Da, ştiu, toată lumea se grăbeşte în amonte, spre izvoarele Trotuşului. Încercaţi însă să aduceţi varietate periplelor dumneavoastră, descoperind şi alte trasee aflate mai la îndemână şi cel puţin la fel de interesante. Astăzi vă propun Valea Asăului, după ce am făcut dreapta din Comăneşti. Asău, Apa Asău şi Păltiniş sunt cele trei sate din această pitorească vale a Munţilor Tarcău. Potenţialul turistic este remarcabil, zona ar merita un interes sporit pentru dezvoltare. Peisajele deosebite şi accesibilitatea crescută permit efectuarea unor drumeţii reuşite. În plus, la întoarcere, aveţi ocazia de a descoperi o pensiune deosebită, cu gazde precum pâinea caldă: "Livada Minunată" (vezi site-ul pensiunii şi pagina de Facebook). O masă tradiţională, o ţuică de casă şi chiar un somn odihnitor într-una dintre cele cinci camere vă alungă ca prin farmec stresul cotidian şi vă încarcă bateriile pentru o nouă săptămână...
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Se afișează postările cu eticheta judeţ. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta judeţ. Afișați toate postările
luni, octombrie 19, 2020
sâmbătă, octombrie 17, 2020
Îmi curge, alene, o toamnă prin suflet...
Îmi curge, alene, o toamnă
prin suflet,
miroase a râs, și a plâns,
și a ploaie,
prin gene îmi trece albastru
mai pal
și aur și-aramă de soare
mai blând.
Se-aude în pruni vineții
dans de vrăbii
zgribulite în zori
și mi-e atât de teamă
de bruma dintâi și din urmă
ce are să vină, să stea,
să rămână.
(Iulia Ştefaniu - Teamă)
sâmbătă, august 08, 2020
Târguri şi pieţe agroalimentare organizate în judeţul Bacău

V-aţi cam săturat de roşiile "româneşti", fără gust, din supermarket? Vi s-a acrit de brânza cu textură şi gust de aracet? Poate că nu ar strica să faceţi o plimbare prin târgurile judeţului. Produse tradiţionale, bonus întâlnire cu un mod de viaţă care mai pâlpâie pe ici, pe colo...Avem câteva opţiuni, în următoarele zile şi localităţi:
-marţi: Dofteana, Găiceana;
-miercuri: Comâneşti, Dealu Morii;
-joi: Secuieni, Pârjol;
-vineri: Brusturoasa;
-sâmbătă: Agăş, Tescani (comuna Bereşti-Tazlău), Coloneşti;
-duminică: Balcani (târg şi piaţă agroalimentară, în Piaţa Frumoasa), Dămieneşti, Gârleni, Oituz, Onceşti, Palanca.
Mai cunoaşteţi şi alte localităţi unde sunt organizate astfel de târguri şi pieţe agroalimentare?
Foto: Bunătăţi de prin judeţ. Nu sunt chiar legume, dar alunecă pe gât...
Foto: Bunătăţi de prin judeţ. Nu sunt chiar legume, dar alunecă pe gât...
sâmbătă, iulie 25, 2020
Frumoasa vale a Ciugheşului
Etichete:
eveniment,
Fascinanta Românie,
Foto,
judeţ,
mediu,
patrimoniu,
spaţii verzi,
strategii,
turism
sâmbătă, iulie 18, 2020
Visit Bacău!


Când te bucuri de două ori: pentru aplicația smartphone de
promovare turistică a județului și pentru coverul tău bacovian...
Visit Bacău !
Detalii aici.
marți, iulie 14, 2020
joi, iunie 04, 2020
Undeva, prin oraş...
Aproape de km zero. O întâlnire care m-a făcut să-mi propun
odată și-odată să scriu un mic eseu despre farmecul unor străduțe din orașul mai puțin
vizibil. Tăcute oaze efemere care mai rezistă timpului, palimpseste abia
vizibile, destine care se sting încetul cu încetul. Frânturi din memoria urbei,
precum o pagină din Eliade...Oameni, locuri, istorii nescrise. Le mai vedem,
astăzi, în tăvălugul vanitătilor noastre?
"Trăim într-o lume care se schimbă din ce în ce mai
rapid, de multe ori fără acordul, fără participarea şi chiar fără informarea
noastră. A privi mai atent la oraşul în care locuim – pentru a încerca să-l
descoperim şi să ne punem amprenta asupra felului în care se dezvoltă - devine
aproape o datorie a fiecăruia dintre noi." (Miruna Tîrcă)
Etichete:
Bacăul de altădată,
clădiri,
Foto,
judeţ,
parc,
patrimoniu,
sistematizare urbană,
străzi,
urbanism
marți, iunie 02, 2020
Foto inedit: Liviu Rebreanu la mormântul fratelui său, Emil Rebreanu (Palanca, jud. Bacău)
Scriitorul incepuse deja sa
scrie la romanul Padurea Spanzuratilor, dar inspiratia nu voia sa vina: “Ma
inversunam in fiecare noapte si lucrul era in zadar. S-a intamplat atunci ca
fratele sau, ofiter artilerist in armata austriaca, sa vrea sa dezerteze si sa
treaca de partea armatei romane. A fost prins si spanzurat. Nu se stia insa
localitatea unde a fost spanzurat si niciun amanunt in plus. La un moment dat
Liviu Rebreanu a inceput sa auda batai usoare in geam: “Nu era nimeni si
nimic”…
"... acel frate al meu,
student devenit ofiţer artilerist în armata austriacă, adus să lupte pe frontul
românesc împotriva românilor, a încercat să treacă la români; a fost însă
prins, condamnat şi executat prin ştreang/.../Nu se ştia nici localitatea unde
a fost executat, necum împrejurările sau oarecari amănunte....
A trebuit să mai treacă
cîteva luni pînă ce am putut descoperi aproximativ regiunea unde s-a întîmplat
tragedia aceasta a unui tînăr de 22 de ani. Intre timp isprăvisem transcrierea
lui Ion şi acum, în toate nopţile, în faţa biroului, mă zbuciumam cu Pădurea
Spînzuraţilor
Mă înverşunam în fiecare
noapte şi lucrul era în zadar. In schimb, în vreme ce scriam, în liniştea
apăsată, am început să percep nişte bătăi uşoare în fereastra mea, delicate ca
ale unor degete imateriale. Deschideam, cercetam întunericul... Nu era nimeni
şi nimic. Cînd însă bătăile acestea misterioase s-au repetat nopţi de-a rîndul,
insistent - fiindcă sînt, repet, credincios şi superstiţios - mi-am zis că nu
poate fi decît sufletul fratelui meu, care cere îngrijirea creştinească ce nu
i-a fost desigur acordată. Si atunci am pornit să caut şi să găsesc negreşit,
orice ar fi, mormîntul fratelui spînzurat", a scris Rebreanu.
Cautarea nu a fost usoara.
"Si, după multe cercetări şi destule peripeţii, l-am descoperit în
sfîrşit la Ghimeş, într-o livadă, la marginea fostei frontiere. Locul nu era
nici măcar însemnat. De-abia cu ajutorul groparului din sat am putut stabili
unde a fost executat şi îngropat. Am fost în casa primarului de pe vremuri,
unde a fost judecat şi osîndit. Am fost în odăiţa unde şi-a petrecut ultimele
ceasuri şi de unde a plecat la supliciul suprem. Am trecut în satul vecin,
Făget, unde a avut ultima reşedinţă. Am cunoscut pe preotul român care-i fusese
prieten, dar care n-a fost admis să-l însoţească la moarte.
Am vorbit cu o fată de
ţăran, sprintenă, frumuşică, la care am găsit cîteva răvăşele de-ale lui. Primarul
mi-a dăruit şapca lui fără cozoroc pe care a trebuit s-o schimbe cu o pălărie
civilă cînd a pornit pe ultimu-i drum pămîntesc...L-am dezgropat apoi şi
osemintele le-am mutat dincoace de pîrîul care fusese graniţă, pe pămîntul
vechi românesc, aşa cum ceruse el în ultimele momente şi cum nu i se admisese.
Si de-atunci am putut scrie liniştit Pădurea Spînzuraţilor..."(Liviu
Rebreanu/ Mărturisiri, 1939).
Sursa: Garda Neamului
Etichete:
Bacăul de altădată,
cultură,
Foto,
judeţ,
patrimoniu
miercuri, mai 06, 2020
Confesiuni turistice ...proustiene (Nea Doru la Kuburi Slănic-Moldova)
Astrele au făcut ca, nu
cu mult înainte de declararea pandemiei impusă de acest netrebnic virus, să fiu
în două spaţii de cazare total diferite atât ca localizare, cât şi ca ofertă
turistică. Să încep mai întâi cu primul.
Un mare hotel de patru stele dintr-un mare oraş. Kilometrul 0, într-o
piaţă istorică. Făcusem rezervarea pe ideea: „Hai să vedem şi noi cum este”.
Apartament de lux, preţ pe măsură. Totul era sclipitor încă din holul de la
recepţie: patru zâmbete lucrate american
style, calculatoare care prelucrau instantaneu orice solicitare sau
procedură, vreo cinci limbi vorbite în jur, furnicar de turişti şi bagaje
într-un du-te-vino ameţitor. Apartamentul era format din două camere şi două
băi. Totul degaja miros de curăţenie, bun gust, irizaţii de lux. Scrisoarea de
bun-venit, (personalizată pe numele meu!) aşezată discret pe un mic birou de
lucru şi cubuleţul de ciocolată fină de pe pernele călcate impecabil m-au lăsat
mască pe moment, dându-mi impresia unui client de top într-un Burj Khalifa
autohton...Restaurantul sofisticat, în care am luat o cină franţuzească şi
micul dejun (inclus în preţ, spre norocul portofelului personal) cu n feluri de
mâncare într-o diversitate năucitoare, au completat un sejur care nu avea să
fie uitat prea curând...Da, grand hotel...
Acum a doua experienţă, nu
foarte departe de tumultul citadin - la munte, în inima apelor minerale de la
Slănic-Moldova: complexul La Kuburi,
despre care sunt convins că aţi auzit, chiar dacă nu a trecut mult timp de la
deschidere. Nu am să-i fac o prezentare turistică, informaţii, fotografii şi
impresii de foarte bună calitate veţi găsi aici, pe site, şi în secţiunea de blog.
Altceva cred că mai important acum, la două luni de izolare, în care modul de
viaţă ne-a fost dat peste cap. Privind retrospectiv, să ştiţi că nu mi s-a
făcut dor de acel aer de grand hotel, cu piscina, restaurantul şi apartamentul
lui de lux, dar fără balcon... Mi s-a făcut dor de Kub-ul 35. Nu pentru utilitatea şi funcţionalitatea pe care o veţi
descoperi şi voi, sper, după ce va trece starea de urgenţă. Ci pentru mirosul
de lemn proaspăt. Pentru munţii care te înconjoară din toate părţile şi te lasă
să îţi umpli plămânii cu aerosoli de pădure. Pentru lungile şi plăcutele drumeţii
care ţi se deschid chiar din uşă. Pentru grătarul din dotare, care poate bate
acum orice all inclusive. Pentru
plita electrică care te trimite în fiecare dimineaţă pe terasă, cu o cafea
aburindă, să admiri freamătul naturii. Pentru versantul domol din spatele tău,
care îţi prăvăleşte verde în vene. Pentru foişorul care te îmbie la lectură.
Pentru liniştea de început de univers. Pentru tirbuşonul îmbietor – facilitate negăsită la
niciun hotel sau pensiune, dotare fantastic de importantă la o anumită oră J -, pentru cochetul living cu chicinetă, unde mi-aş putea duce zilele fără
probleme într-un nou vârf de pandemie, Doamne-fereşte... Pentru senzaţia de
libertate, de pasăre ieşită dintr-o colivie, fie ea şi aurită. Pentru...dar hai
să nu vă spun totul...
Trăim vremuri care vor
schimba cu certitudine lumea în care trăim. Se va schimba cu siguranţă şi
practica turismului. Coloşii hotelieri vor deveni precum dinozaurii. Turismul de
explorare şi turismul solitar vor înlocui formele de masă existente până acum. Personal
cred că nu este deloc rea această evoluţie, dacă vrem să înţelegem că trebuie
să ne adaptăm şi să fim altfel. Haideţi
să incercăm un exerciţiu de imaginaţie, după modelul madlenei proustiene din
celebrul roman „În căutarea timpului pierdut”. Înlocuim însă prăjiturile cu
amintirile noastre digitale din trecutele experienţe turistice, stocate pe
atâtea hard-uri, telefoane inteligente sau facilităţi cloud. Ce credeţi, în
viitor vor mai fi multe madlene aromate cu lux all inclusive, liftieră, piscină
cu hidromasaj, check-in în terminale aglomerate sau băi cu duşuri emoţionale
aromatizate chimic,
care să merite stocarea? Eu cred că nu. Distanţarea
socio-turistică ne va aduce madlene care să ne încânte în primul rând sufletul.
Asta doar dacă am înţeles ceva din această perioadă. Eu unul mă încarc acum,
între patru pereţi de beton urban, nu cu amintirile de la diverse resorturi cu
multe stele hoteliere, ci cu amintiri în care natura pulsează. Iar Kuburile de
la Slănic-Moldova au, din acest punct de vedere, un mare, mare atu. Abia aştept
să le redescopăr, şi, de ce nu, să bem împreună, legal (pentru că spaţiul
dintre Kuburi ne permite) un pahar pe vin în liniştea unei seri de vară...
Vă salută din carantină,
Doru
Etichete:
investitii,
judeţ,
Slănic Moldova,
turism
sâmbătă, aprilie 04, 2020
Solidaritatea regională în vremuri pandemice
"Chiar dacă nu avem regiuni administrative, avem nevoie de
solidaritate regională în această perioadă." - prof. George Ţurcănaşu. Detalii aici.
Etichete:
investitii,
judeţ,
strategii,
urbanism
miercuri, februarie 26, 2020
Pasiunea pentru lemn: La Kuburi, la Slănic-Moldova
Nu este afacere cu statul. Nu este inginerie cu cine ştie ce fonduri europene. Nu este şmecherie politică infiltrată în mediul de afaceri. Nu este înfumurare de beizadea. Este pur şi simplu o combinaţie remarcabilă de pasiune pentru lemn şi încrederea că Slănicul Moldovei poate să renască turistic, precum perla de altădată a Moldovei ...
De curând, la intrarea în staţiune, pe un platou care oferă o încântătoare perspectivă asupra Văii Slănicului, satul de vacanţă de patru stele şi-a deschis porţile. Şase bungalouri oferă confort în natură, liniştea şi relaxarea atât de dorită de orăşeni. Am fost la faţa locului şi mi-au plăcut la nebunie. Nu doar pentru ce am văzut. Nu doar pentru amiciţia cu acel curajos constructor cu viziune. Nu doar pentru acel miros proaspăt de lemn care nu m-a părăsit nici acum, la câteva zile de la mica evadare din Bacău.Trebuie să adaug bucuria că mai există băcăuani oneşti care cred şi muncesc cu eforturi proprii pentru a dezvolta turistic o zonă de mare atractivitate, lăsată însă de prea multe decenii la voia întâmplării. Pentru astfel de inimoşi, chapeau!
Detalii suplimentare puteţi găsi pe site-ul lakuburi.ro şi pe pagina de Facebook a acestui proiect. Încercaţi. Vă spun că nu veţi regreta alegerea!
Etichete:
Fascinanta Românie,
Foto,
investitii,
judeţ,
mediu,
sistematizare urbană,
Slănic Moldova,
turism,
urbanism,
Utilităţi
joi, decembrie 12, 2019
Decembrie
"O altă soluție de a face față cenușiului e cea lașă și oportunistă: și anume de a te face una cu el. De a deveni tu însuți cenușiu, ca să nu te mai distingi în mulțime și-n atmosfera generală. Oricum, majoritatea lumii care se perindă prin cenușiul ăsta poartă scurte negre ori chiar cenușii, căciuli și rucsacuri așijderea. De departe, semenii noștri înaintînd prin negură pot părea asemănători, dacă nu la fel, pînă la un punct. Cenușiul poate merge pînă dincolo de geacă și căciulă: să intre-n tine, și nu numai să te-mbraci la fel cu alții, ci și să te porți la fel, să împărtășești aceleași țeluri și atitudini. Să alergi grăbit, zi și noapte, după ceva ce, oricum, vei prinde (dacă vei prinde) doar pentru puțin timp.
Sau nu. Sau poți refuza cenușiul prin mijloace proprii. Fiecare prin formula lui personală. Păstrînd pe dinafară, dar mai ales pe dinăuntru, stropul ăla de culoare, ca o pată făcută din întîmplare de un stilou care curge ori de o pensulă prea muiată-n apă, care-ți schimbă perspectiva. Care dă o altă nuanță lucrurilor: una mai spre galben pal sau chiar auriu. Care le poleiește și le face să capete contururi clare, uneori stridente, care să se distingă în marea de cenușiu."
Iaromira Popovici
Sursa: Dilema Veche
Sursa: Dilema Veche
sâmbătă, septembrie 28, 2019
La deal, la vale...
Pe un vârf de
deal, la hotar tăcut de sat, un bătrân cimitir își petrece timpul printre
lăstari și tufănele. Dimineață de toamnă, meandrezi printre morminte, aplecând
privirea pe sub frunze îngălbenite. Ai senzația unei simbioze în care nimeni și
nimic nu poate schimba tainicul echilibru natural care poartă pașii la deal și
la vale, la vale și iar la deal, urmărind firul nesigur al ulițelor. Ridurile
adânci ale unei bătrâne îmbrăcate în negru din cap până-n picioare contrastează
cu un zâmbet blând, dar plin de tristețe. Involuntar îți aduci aminte de un
pasaj din acel memorabil discurs-elogiu scris de Lucian Blaga: "Satul,
situat în inima unei lumi îşi e oarecum sieşi suficient. El n-are nevoie de
altceva decît de pămîntul şi de sufletul său şi de un pic de ajutor de sus,
pentru a-şi suporta cu răbdare destinul."
Acum, după vreo
25 de ani de când am călcat pentru prima dată prin acest colț de univers rural,
semantica satului atemporal blagian capătă un altfel de sens. Atemporal? Nu mai
știu, din moment ce timpul a înghițit hain și alandala din mult prea multe, de
la nuci falnici la fântâni, de la freamătul cailor la mirosul de lapte
proaspăt. Prin același colb sau aceleași noroaie, destinele sunt luate de vânt
pe ulițele satului: la deal, la vale, la deal... Sus, peste sat, o cruce
putrezită străjuiește răbdătoare un pui de nuc.
sâmbătă, august 03, 2019
Belvedere de Slănic-Moldova: o imersie tonică în verdele Munţilor Nemira
Sunt convins că puţini vizitatori ai staţiunii Slănic-Moldova cunosc un traseu foarte frumos, accesibil pentru mai toţi iubitorii de verde ionizat, care se finalizează printr-o foarte frumoasă imagine panoramică a Perlei Moldovei. Recunosc, până mai ieri acest traseu era şi pentru mine doar un rând lacunar dintr-un vechi ghid al Munţilor Nemira. Curiozitatea a fost aprinsă de două cărţi poştale din perioada comunistă:
Foarte interesant, nu-i aşa? Mai ales că din vatra staţiunii nu se observă nici un gol de vegetaţie sau o înălţime dominantă de unde poţi avea - cu un efort redus - o asemenea perspectivă...
Surpriza a venit de la traseul marcat cu cerc roşu care ajunge pe platoul de sub Vf. Cerbu (886 m). Mica excursie pleacă din dreptul Hotelului "Dobru", este foarte bine semnalizat (felicitări pasionaţilor de la Salvamont pentru activitatea din ultimii ani!), are cca 1 km lungime, 110 m diferenţă de nivel şi atinge o altitudine maximă de 599 m. Vom intra într-o frumoasă pădure de amestec (fag - conifere) cu numeroase exemplare impunătoare, poteca lată şi panta uşoară permiţându-ne să admirăm fără mari eforturi versanţii Nemirei.
După doar 30-40 de minute ajungem la micul platou descoperit în cărţile poştale, efortul fiind răsplătit pe deplin de priveliştea oferită spre centrul staţiunii:
O mică excursie reconfortantă care îmi aduce aminte de asemănarea cu traseul spre Turnul "Apor" din Băile Tuşnad. Pentru a ieşi în avantaj, traseul nostru are însă nevoie de o mai bună semnalizare la nivelul întregii staţiuni, promovare imagistică, amenajarea vegetaţiei din zona platoului (inclusiv eliminarea vegetaţiei invazive care obturează vederea), accentuarea beneficiilor turismului montan şi a traseelor din împrejurimile staţiunii în materialele de promovare existente la nivelul unităţlor hoteliere, şi desigur, punerea în valoare a platoului prin câteva investiţii care nu necesită costuri ridicate (iluminat nocturn, mobilier urban, parapeţi de protecţie, poate chiar o platformă pentru observaţii şi fotografii...). Sunt doar câteva posibilităţi la îndemână care pot creşte atractivitatea acestui frumos traseu şi pot oferi turistului experienţe noi pe lângă clasicele plimbări în parcul central şi în zona izvoarelor. Nu pun la socoteală traseul "300 de scări" de care a auzit toată lumea, dar explorat de prea puţini...
Pentru a putea vizualiza mai bine traseul vă ofer o prelucrare GPS:
Pentru a putea vizualiza mai bine traseul vă ofer o prelucrare GPS:
Etichete:
Fascinanta Românie,
judeţ,
mediu,
parc,
patrimoniu,
Slănic Moldova,
turism,
urbanism,
Utilităţi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
















































