, de blocuri cu cîte 3-4 etaje.

Construcţiile industriale ocupă şi ele un loc important. Este în stadiul de finisare un centru de depozitare şi condiţionare a vinurilor, cu o capacitate de 350 vagoane şi sînt în construcţie o fabrică de pîine şi o staţie de transformare de mare capacitate; se execută, de asemenea, lucrări de modernizare a tăbăcăriei de la fabrica „Partizanul".

Obiective importante sînt stabilite în cadrul acţiunii de extindere a instituţiilor sociai-culturale. În apropierea Spitalului de adulţi se construieşte un complex spitalicesc. Este ridicată la roşu clădirea noului spital de copii, urmînd ca în viitor să se construiască o maternitate şi încă un pavilion. Pe str. Dr. Aroneanu s-a construit anul acesta o şcoală cu 16 săli de clasă, iar o construcţie asemănătoare a fost începută recent pe str. I. V. Stalin. Şcolarii îi vor trece pragul în toamna viitoare.

Începînd din acest an, se vor mai construi un teatru de vară modern cu peste 3 000 locuri, o centură de canalizare, în jurul oraşului, pe fosta albie a Negelului etc.

Printre lucrările gospodăreşti-edilitare necesare asigurării unor condiţii de confort corespunzătoare, o mare însemnătate au cele privind alimentarea cu apă a oraşului. Acestora le-au fost destinate fonduri însemnate.

Ridicarea în continuare a blocurilor de locuinţe - prin care se asigură reconstruirea întregii zone centrale a oraşului - şi apoi sistematizarea restului teritoriului, dărîmarea tuturor coşmeliilor (cum numesc băcăuanii clădirile dărăpănate) vor face din Bacău un centru urban modern.

MARIA CĂLIN  în ziarul "Scînteia", 22 oct 1960

În fotografie: Blocul nou din piaţa Karl Marx (stîngă); Noile construcţii de pe Calea Mărăşeşti (dreapta) - colorizare LŞ.

Notă: strada Karl Marx este actuala stradă Nicolae Titulescu.

...şi artezienele funcţionau în Bacău...

 

Sursa: "Munca", martie 1958,  colorare digitală.

Obsedantul deceniu: sărbătorirea zilei de 7 noiembrie la Bacău...

 O mostră din obsedantul deceniu...

Din Parcul Libertăţii coloane nesfârşite de oameni ai muncii — petrolişti, mineri, constructori — se îndreaptă spre tribună, scandând cu multă însufleţire lozinci: „Trăiască în veci marele Stalin, stegarul păcii şi libertăţii popoarelor!“, „Slavă lui Stalin!“.

Demonstranţii poartă panouri şi grafice prin care raportează cu mândrie partidului succesele obţinute în întrecerea socialistă. Printre ei se află colectivele întreprinderilor „Steaua Roşie“, „Partizanul“, „Proletarul“, etc. Colectivele puternicului combinat forestier „21 Decembrie“ — Vaduri, şantierul 801 construcţii Bicaz, fabricile de cherestea „Horia, Cloşca şi Crişan“, „7 Noembrie“, etc., ca şi Direcţia Regională Silvică-Bacău, deţinătoarea drapelului roşu de producţie pe ţară, produc în contul anului 1953.

Defilează brigadierii petrolişti Gheorghe Nichifor, Stoian Nicolae, Ion Stănescu, Ion Marian, etc., care, aplicând metoda sovietică a forajului rapid, realizează zilnic aproape două norme. Zilele acestea colectivul oficiilor de producţie 1 şi 3 a trimis patriei primele tone de petrol în contul anului 1953.

În aplauzele mulţimii trec brigăzile cunoscuţilor mineri fruntaşi Despa Vasile, Bâlbâc Ştefan, Harjaba Constantin, Tuluc Teodor, Acasandrei Vasile, Bran Alexandru, Mocanu Vasile, etc., care, aplicând metoda graficului ciclic, realizează zilnic aproape o normă şi jumătate. Stahanovistul miner Huluţaş Constantin extrage cărbune în contul anului 1953. Panourile şi pancartele purtate de manifestanţi vorbesc despre realizările regimului de democraţie populară.

Aproape 500 de petrolişti din regiunea Bacău au primit până acum apartamente spaţioase, cu tot confortul. Alte zeci de blocuri muncitoreşti, şcoli, cluburi, etc. sunt pe terminate. Pe Valea Tazlăului au fost puse la dispoziţia petroliştilor două dispensare, dotate cu tot confortul şi personalul necesar. In centrul carbonifer Comăneşti a fost inaugurat zilele acestea un spital modern cu o capacitate de 150 de paturi, având 26 de medici, etc. Toate acestea vorbesc cu putere despre grija partidului şi guvernului pentru ridicarea necontenită a nivelului material şi cultural al oamenilor muncii.

Sursa: "Scînteia" 11 nov 1952

Foto: Demonstraţie "spontană" a oamenilor muncii în Piaţa Malinovschi (!) din Bacău. Sursa: Abramiuc Ioan, Teofănescu Viorica (1960) - "Geografia Regiunii Bacău", manual pentru clasa a III-a, Sfatul Popular Regional Bacău - Secţia Învăţămînt şi Cultură.

Vezi şi: Bacăul cartierelor muncitoreşti

Pe firul timpului: Aleea Parcului

   Începuturile unui cartier care avea să devină pentru câteva decenii una dintre cele mai frumoase, căutate şi  admirate zone rezidenţiale din Bacău...

     În cartierul Parcul Libertăţii din Bacău, pe lîngă cele opt blocuri muncitoreşti construite şi date în folosinţă anul trecut, s-au ridicat anul acesta alte trei blocuri. De asemenea, la 6 mai a.c. s-au pus primele cărămizi la noul bloc — care va avea 38 de apartamente — ce se construieşte pe strada Karl Marx. Alte două blocuri muncitoreşti — cu 84 de apartamente în total — se construiesc pe strada Gheorghe Botezatu. Locuinţe noi se ridică şi pe străzile Cuza Vodă, Alexandru cel Bun, I. C. Frimu etc. ŞTEFAN I. PUŞCAŞ muncitor, în "Scînteia", 26 iunie 1959

Notă: str. Karl Marx este actuala str. Nicolae Titulescu, str. I.C. Frimu este actuala V. Alecsandri.

Sursa: "Munca", iulie 1959

Noua modernitate (Sursa: revista "Arhitectura", 1959)

Primii chiriaşi... (Sursa: "Regiunea Bacău", 1964)

Aleea Parcului după mai bine de 60 de ani...

Pe firul timpului: cartierul gării

      Oraşul cel nou avea nevoie de o nouă înfăţişare, modernă, în zona unei porţi de intrare atît de importante: gara C.F.R. Clădirea staţiei C.F.R. avea să mai aştepte însă până în toamna anului 1982…Detalii aici.

Turnurile din faţa gării, gata scoase din cutie pentru oamenii muncii...(1964)

"Băcăuanii îi sunt oricând credincioşi naturii"

    Un interviu luat de Paula Ionescu primarului Bacăului, Ioan Ichim. Articolul a fost publicat în “România pitorească” în anul 1975.   

                    

Băcăuanii îi sunt oricînd credincioşi naturii» ne-a declarat IOAN ICHIM, primarul municipiului

Bacăul este cunoscut multora ca oraş natal al lui Bacovia. Se ştie că în anii adolescenţei poetul colinda mulţi kilometri pe jos, prin zăvoaiele Bistriţei, iarna patina ore întregi pe rîul îngheţat...

— Un îndrăgostit de natură, aşa cum a fost Bacovia, a putut să găsească totdeauna, în jurul oraşului nostru, locuri care să încînte ochiul şi sufletul. Să ai apa Bistriţei în apropiere, păduri şi pajişti înverzite — asta înseamnă tot atîtea rezervaţii pentru linişte, odihnă, recreere. Am depăşit însă demult timpul modestului orăşel de provincie. Ascensiunea contemporană a municipiului, concretizată pe multiple planuri, cuprinde în mod firesc şi schimbările aduse peisajului de agrement. Frumuseţea naturii a fost ajutată şi completată pe măsura nevoilor omului modern. Desigur, toate aceste locuri care compun acum oazele timpului liber al locuitorilor noştri sunt destinate în egală măsură tuturor turiştilor care vin să ne viziteze. Este important de amintit că pentm a ajunge la ele nu trebuie parcurse distanţe mari şi obositoare.

— Am aflat şi din ziarul local «Steagul roşu» că marea bucurie a băcăuanilor a fost în acest an crearea «Insulei de agrement».

— Este o bucurie şi pentru că locuitorii municipiului au participat direct, alături de edili, prin muncă patriotică, la realizarea ei ca şi a altor locuri destinate odihnei. Pe fosta albie a Bistriţei, acolo unde există acum un lac de redresare, noi am amenajat un spaţiu de zece hectare de verdeaţă: iarbă, garduri vii, 2.000 de arbori şi trandafiri, ala umbroase, 300 de bănci, un kilometru şi jumătate de promenadă, o frumoasă panoramă spre o oglindă de apă de 36 de ha, două şalupe şi bărci pentru plimbări de agrement, mai avem acolo o plajă cu vestiare, terenuri de sport, restaurant, un parking asfaltat. Aceasta este în linii mari, «Insula de agrement» la care se poate ajunge în numai 20 de minute, ea aflîndu-se la numai trei kilometri de oraș.

— Am auzit vorbindu-se și despre Parcul Gherăești. Este departe?

— Mergînd spre extremitatea de nord-vest a municipiului, la cinci kilometri. Acolo există arbori, iarbă, în mijlocul lor căsuţe într-un camping care oferă peste 100 de locuri de cazare, o platformă pentm corturi, o patiserie-restaurant, un bazin de înot şi o terasă unde se prezintă deseori spectacole artistice. Un loc nu numai pitoresc, dar şi deosebit de interesant, este parcul dendrologic de la Hemeiuș (la nouă kilometri de oraş, pe şoseaua spre Piatra Neamţ) unde pot fi văzute specii de arbori şi plante din toate zonele ţării. în apropiere amatorii de sport găsesc terenuri de tenis, handbal şi baschet. Frumoasa pădure de pe dealul Măgura — care face parte din fondul funciar subcarpatin — se află la 16 kilometri de Bacău. Este un alt loc de odihnă unde turiştii găsesc, la hanul cu acelaşi nume al cooperaţiei de consum, bunătăţi ale bucătăria moldoveneşti. Pentm cei mai mici cetăţeni ai noştri agrementul este şi trebuie să însemne multă mişcare, sport. De aceea, aş mai aminti şi baza nautică de pe lacul de acumulare Bacău II (la cinci kilometri de oraş) unde au loc şi concursuri naţionale de juniori şi unde se poate practica şi învăţa înotul. Există acolo şi o platformă pentm instalarea corturilor.

— Dar pentru ce mai vîrstnici, care au rămas şi ei credincioşi naturii cu sufletul?

— Bacăul are Parcul Libertăţii în care ne-am îngrijit să aducem anul acesta încă 2100 de arbori şi trandafiri, 100 de mii de flori şi să începem extinderea lui cu încă 1800 mp. Aici, un inimos artist cum este profesorul Huţanu a realizat, împreună cu elevii săi de la Şcoala de artă populară, lucrări de sculptură în lemn care se potrivesc de minune cadrului. În Parcul Trandafirilor vrem să readucem atmosfera chioşcului cu fanfară de pe vreme bunicilor noştri. Deoarece avem în vedere, ca în întreaga ţară, ocrotirea fondului forestier, tot ceea ce vom face pentm băcăuani în continuare se referă la modernizarea zonelor de agrement care trebuie să fie marile noastre surse de refacere fizică şi spirituală.

La Insulă, în 1975

Foto: Ioan Bâşcă, Deşteptarea - click aici

 

Ce propuneri adresau băcăuanii primăriei în anii ’70...

 Câtă transparenţă...😁😁

Sursa: România liberă, 2 aprilie 1974

1974: Un nou edificiu la Bacău - CASA MODEI

În centrul oraşului Bacău, în imediata vecinătate a hotelului turistic „Decebal“, a fost construită şi dată în folosinţă, zilele acestea, o nouă clădire modernă: casa de modă. Noua unitate a coooeratiei meşteşugăreşti se adaugă celor construite în ultimii ani în municipiul şi judeţul Bacău. La parterul casei de mode băcăuane sînt amplasate spaţii de primire a comenzilor pentru încălţăminte, marochinărie, bijuterie şi pentru desfacerea unor obiecte de artă populară. Primul etaj este rezervat cabinelor de probă şi atelierelor de confecţii bărbăteşti şi pentru femei, lenjerie, tricotaje, precum şi unui cabinet de cosmetică modern utilat. De menţionat că toate aceste ateliere au un program de funcţionare permanent. Ultimul etaj este destinat atelierelor de producţie şi depozitelor. Pe lîngă rolul ei productiv, casa de modă contribuie din plin la înfrumuseţarea urbanistică a Bacăului. (Corespondentul „Scînteii“, Gh. Baltă) - ediţia din 19 martie 1974

Pe când Moda nu ajunsese la intersecţia Războieni - Ioniţă Sandu Sturza

 (sursa: colecţia Ioan Bîşcă, colorare digitală LŞ)

Casa a rămas, moda s-a pierdut de mult...

Un nou spațiu educațional în centrul Bacăului

     Am intrat în timp în anul 1961 pentru ca, am stiut aceasta întotdeauna si nu am uitat, era nevoie de noi. Întemeierea nu a fost usoara. Am primit un nume: Scoala Medie Nr. 4 Bacau, un statut: „Unitate în dezvoltare” si un plan de scolarizare pentru clasele V-XI. Existam ca forma, dar ne lipseau lucruri fundamentale: nu aveam un sediu propriu (în primul an am functionat în cladirea Scolii Generale Nr. 5, de pe strada 6 Martie), un colectiv didactic închegat, definit, o identitate clara. Anul 1961 a fost punctul zero al existentei noastre; virtual, aveam totul, fiindca toate drumurile ni se deschideau, concret, nu aveam nimic si trebuia sa ne gasim calea, sa ne definim.

Ne-am gasit întâi locul fizic. În anul scolar 1962-1963, în centrul orasului, pe Strada 15 August, astazi Strada Lucretiu Patrascanu, a început constructia lacasului nostru, o cladire cu 24 de sali de clasa, 4 laboratoare, cabinet medical, cancelarie, dupa un proiect arhitectural modest, comun tuturor scolilor din acea vreme, o replica în piatra a tendintelor de uniformizare si înregimentare specifice ideologiei timpului. Din proiectia opaca lipseau biblioteca, sala si terenul de sport, sala de festivitati, construite mai târziu, cu exceptia ultimei, aproape imposibil de adaugat într-un spatiu atribuit cu zgârcenie.

Sursa: "Scînteia tineretului", 5 septembrie 1963

În anul scolar 1963-1964, am functionat pentru prima data în casa noastra, cu clase de liceu (IX-XII), formând o comunitate scolara cu 853 de elevi si 43 de profesori, iar în urmatorul an, 1964-1965 îsi finaliza studiile prima promotie de liceeni. Am trecut, în 1990, dintr-o lume în alta, o trecere lina fiindca valorile noastre, proprii scolii dintotdeauna, nu s-au dovedit caduce. Prestigiul scolii în comunitate a sporit dupa 1990, fapt confirmat de optiunea celor mai buni elevi de gimnaziu pentru colegiul nostru, de rezultatele la examenele de bacalaureat, la concursurile si olimpiadele scolare. În ultimii ani, aceste rezultate ne-au situat printre cele mai bune colegii din tara, fapt confirmat de locul 8 obtinut în competitia „10 pentru România”, în care s-au confruntat unitati scolare de prestigiu. - din Istoricul Colegiului Naţional "Gheorghe Vrănceanu" Bacău

Liceul văzut de la înălțimea noului Hotel "Moldova" (sursa: "Desteptarea", recolorizare digitală ulterioară) 

Trecător...printre statuile Bacăului

Un oraș este şi suma palimpsestelor sale, regenerate și îngrijite cu un adaos de pământ fertil. Bacăul, așezare seculară, a avut parte, de-a lungul evoluției sale, de numeroase "lebede negre": invazii, inundații, incendii...Mai crâncene decât acestea, indiferența și mai ales incapacitatea de a ieși din jocul unor interese mărunte au dinamitat constant șansa acestui oraș de a-și valorifica constant certele elemente de favorabilitate oferite de specificul cadrului natural, dar și realizările unor oameni care au vrut să lase ceva durabil pentru urbe. Un nou exemplu ne este oferit prin documentarea domnului inginer Mihai Ceucă asupra statuilor care au înfrumusețat orașul de altădată și o concluzie amar-dureroasă, dar atât de adevărată...

ROATA ISTORIEI SE ÎNVÂRTEȘTE.

Cercetez (ca amator) de mulți ani istoria existenței statuilor amplasate în diverse locuri ale urbei noastre. Fără a face teoria simbolistică a statuilor, sunt partizanul ideii cu rădăcini antice că o statuie materializează recunoștința datorată de cetățeni unei personalități care a făcut fapte bune pentru comunitate. Indiferent de conjuctura politică a respectivei perioade, personalitatea s-a remarcat ATUNCI cu fapte bune, care au contribuit la evoluția istorică a comunității. Nu știu să existe statui ridicate pentru a proslăvi hoți, criminali, trădători. Nu înțeleg logica demolării, nici a neglijării monumentelor ridicate de strămoși, pe motive de incompatibilitate cu principiile actuale ale politicii sau ale moralei sociale. Dacă ne respectăm strămoșii, de ce să nu le respectăm și simbolurile precum și principiile?

Am scris destul de mult, pe această pagină de Facebook, sau în reviste și cărți, despre monumentele care constituie, oficial sau nu, obiecte ale patrimoniului nostru local. Am reacționat la indiferența celor care au ca sarcină de serviciu apărarea, reabilitarea și restaurarea patrimoniului cultural și la nepăsarea concitadinilor față de neglijența perpetuată. Nu am reușit, încă, să documentez istoria tuturor statuilor băcăuane, deoarece sunt puține acte oficiale care să marcheze diversele etape ale existenței statuilor. Citind prin arhivele publicațiilor românești, am avut surpriza să constat reacții ale societății civile față de faptele reprobabile care au atentat la integritatea statuilor. Ultimile descoperiri sunt elocvente pentru a demonstra că, din nefericire, statuile au fost și încă mai sunt obiecte de luptă politică, ținte distructibile ale conflictelor penibile. Demolările cu caracter de răzbunare politică, reamplasările neargumentate urbanistic, abuzive, urmate de depozitările neglijente, au făcut ca patrimoniul cultural local să-și piardă, irecuperabil, valoarea.

Dezavuez, firesc, exprimările extremiste din articolele reproduse, dar să reținem esența conținutului și să încercăm să facem presiunea civică necesară ca astfel de „istorii” să nu se mai repete!

P.S. Vă amintiți să fi văzut statuia lui Ștefan cel Mare și cea a lui Mihai Viteazu???

Statuia lui Radu Porumbaru în Piața Porumbaru, fostă Mică, 

Florescu, Aroneanu, Revoluției, acum Alexandru cel Bun.

Sursa: Mihai Ceucă - Facebook/ pagina Clădirile ce-au fost...

Vezi şi: Locuri de condensare în Bacău: "România biruitoare"

 Viaţa şi moartea statuilor din peisajul urban băcăuan

Bacăul artei monumentale: Cum ar fi fost dacă....

Post scriptum: Pentru că astăzi este 15 ianuarie, să încheiem cu Mihai Eminescu:

...Ca să-ţi dai seama de nivelul culturii generale a unei naţii, trebuie să vezi ce idoli are.

Avem nevoie, mai întâi de toate, de-a urî neadevărul, ignoranţa lustruită, cupiditatea demagogilor, suficienţa nulităţilor. (Mihai Eminescu în ziarul "Timpul", 28 septembrie 1880)

Foto: bustul poetului Mihai Eminescu, dezvelit în anul 1965

 în Parcul Libertăţii din Bacău

Epopeea unui stadion: stadionul din Bacău

 Atunci a început povestea: 9 mai 1959...

Sursa: România liberă, 9 mai 1959

Primii ani, primele competiţii majore:

Bacău, Stadionul "23 August" (carte poştală circulată în anul 1964)

1979

Vezi şi Bacăul la 1967: lupta dintre vechi şi nou

Vulcanul celor 15000-20000 de microbişti... 

Sursa: stadiony.net

Finalul?

Sursa: Youtube

Salutări din Bacău!

„O, vino odată,

măreţ viitor”,

clama poetul amurgurilor violete. Şi pentru urbea sa natală măreţul viitor a venit!

Fotografiile din aceste pagini sînt în măsură să depună mărturie convingătoare despre Bacăul de azi, dezvăluind un oraş modern, frumos şi curat, cu o personalitate inconfundabilă, nepereche. Urbea compătimită de cel mai mare poet al locului, de George Bacovia, „Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie / Am intîlnit un popă, un soldat... /De-acum pe cărţi voi adormi uitat, / Pierdut într-o provincie pustie“, s–a retras într-o amintire parcă demult întîmplată. Pe locul ei, aglomerare dezordonată de case pitice şi străzi prăfoase, s-a ridicat şi se ridică, deprinzîndu-se să privească lumea de la înălţimea etajelor şi a orgoliilor împlinite, Bacăul acestor ani, a cărui adevărată rectitorire s-a produs după 1965. În acest răstimp al viselor transformate în fapte care este Epoca Nicolae Ceauşescu, cea mai fertilă din istoria României, Bacăul s-a aliniat înaltelor ritmuri de dezvoltare ale ţării şi, uneori, chiar le-a depăşit, oraşul de la confluenţa Bistriţei cu Siretul realizînd azi, în numai 50 de zile, întreaga producţie  marfă a anului de răscruce 1965. Ni se pare obligatorie, tocmai pentru a arăta de la cît de puţin s-a pornit, fixarea unor repere chiar mai vechi, notînd că, de pildă, în 1939, Enciclopedia României menţiona că industria Bacăului se limita la „o moară cu turbină, două cu apă, o fabrică de cherestea, o fabrică de lumânări de seu, patru tăbăcării, două fabrici de oale de pământ şi două de postavuri“. Drumul de atunci şi pînă azi, cînd industria de aici a ajuns să exporte (avioane, hârtie, maşini de alezat şi frezat, case prefabricate, confecţii, încălţăminte etc.) mai mult decît ea însăşi realiza, cu totul, în 1965, ar fi trebuit să dureze, să zicem, o sută de ani. Ca într-un miracol însă, ca urmare a politicii partidului şi statului de dezvoltare armonioasă a tuturor zonelor ţării, a temeiniciei şi implicării băcăuanilor înşişi, acest drum s-a scurtat mai mult decît şi-ar fi putut închipui, la inaugurarea Iui, chiar şi cei mai împătimiţi optimişti.

Bacăul de azi se înfăţişează aşa cum  vedeţi în imaginile alăturate. Ca un oraş mirosind a var şi a tencuială, s-au dat în folosinţă după 1965 peste 45000 de apartamente, cam 80 la sută din locuitori mutîndu-se în case noi, ca un oraş cu o arhitectură zveltă şi armonioasă, la poalele căreia se revarsă, la acest ceas de primăvară, un ocean de flori, cu precădere de lalele. Pe harta lui au prins contur cîteva cartiere noi, Mioriţa, Bistriţa Lac, Cornişa, Parcului etc. Intrarea dinspre Bucureşti, asig urată de Bulevardul Republicii şi, în continuarea lui, de Calea Mărăşeşti, se deschide larg ă şi primitoare, avertizîndu-te parcă, prin geometria ei graţioasă, cu linii jucate şi, nu o dată, derutante pentru ochi, despre celelalte plăcute surprize pe care, şi mai înăuntrul lui, oraşul ţi le va oferi, la fiecare pas. Un hotel impunător, pe numele lui „Moldova“. O casă de cultură, cu o activitate trepidantă. O gară, de asemenea nouă. Tocmai dat în folosinţă, un bazin de înot cu dimensiuni olimpice. Alături, o sală d e atletism acoperită, unica din ţară cu pistă circulară. Întregrîndu-se perfect în acest cadru modern, cîteva pasaje de nivel se arcuiesc elegant peste bulevardele din centru, conferindu-le un plus de eficienţă rutieră şi, totodată, de spectaculozitate. Şi totuşi, printre atîtea şi atâtea nuanţe, culoarea preferată a oraşului rămîne verdele. Parcurile, nu doar cele întinse, „Libertăţii“ sau „Gherăeşti“, ci şi cele restrânse, din jurul blocurilor, alcătuiesc „plămînul" Bacăului, de care locuitorii au mare grijă, neaşteptînd totul de la primărie. O iniţiativă a acesteia, de a da în primire spaţiile verzi unităţilor economice şi şcolilor, a stimulat spiritul civic, fiecare străduindu-se ca parcul său să arate cît mai rînduit, cît mai curat. Iar rezultatele acestei întreceri, chiar dacă ea nu poartă, concret, respectivul nume, se văd cu ochiul liber, localnicii obişnuind să-i identifice pe cei veniţi în trecere, din alte părţi, după cutezanţa de a rupe o floare ori de a arunca o hârtie pe stradă! Ei înţeleg că oraşul le aparţine şi că frumuseţea lui, ce trebuie întreţinută, depinde de rîvna şi de vigilenta lor. Oraş frumos, prin tot ce a construit şi construieşte, Bacăul e şi unul tînăr. Cam o treime din populaţia lui o constituie elevii şi studenţii (institutul de subingineri pe ntru construcţia de maşini), el, fostul „tîrg ursuz“, cum îl numea, trist, poetul său tutelar, purtîndu-şi acum cu demnitate şi semeţie destinul de aşezare tînără, ca vîrstă şi ca stare de spirit.

Ar mai fi, fireşte, multe de spus. Numai că fotografiile din aceste pagini, sînt, cred, cît se poate de grăitoare. Ele pledează, înaintea oricăror cuvinte, despre un oraş, ales aproape la întâmplare din geografia ţării, care îşi durează cu inspiraţie şi sudoare o istorie nouă şi tulburătoare, zidind pentru azi, pentru mîine şi pentru eternitate.

Reportaj de OVIDIU IOANIŢOAIA. Fotografii de PAUL AGARICI

Revista „Flacăra“, 16 mai 1986

Bacăul artei monumentale. Cum ar fi fost dacă se ţineau de cuvânt?

   Revista „Ateneu”,  în nr. 9 din septembrie 1968, publica „Proiectul de  împodobire cu lucrări de artă monumentală”, elaborat de Comitetul pentru cultură şi artă al judeţului Bacău. Iată care erau cele opt amplasamente vizate, neputându-ne reţine un oftat...

Amplasament nr. 1.  Piaţa Casei de cultură, a Consiliului judeţean P.C.R. şi a Consiliului popular judeţean. Se propune realizarea unor ansambluri de busturi din marmoră avînd ca temă „Figuri reprezentative ale culturii şi ştiinţei pe meleaguri băcăuane“ ansamblu alcătuit din 9 busturi: Vasile Alecsandri, Vasile Pârvan, Ion Ionescu de la Brad, Ion Atanasiu, Nicu Enea, Ion Borcea, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, George Enescu, care urmează a fi amplasate în semicerc în jurul fîntînii arteziene pe socluri înalte de 1,50 m, iar bustul să nu depăşească înălţimea de 0,80 m.

Amplasament nr. 2. Esplanada principală din zona hotel turistic palatul telefoanelor. Se propune realizarea unei alegorii sculpturale avînd ca temă ,,Monumente reprezentative privind evoluţia artei populare moldoveneşti“, în zona esplanadei centrale hotel-telefoane vor fi amplasate zece blocuri sculpturale executate în piatră, marmoră şi ceramică în aşa fel ca fiecare în parte să exprime o idee legată de tradiţiile artei moldoveneşti şi de specificul industrial, istoric, geografic şi turistic al judeţului Bacău.

Amplasament nr. 3 Scuarul din faţa Bibliotecii municipale. Propunem să fie mutată actuala statuie a lui Vasile Roaită în preajma staţiei C.F.R. Bacău sau în faţa unei întreprinderi din oraşul Bacău, iar în locul ei să fie amplasată o statuie din marmoră a lui George Bacovia de cca 3 m pe un soclu cu trepte de aproximativ 1 m.

Amplasament nr. 4 Scuarul central cu fîntînă arteziană în Parcul Libertăţii. Se propune dotarea acestui ansamblu existent cu grupuri statuare şi vase ceramice decorative amplasate în zona verde înconjurătoare şi în faţa fîntînii arteziene în parcul de odihnă, care prin tematica lor să contribuie la educarea estetică şi culturală a publicului. Lucrarea va cuprinde simboluri reprezentative din grupuri sculpturale ale artei teatrale, dansului, muzicii, poeziei, sculpturii, arhitecturii şi cinematografiei (cele şapte arte). Lucrările vor fi aşezate pe socluri joase (maximum 1 m) şi vor fi executate din marmoră sau piatră. Se impune, de asemeni, modelarea plastică a actualei fîntîni arteziene cu motive decorative din arta populară moldovenească.

Amplasament nr. 5 Parcul din jurul Teatrului de vară „Mihai Eminescu“. Se propune realizarea unei alegorii statuare pe tema poeziei „Luceafărul“ de Mihai Eminescu, la o înălţime de 3 m, pe un soclu platformă înalt de cca 1 m, profilată pe intrarea principală a Teatrului de vară. Lucrarea urmează a fi executată în marmoră sau piatră.

Amplasament nr. 6 Zona Cornişa Bistriţei, aferentă complexului sportiv. Se propune realizarea unor blocuri sculpturale alegorice amplasate pe liziera Cornişei — terasa Bistriţei, spre complexul sportiv, cu tema : „CULTURA, ARTA ŞI SPORTUL“. Grupurile statuare urmează a fi transpuse în cca 15 blocuri sculpturale din piatră şi marmoră. Acest complex sculptural va avea particularitatea că pe de o parte va agrementa complexul arhitectural Cornişa Bistriţei, iar — pe de altă parte — prin felul în care este amplasat devine vizibil de pe terasa interioară a rîului Bistriţa, a Complexului sportiv şi a viitorului cartier Cremenea.

Amplasament nr. 7 Complexul de monumente istorice „CURTEA DOMNEASCĂ“ şi „BISERICA PRECISTA“. Se propune realizarea unei compoziţii monumentale evocatoare a ilustrei figuri a lui Ştefan cel Mare, care să scoată în evidenţă preocupările marelui domnitor moldovean pentru înzestrarea Moldovei cu vestite monumente de arhitectură. Lucrarea urmează să se integreze ansamblului arhitectural al Bisericii Precista şi a curţilor domneşti din curtea bisericii, care sunt singurele monumente istorice existente în oraşul Bacău, constituind un complex unitar.

Amplasamentul nr. 8 Complexul universitar al Institutului pedagogic. Se propune realizarea unui grup sculptural avînd ca temă: „PERSONALITĂŢI DE SEAMĂ ALE ŞTIINŢEI ROMÂNEŞTI“. Grupul sculptural va cuprinde busturile următorilor oameni de ştiinţă: Emil Racoviţă, Nicolae Iorga, Garabet Ibrăileanu, Grigore Tăbăcaru, care pe lîngă importanţa lor ştiinţifică, sunt reprezentativi pentru domeniul ştiinţelor naturii, al istoriei, literaturii şi pedagogiei, desfăşurîndu-şi o parte din activitate pe teritoriul judeţului Bacău. Aceste busturi vor avea înălţimea de 0,80 m şi vor fi aşezate pe socluri de cel puţin 1,50 m. Se propune ca lucrarea să se execute în marmoră sau în bronz.

Foto: Din anii în care Vasile Roaită privea încrâncenat spre "Punguţa cu doi bani" 😊

Foto original: Marius Tabarcea. Detalii aici