Atunci când moda își făcea apariția în Bacău...

Sursa: Scînteia, 19 martie 1974

Cum sunt proiectate cheltuielile Bacăului în bugetul pe anul 2023?

   Din proiectul de buget al municipiului Bacău, aflat în dezbatere publică (link aici pentru consultarea documentului). Un buget record pentru 2023, care depăşeşte 200 milioane de euro.

Sursa: municipiulbacau.ro

Bacău - premiul I la investiţii!

   Din vremea când Bacăul era municipiul premiat  cu o mare coroniţă pentru noile realizări ale socialismului...

Sursa: România liberă, 15 ianuarie 1972

Parcul...şi un colț uitat de cer

        

 Reamenajarea unui spațiu verde de talia unui parc central, de importanță deosebită din punct de vedere recreativ, estetic, ecologic, identitar și includerea lui într-un proiect integrat de remodelare peisagistică, în acord cu cerințele urbanistice moderne, reprezintă un pariu dificil, provocator, dar plin de beneficii durabile pentru viitorul unui oraș și pentru imaginea sa urbană. Dincolo de hățișurile administrative, politice, orgolii sau promisiuni perene, lucrurile ar trebui să înceapă EFECTIV de undeva, înainte de a vedea noi generații îmbătrânind pe aleile Parcului Cancicov. Propun (din nou…) în acest sens un sector verde care după '90 s-a degradat accentuat: zona cuprinsă intre Muzeul de Științele Naturii, Aleea Parcului si str. Constantin Ene. Adevărat furnicar vesel pentru picii anilor '60 - '90 și loc de relaxare pentru câteva cvartale, terenul din vestul spaţiului verde a ajuns treptat să fie ocolit de trecători și ignorat de autorități... Recuperarea  acestui sector din parc măcar la nivelul anilor copilăriei multor băcăuani nu ar însemna mari investiții: eliminarea garajelor slute din capătul aleii, 10 bănci (locurile unde erau amplasate se mai pot incă vedea, repere triste ale degradării și delăsării...), câteva coșuri de gunoi, reabilitarea celor două alei care traversează zona (240 m +130 m măsurați pe GPS) și o gospodărire mai bună a fondului vegetal. Doar atât, dincolo de care se mai pot aduce îmbunătățiri și noi funcționalităti recreative. Ar fi, cred, un început cu dreptul pentru revitalizarea vieții comunitare dintr-un întreg cartier și redarea in circuitul paşilor trecătorilor a unei părți din parc care pare să fie atinsă de câteva decenii de un blestem al orbirii și al uitării. Planşele frumos colorate care apar periodic nu fac pentru copilaşii de ieri şi astăzi nici cât o cioară degerată căzută din arţar într-o zi geroasă de ianuarie…Eu zic că merită acest mic preambul al amenajării din temelii a inimii verzi din Bacău. S-ar mai îndulci din așteptarea unui amar de timp care ravenează aleile și alungă paşii spre alte zări…

Aţi auzit de proiectul transportului apelor tămăduitoare de la Sărata în Bacău?

     Să nu vă imaginaţi că ideile creţe şi viziunile utopice sunt doar apanajul timpurilor noastre... Un exemplu inedit îl găsim în articolul de mai jos, publicat cu incisivitate în ziarul "România liberă" din 27 august 1957.

Teatrul de vară - începuturi

     Bacău, sfârşitul deceniului 5 şi începutul deceniului 6: un întreg şantier amenajat în nordul Parcului "Libertăţii" (astăzi "Cancicov") avea să reducă din suprafaţa spaţiului verde, ridicând rapid primele blocuri de pe Aleea Parcului şi clădirea teatrului de vară, obiectiv îndrăzneţ pentru acea perioadă. Începuse atacul sistematic al sistematizării oraşului, conform noilor directive impuse de la Centru. Descoperirea planului teatrului într-un număr din 1959 al revistei "Arhitectura" îmi oferă prilejul de a readuce în atenţie, uşor nostalgic, câteva imagini "de epocă" ale obiectivului atât de îndrăgit multor generaţii devenite astăzi mult prea serioase pentru a mai încerca să sară vreun gard...😁

Foto 1: Planul viitorului teatru de vară (sursa: "Arhitectura", 1959)

Foto 2 şi 3: un nou obiectiv într-un nou cartier (Parcul Libertăţii) - sursa: "Regiunea Bacău" (1964)

Foto 4: imagine aeriană a teatrului (carte poştală circulată în a doua jumătate a deceniului 6)

Foto 5: vechiul teatrul la apogeu (carte poştală circulată în deceniul 8)

Foto - document: Momentul sfinţirii pietrei de temelie a Catedralei "Înălţarea Domnului" din Bacău

       Acum ceva timp am căutat peste tot data exactă sfinţirii pietrei de temelie a Catedralei “Înălţarea Domnului” din Bacău. Toate sursele indicau doar anul (1991), fără a preciza data exactă. Cum se întâmplă de regulă, după ce renunţi la căutări, afli răspunsul atunci când nu te aştepţi. Astăzi am dezlegat “misterul”: 16 mai 1991. Într-o dimineaţă de joi în straie de sărbătoare (Ispasul), PS Episcop Ioachim Vasluianul, părintele protopop Constantin Tomozei şi un sobor de nouă preoţi au oficiat slujba de sfinţire a locului de pe terenul viran peste care avea să se ridice în următorii 27 de ani unul dintre cele mai mari lacaşuri de cult ortodox din această parte a Europei. Fotografia a fost făcută de Ştefan Radu şi a fost publicată în albumul aniversar “Deşteptarea  - 20 de ani”. Imaginea panoramică executată de la un etaj al Hotelului “Moldova” prezintă o mare valoare documentară chiar şi pentru contemporanii evenimentului, cunoscând faptul că după o anumită vârstă memoria începe să joace feste…Pentru foştii absolvenţi ai Liceului “Lucreţiu Pătrăşcanu”, o ancoră imagistică numai bună pentru a-şi reaminti ultima parte a traseului zinic către cursuri...

Sursa foto: Ştefan Radu în albumul "Deşteptarea 20 de ani"

Colorizare cu AI

Zona la începutul anilor 80 (sursa: Desteptarea), fotografiată din proaspătul Hotel Moldova

Urban tale: Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană (SIDU) a municipiului Bacău pentru perioada 2021-2027

       Am avut răbdarea prin primăvară 👽 să parcurg cele peste 550 de pagini din Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană (SIDU) a municipiului Bacău pentru perioada 2021-2027, document strategic  aprobat în Consiliul Local Bacău. Pentru a vă stârni curiozitatea, redau mai jos două paragrafe cu statut vizionar👀:

"...reabilitarea și redeschiderea grădinii zoo, realizarea unei grădini botanice, realizarea unei săli polivalente"...

"În anul 2027, municipiul Bacău si Zona Metropolitană Bacău sunt unele dintre cele mai atractive și primitoare zone din regiune, dar și din țară, fiind recunoscute pentru diversitatea și notorietatea evenimentelor culturale, dar și pentru viața socială activă din mediul urban și mediul rural" (p. 451).

Am zis eu că voi reveni mai pe larg, dar nu mai văd rostul... Ne auzim direct în 2027!

Foto: Iulian Radu

Şanţul

     Vin de dimineață. Agită, discută, mută, cară, descarcă, încarcă, trântesc, sparg, trag, bortelesc, se sfădesc, smucesc, răzuiesc, împing, claxonează, scormonesc, lipesc, înfășoară, desfășoară, fumează, tîrăsc, ridică, coboară, înjură, privesc, înnădesc, glumesc, sporovăiesc, râd, transpiră, apar, dispar... Cam așa e de vreo trei săptămâni la colț de bloc(uri). E atâta emulație încât ai zice că se lucrează concomitent la prelungirea căii ferate Bumbești-Livezeni spre conectarea cu Eurotunelul de sub canalul Mânecii. Să nu disperăm: lucrările au o precizie chirurgicală, Dorel nu a mai spart nicio conductă de apă, cartierul trepidează de viață, lumea de lângă noi se schimbă pe nesimțite...

Să ne sufocăm intra muros!

     Am găsit și eu în poștă un ziar. Am remarcat nu neapărat macheta unui stadion futurist (mai am prin calculator vreo 3-4 planșe de acest gen, care au fost promovate meteoric de-a lungul timpului). Mi-a sărit în ochi "salba" de blocuri care a fost inserată în spatele arenei, în zona (fostelor) terenuri sportive. Zona care, in vremea copilăriei și adolescenței mele aducea sute de pici la joacă și la activități sportive. O zonă care venea în continuarea Parcului Libertății ("Cancicov"-ul de astăzi), reprezentând prin dimensiuni si complementaritatea funcțiilor, un element remarcabil pentru municipiu, element urbanistic rarisim la nivelul intraurban in reteaua urbană națională. Momentul '90 avea să aducă rapid destructurarea: degradarea spațiului verde, schimbarea utilizării terenului (mare universitate particulară, sedii de firme etc), ruinarea bazei sportive (in anii' 80 considerată cea mai mare si mai complexă din provincie). Acum, prin jocul imobiliar al ruletei public-privat al anilor de "tranziție la economia de piață", zona menționată are toate șansele să se metamorfozeze definitiv în beton, sticlă și asfalt, cu toate "beneficiile" asociate. Într-un oraș în care textura se densifică precum un țesut canceros, un oraș care nu cunoaște dezvoltare  prin "urban sprawl", intr-un oraș în care zona metropolitană este de 20 de ani o Fata Morgana rozalie, noi ne vom sufoca intra muros. Dar ce contează, de la un etaj superior unii vor rânji condescendent, plescăind mulțumiți la notificările primite pe telefon de la contul bancar. Restul e sporovăială cu esență de sustenabilitate long-lasting.

Verde...insular

    O amenajare peisagistică înseamnă recuperarea, menţinerea, amenajarea şi punerea în valoare a spaţiilor verzi urbane.

 O amenajare peisagistică îşi propune axarea compoziției pe particularitățile naturale ale sitului, atât în ceea ce privește topografia, cât și vegetația existentă.

O amenajare peisagistică ţine cont de specificul ecosistemului și de particularitățile vegetației naturale, amplificând şi armonizând valoarea intrinsecă a verdelui.

 O amenajare peisagistică are nevoie să privească retrospectiv și să acționeze prospectiv.

O amenajare peisagistică se fundamentează pe nişte principii şi metode de organizare ştiinţifice clare, unanim recunoscute.

O amenajare peisagistică impune susţinerea calităţilor intrinseci ale vegetaţiei prin elemente constructive durabile şi funcţionale.

O amenajare peisagistică  are în vedere că vegetaţia reprezintă elementul cel mai important dar şi cel mai manevrabil al modelării spaţiului, prin folosirea diferenţiată a taliilor, formelor, culorilor şi texturii plantelor şi a adaptabilităţii diferitelor specii la variatele condiţii ale mediului, prin multitudinea posibilităţilor de combinare şi grupare a lor.

O amenajare peisagistică regândeşte optim relaţia dintre natură şi elementele construite.

O amenajare peisagistică înseamnă să cunoşti valoarea decorativă şi ecologică a speciilor utilizate.

O amenajarea reuşită a spaţiilor verzi urbane se bazează pe efectele dominante ale arborilor şi arbuştilor, cărora li se asociază în proporţii variabile subarbuştii şi plantele erbacee.

O amenajare peisagistică trebuie să conserve şi să protejeze elementele vegetale vaolroase preexistente.

O amenajare peisagistică reuşită reprezintă una dintre căile amenajării durabile a oraşului.

O amenajare peisagistică nu înseamnă să ciunţeşti, să îndrepți, să elimini, să nivelezi, să simplifici.

O amenajare peisagistică nu înseamnă să acționezi de azi pe mâine, îngrămădind disonant câteva exemplare de arbori și arbuștii la câte o intersecție de alei, ci să ai viziunea ansamblului de peste ani...

O amenajare peisagistică nu pleacă de la ideea că verdele este un accesoriu ori lux urbanistic, ci o dotare absolut necesară.

O amenajare peisagistică nu este un câmp de manifestare pentru interese politice, inginerii financiare şi afaceri de grup.

O amenajare peisagistică nu se face doar pentru plăcerea vulgului sau cu gândul că mai toţi orăşenii sunt naivi, fraieri, nerozi sau visători, ci este legată de suma experienţelor, obişnuinţelor şi practicilor pe care un grup uman le dezvoltă în acel loc, pentru întreaga comunitate.

O amenajare peisagistică nu înseamnă doar lopată, drujbă, rulouri de gazon şi un braţ de puieţi. O amenajare peisagistică înseamnă şi un strop de inimă pentru oraşul tău…

Foto colaje: sus - 2009, jos - iulie 2020

Priveşte cerul, priveşte astrele!

Insula de agrement...încotro?

Două imagini satelitare la 5 ani diferenţă (2014 vs 2019, sursa: Google Earth Pro). Concluziile le trageţi dumneavoastră...

Confesiuni turistice ...proustiene (Nea Doru la Kuburi Slănic-Moldova)

Astrele au făcut ca, nu cu mult înainte de declararea pandemiei impusă de acest netrebnic virus, să fiu în două spaţii de cazare total diferite atât ca localizare, cât şi ca ofertă turistică. Să încep mai întâi cu primul.  Un mare hotel de patru stele dintr-un mare oraş. Kilometrul 0, într-o piaţă istorică. Făcusem rezervarea pe ideea: „Hai să vedem şi noi cum este”. Apartament de lux, preţ pe măsură. Totul era sclipitor încă din holul de la recepţie: patru zâmbete lucrate american style, calculatoare care prelucrau instantaneu orice solicitare sau procedură, vreo cinci limbi vorbite în jur, furnicar de turişti şi bagaje într-un du-te-vino ameţitor. Apartamentul era format din două camere şi două băi. Totul degaja miros de curăţenie, bun gust, irizaţii de lux. Scrisoarea de bun-venit, (personalizată pe numele meu!) aşezată discret pe un mic birou de lucru şi cubuleţul de ciocolată fină de pe pernele călcate impecabil m-au lăsat mască pe moment, dându-mi impresia unui client de top într-un Burj Khalifa autohton...Restaurantul sofisticat, în care am luat o cină franţuzească şi micul dejun (inclus în preţ, spre norocul portofelului personal) cu n feluri de mâncare într-o diversitate năucitoare, au completat un sejur care nu avea să fie uitat prea curând...Da, grand hotel...

Acum a doua experienţă, nu foarte departe de tumultul citadin - la munte, în inima apelor minerale de la Slănic-Moldova: complexul La Kuburi, despre care sunt convins că aţi auzit, chiar dacă nu a trecut mult timp de la deschidere. Nu am să-i fac o prezentare turistică, informaţii, fotografii şi impresii de foarte bună calitate veţi găsi aici, pe site, şi în secţiunea de blog. Altceva cred că mai important acum, la două luni de izolare, în care modul de viaţă ne-a fost dat peste cap. Privind retrospectiv, să ştiţi că nu mi s-a făcut dor de acel aer de grand hotel, cu piscina, restaurantul şi apartamentul lui de lux, dar fără balcon... Mi s-a făcut dor de Kub-ul 35. Nu pentru utilitatea şi funcţionalitatea pe care o veţi descoperi şi voi, sper, după ce va trece starea de urgenţă. Ci pentru mirosul de lemn proaspăt. Pentru munţii care te înconjoară din toate părţile şi te lasă să îţi umpli plămânii cu aerosoli de pădure. Pentru lungile şi plăcutele drumeţii care ţi se deschid chiar din uşă. Pentru grătarul din dotare, care poate bate acum orice all inclusive. Pentru plita electrică care te trimite în fiecare dimineaţă pe terasă, cu o cafea aburindă, să admiri freamătul naturii. Pentru versantul domol din spatele tău, care îţi prăvăleşte verde în vene. Pentru foişorul care te îmbie la lectură. Pentru liniştea de început de univers. Pentru  tirbuşonul îmbietor – facilitate negăsită la niciun hotel sau pensiune, dotare fantastic de importantă la o anumită oră J -, pentru cochetul living cu chicinetă, unde mi-aş putea duce zilele fără probleme într-un nou vârf de pandemie, Doamne-fereşte... Pentru senzaţia de libertate, de pasăre ieşită dintr-o colivie, fie ea şi aurită. Pentru...dar hai să nu vă spun totul...

Trăim vremuri care vor schimba cu certitudine lumea în care trăim. Se va schimba cu siguranţă şi practica turismului. Coloşii hotelieri vor deveni precum dinozaurii. Turismul de explorare şi turismul solitar vor înlocui formele de masă existente până acum. Personal cred că nu este deloc rea această evoluţie, dacă vrem să înţelegem că trebuie să ne adaptăm şi să  fim altfel. Haideţi să incercăm un exerciţiu de imaginaţie, după modelul madlenei proustiene din celebrul roman „În căutarea timpului pierdut”. Înlocuim însă prăjiturile cu amintirile noastre digitale din trecutele experienţe turistice, stocate pe atâtea hard-uri, telefoane inteligente sau facilităţi cloud. Ce credeţi, în viitor vor mai fi multe madlene aromate cu lux all inclusive, liftieră, piscină cu hidromasaj, check-in în terminale aglomerate sau băi cu duşuri emoţionale aromatizate chimic, care să merite stocarea? Eu cred că nu. Distanţarea socio-turistică ne va aduce madlene care să ne încânte în primul rând sufletul. Asta doar dacă am înţeles ceva din această perioadă. Eu unul mă încarc acum, între patru pereţi de beton urban, nu cu amintirile de la diverse resorturi cu multe stele hoteliere, ci cu amintiri în care natura pulsează. Iar Kuburile de la Slănic-Moldova au, din acest punct de vedere, un mare, mare atu. Abia aştept să le redescopăr, şi, de ce nu, să bem împreună, legal (pentru că spaţiul dintre Kuburi ne permite) un pahar pe vin în liniştea unei seri de vară...

Vă salută din carantină,

Doru

Solidaritatea regională în vremuri pandemice

"Chiar dacă nu avem regiuni administrative, avem nevoie de solidaritate regională în această perioadă." - prof. George Ţurcănaşu. Detalii aici.

Sursa hărţi: prof. George Ţurcănaşu, UAIC

Pasiunea pentru lemn: La Kuburi, la Slănic-Moldova

     Nu este afacere cu statul. Nu este inginerie cu cine ştie ce fonduri europene. Nu este şmecherie politică infiltrată în mediul de afaceri.  Nu este înfumurare de beizadea.  Este pur şi simplu o combinaţie remarcabilă de pasiune pentru lemn şi încrederea că Slănicul Moldovei poate să renască turistic, precum perla de altădată a Moldovei ...

   De curând, la intrarea în staţiune, pe un platou care oferă o încântătoare perspectivă asupra Văii Slănicului, satul de vacanţă de patru stele şi-a deschis porţile. Şase bungalouri oferă confort în natură, liniştea şi relaxarea atât de dorită de orăşeni. Am fost la faţa locului şi mi-au plăcut la nebunie. Nu doar pentru ce am văzut. Nu doar pentru amiciţia cu acel curajos constructor cu viziune. Nu doar pentru acel miros proaspăt de lemn care nu m-a părăsit nici acum, la câteva zile de la mica evadare din Bacău.Trebuie să adaug bucuria că mai există băcăuani oneşti care cred şi muncesc cu eforturi proprii pentru a dezvolta turistic o zonă de mare atractivitate, lăsată însă de prea multe decenii la voia întâmplării. Pentru astfel de inimoşi, chapeau! 

    Detalii suplimentare puteţi găsi pe site-ul lakuburi.ro şi pe pagina de Facebook a acestui proiect. Încercaţi. Vă spun că nu veţi regreta alegerea!

Locuri de condensare: monumentul de for public "România Biruitoare" din Parcul Catedralei (Bacău)

     Într-un spațiu urban atât de heteroclit, monumentele de for public și-au găsit cu mare greutate locul în centrul Moldovei. George Bacovia (1971), Ștefan cel Mare (1997), Vasile Alecsandri (2003), Vasile Pârvan și Alexandru cel Bun (1998) sunt singurele simboluri identitare care aduc suflu în volumetria amorfului mediu construit. De mâine, Bacăul se va îmbogăți cu o lucrare de artă monumentală. O lucrare aparte, în opinia mea, dincolo de semnificațiile istorice ale vajnicului Centenar. Gratie viziunii sculptorului Radu Ciobanu, cuplul regal Ferdinand și Maria este adus printre noi, alături de noi. Atunci când statuile coboară de pe soclu, răceala, sobrietatea și barierele dispar, spațiul se umanizează și devine un loc de condensare citadină. Da, știu, mai avem nevoie de multe și necesare update-uri edilitar-urbanistice: apă, spatii verzi, străzi, sisteme smart de mobilitate etc. Cu toții ni le dorim. Vor veni odată și-odată. Pe acest chinuitor traseu al evoluției urbane, avem mare nevoie să ne proiectăm orașul mai mult ca o destinație și mai puțin ca o intersecție. Paradoxal, chiar și niște "simple" statui pot contribui, în timp, la această schimbare de optică. Clișeele bacoviene trebuie să rămână în cronicile altor timpuri. Dacă nu pentru noi, măcar pentru cei care ne vor urma, plantând flori peste sicriele de plumb...

Când Bistriţa uneşte

Precizare: podul peste cursul Bistriţei în comuna Letea Veche, parte a şoselei de centură a Bacăului şi totodată component al viitoarei autostrazi A7...

Pilula de urbanism (14): Consumatorismul în spaţiul public

"Deosebit de important este ca punerea în practică a unor acţiuni care să asigure atributele necesare unei convieţuiri a indivizilor în spaţiul public să nu fie ghidată de repere aferente consumatorismului, nici ca stil de viaţă şi nici ca reper al prosperităţii sau rentabilităţii economice. Spre exemplu este necesară evitarea generării unor spaţii publice în care interacţiunea socială este ghidată şi susţinută de spaţiile de consum, cum sunt cafenelele, baruri, restaurante. Acest lucru derivă atât dintr-o nedorită „acaparare” a spaţiului public de către astfel de stabilimente (ex: terasele amplasate pe spaţiul public), dar mai cu seamă de o nedorită pervertire a relaţiilor sociale iniţiale, derulate ca accesorii la un act comercial. Nu este vorba despre excluderea acestor forme de „pigmentare” a spaţiului public (comune oricărei civilizaţii urbane, necesare pentru a asigura satisfacerea nevoilor alimentare, care se constituie totodată şi ca sursă de venituri la bugetele locale), ci de adoptarea unei proporţionări juste a elementelor de atractivitate prin care spaţiul public îşi captează utilizatorii şi a oportunităţilor oferite din perspectiva activităţilor recreaţionale şi de socializare. Elementele de design urban şi soluţiile urbanistice adoptate trebuie să pună accent pe game cât mai largi de utilizatori (ex: grupe diferite de vârstă) fără a fi necesară/indusă plata niciunui serviciu." (Sorin Filip, Planning urban, 2009)

Râul din spatele oraşului...

    Să tot fie vreo 15 ani de când tot vorbesc pe diverse canale tradiţionale (articole, studii, simpozioane) sau moderne (blog, FB) de importanţa Bistriţei pentru Bacău.  Nu îmi doresc să mai aştept încă pe atât pentru a vedea o infrastructură verde - albastră purtată cu mândrie în piept de oraş. Deocamdată am rămas tot la la stadiul pârâului din spatele curţii, acolo unde aruncă ţăranul lăturile şi unde vin găinile să scormonească printre buruieni...