Bacăul metropolitan...

 

Sursa: Legea 246/25.07.2022 - Legea Zonelor Metropolitane

Vezi şi: Zona metropolitană Bacău: Fata Morgana din centrul Moldovei

Ce poți vizita în Bacău: harta atracțiilor turistice

   Fără a avea vocație turistică, municipiul Bacău și împrejurimile sale dețin destule obiective care pot face reușit un sejur/city break. Diversitatea tipurilor de turism din zonă creează un cadru fertil pentru "evadări" urbane și periurbane care vor oferi turiștilor modalităti agreabile de petrecere a timpului liber.

   Harta propusă (autori: prof. George Gaman și prof. Lucian Șerban), fără a fi exhaustivă, prin caracterul intuitiv și selecția elementelor de conținut, se dorește a fi un instrument util tuturor celor care vor să facă un pas în plus pentru cunoaștere, relaxare și (re)întâlnire cu natura și spiritul locurilor din centrul Moldovei.

Căutaţi case de vacanţă şi cabane? Haideţi în reţeaua Rentakub!

     A trecut doar ceva mai mult de un an de când semnalam în peisajul turistic băcăuan a unei investiţii remarcabile, de un farmec aparte: satul de vacanţă LaKuburi din Slănic-Moldova (click aici). De atunci, sute de turişti au călcat pragul acestui pitoresc loc, miile de review-uri pozitive, fotografiile şi aprecierile făcând dovada petrecerii agreabile a unor zile minunate în confortul kuburilor. Iată că acum, graţie succesului firesc obţinut în Perla Moldovei, iniţiatorii şi proprietarii proiectului pilot au început să dezvolte afacerea la nivel naţional, prin construirea de kuburi şi în alte zone cu potenţial turistic: Băile Felix, Bran, Cluj-Napoca, Constanţa, Râşnov, Vatra Dornei.

Mai mult decât atât, prin dezvoltarea platformei online Rentakub, este oferită o soluţie inteligentă de cazare pentru cei care îşi doresc să închirieze case de vacanţă şi cabane. În condiţiile în care pandemia COVID a schimbat comportamentul şi preferinţele de cazare ale turiştilor de la vechii coloşi hotelieri, cu sute de camere, la capacităţi de cazare mai mici, dar mai sigure epidemiologic şi mai apropiate de natură, Rentakub oferă o inedită soluţie de cazare, care prezintă numeroase avantaje faţă de clasicele canale de rezervare online: selecţia riguroasă a variantelor de cazare (acestea respectând filosofia designului, intimitatea, utilarea şi siguranţa sejurului), uşurinţa navigării pe site, confirmarea imediată a rezervărilor, afişarea transparentă a tuturor detaliilor legate de preţ, facilităţi şi disponibilitate, anularea gratuită cu 14 zile înainte de sosire, rambursarea a 50% din preţul cazării în condiţiile anulării cu 7 zile înainte de sosire ş.a.

Cu totul deosebită mi s-a părut propunerea Rentakub privind posibilitatea unui parteneriat profitabil cu proprietarii de case de vacanţă şi cabane care doresc înscrierea în reţea. Accesul gratuit în reţea, comisionul redus, interfaţa proprie de administrare, promovarea gratuită şi creşterea vizibilităţii la nivel naţional sunt câteva din marile avantaje aferite de rentakub.com. Detaliile le găsiţi aici, totul este foarte simplu!

Având deja experienţa cazării La Kuburi în frumosul Slănic al Moldovei şi cunoscând profesionalismul şi pasiunea iniţiatorilor acestui proiect, sunt convins că nu peste mult timp, prin Rentakub, vom putea avea posibilitatea alegerii a numeroase oferte atractive din toate regiunile turistice ale ţării, o alternativă elegantă, eficientă şi sigură prin care putem fi mai aproape de natură, în locuri de poveste şi de povestit mai departe...

Vezi şi: Turismul descoperă Kub-ismul

Casa de vacanţă care îţi aduce bani

 

 

Pe firul apei...

 

Trecător prin judeţ (34): Valea Asăului şi Livada Minunată. Sau invers...

   Da, ştiu, toată lumea se grăbeşte în amonte, spre izvoarele Trotuşului. Încercaţi însă să aduceţi varietate periplelor dumneavoastră, descoperind  şi alte trasee aflate mai la îndemână şi cel puţin la fel de interesante. Astăzi vă propun Valea Asăului, după ce am făcut dreapta din Comăneşti. Asău, Apa Asău şi Păltiniş sunt cele trei sate din această pitorească vale a Munţilor Tarcău.  Potenţialul turistic este remarcabil, zona ar merita un interes sporit pentru dezvoltare. Peisajele deosebite şi accesibilitatea crescută permit efectuarea unor drumeţii reuşite. În plus, la întoarcere, aveţi ocazia de a descoperi o pensiune deosebită, cu gazde precum pâinea caldă: "Livada Minunată" (vezi site-ul pensiunii şi pagina de Facebook). O masă tradiţională, o ţuică de casă şi chiar un somn odihnitor într-una dintre cele cinci camere vă alungă ca prin farmec stresul cotidian şi vă încarcă bateriile pentru o nouă săptămână...

Îmi curge, alene, o toamnă prin suflet...

 Îmi curge, alene, o toamnă

prin suflet,

miroase a râs, și a plâns,

și a ploaie,

prin gene îmi trece albastru

mai pal

și aur și-aramă de soare

mai blând.

Se-aude în pruni vineții

dans de vrăbii

zgribulite în zori

și mi-e atât de teamă

de bruma dintâi și din urmă

ce are să vină, să stea,

să rămână.

(Iulia Ştefaniu - Teamă)

Târguri şi pieţe agroalimentare organizate în judeţul Bacău

     V-aţi cam săturat de roşiile "româneşti", fără gust, din supermarket? Vi s-a acrit de brânza cu textură şi gust de aracet? Poate că nu ar strica să faceţi o plimbare prin târgurile judeţului.  Produse tradiţionale, bonus întâlnire cu un mod de viaţă care mai pâlpâie pe ici, pe colo...Avem câteva opţiuni, în următoarele zile şi localităţi:

-marţi: Dofteana, Găiceana;

-miercuri: Comâneşti, Dealu Morii; 

-joi: Secuieni, Pârjol;

-vineri: Brusturoasa;

-sâmbătă: Agăş, Tescani (comuna Bereşti-Tazlău), Coloneşti;

-duminică: Balcani (târg şi piaţă agroalimentară, în Piaţa Frumoasa), Dămieneşti, Gârleni, Oituz,  Onceşti, Palanca.

     Mai cunoaşteţi şi alte localităţi unde sunt organizate astfel de târguri şi pieţe agroalimentare?

Foto: Bunătăţi de prin judeţ. Nu sunt chiar legume, dar alunecă pe gât...

Frumoasa vale a Ciugheşului

Lăsaţi-i pe alţii să se înghesuie pe Valea Prahovei...

Visit Bacău!

Când te bucuri de două ori: pentru aplicația smartphone de promovare turistică a județului și pentru coverul tău bacovian...

Visit Bacău !

Detalii aici.

Frumuseţi din Zemeş

Nu ezitaţi să faceţi o mică escapadă prin Valea Tazlăului Sărat...

Undeva, prin oraş...

Aproape de km zero. O întâlnire care m-a făcut să-mi propun odată și-odată să scriu un mic eseu despre farmecul unor străduțe din orașul mai puțin vizibil. Tăcute oaze efemere care mai rezistă timpului, palimpseste abia vizibile, destine care se sting încetul cu încetul. Frânturi din memoria urbei, precum o pagină din Eliade...Oameni, locuri, istorii nescrise. Le mai vedem, astăzi, în tăvălugul vanitătilor noastre?

"Trăim într-o lume care se schimbă din ce în ce mai rapid, de multe ori fără acordul, fără participarea şi chiar fără informarea noastră. A privi mai atent la oraşul în care locuim – pentru a încerca să-l descoperim şi să ne punem amprenta asupra felului în care se dezvoltă - devine aproape o datorie a fiecăruia dintre noi." (Miruna Tîrcă)

Foto inedit: Liviu Rebreanu la mormântul fratelui său, Emil Rebreanu (Palanca, jud. Bacău)

        Scriitorul incepuse deja sa scrie la romanul Padurea Spanzuratilor, dar inspiratia nu voia sa vina: “Ma inversunam in fiecare noapte si lucrul era in zadar. S-a intamplat atunci ca fratele sau, ofiter artilerist in armata austriaca, sa vrea sa dezerteze si sa treaca de partea armatei romane. A fost prins si spanzurat. Nu se stia insa localitatea unde a fost spanzurat si niciun amanunt in plus. La un moment dat Liviu Rebreanu a inceput sa auda batai usoare in geam: “Nu era nimeni si nimic”…

    "... acel frate al meu, student devenit ofiţer artilerist în armata austriacă, adus să lupte pe frontul românesc împotriva românilor, a încercat să treacă la români; a fost însă prins, condamnat şi executat prin ştreang/.../Nu se ştia nici localitatea unde a fost executat, necum împrejurările sau oarecari amănunte....

       A trebuit să mai treacă cîteva luni pînă ce am putut descoperi aproximativ regiunea unde s-a întîmplat tragedia aceasta a unui tînăr de 22 de ani. Intre timp isprăvisem transcrierea lui Ion şi acum, în toate nopţile, în faţa biroului, mă zbuciumam cu Pădurea Spînzuraţilor

       Mă înverşunam în fiecare noapte şi lucrul era în zadar. In schimb, în vreme ce scriam, în liniştea apăsată, am început să percep nişte bătăi uşoare în fereastra mea, delicate ca ale unor degete imateriale. Deschideam, cercetam întunericul... Nu era nimeni şi nimic. Cînd însă bătăile acestea misterioase s-au repetat nopţi de-a rîndul, insistent - fiindcă sînt, repet, credincios şi superstiţios - mi-am zis că nu poate fi decît sufletul fratelui meu, care cere îngrijirea creştinească ce nu i-a fost desigur acordată. Si atunci am pornit să caut şi să găsesc negreşit, orice ar fi, mormîntul fratelui spînzurat", a scris Rebreanu.

 Cautarea nu a fost usoara. "Si, după multe cercetări şi destule peripeţii, l-am descoperit în sfîrşit la Ghimeş, într-o livadă, la marginea fostei frontiere. Locul nu era nici măcar însemnat. De-abia cu ajutorul groparului din sat am putut stabili unde a fost executat şi îngropat. Am fost în casa primarului de pe vremuri, unde a fost judecat şi osîndit. Am fost în odăiţa unde şi-a petrecut ultimele ceasuri şi de unde a plecat la supliciul suprem. Am trecut în satul vecin, Făget, unde a avut ultima reşedinţă. Am cunoscut pe preotul român care-i fusese prieten, dar care n-a fost admis să-l însoţească la moarte.

     Am vorbit cu o fată de ţăran, sprintenă, frumuşică, la care am găsit cîteva răvăşele de-ale lui. Primarul mi-a dăruit şapca lui fără cozoroc pe care a trebuit s-o schimbe cu o pălărie civilă cînd a pornit pe ultimu-i drum pămîntesc...L-am dezgropat apoi şi osemintele le-am mutat dincoace de pîrîul care fusese graniţă, pe pămîntul vechi românesc, aşa cum ceruse el în ultimele momente şi cum nu i se admisese. Si de-atunci am putut scrie liniştit Pădurea Spînzuraţilor..."(Liviu Rebreanu/ Mărturisiri, 1939).

Sursa: Garda Neamului

Confesiuni turistice ...proustiene (Nea Doru la Kuburi Slănic-Moldova)

Astrele au făcut ca, nu cu mult înainte de declararea pandemiei impusă de acest netrebnic virus, să fiu în două spaţii de cazare total diferite atât ca localizare, cât şi ca ofertă turistică. Să încep mai întâi cu primul.  Un mare hotel de patru stele dintr-un mare oraş. Kilometrul 0, într-o piaţă istorică. Făcusem rezervarea pe ideea: „Hai să vedem şi noi cum este”. Apartament de lux, preţ pe măsură. Totul era sclipitor încă din holul de la recepţie: patru zâmbete lucrate american style, calculatoare care prelucrau instantaneu orice solicitare sau procedură, vreo cinci limbi vorbite în jur, furnicar de turişti şi bagaje într-un du-te-vino ameţitor. Apartamentul era format din două camere şi două băi. Totul degaja miros de curăţenie, bun gust, irizaţii de lux. Scrisoarea de bun-venit, (personalizată pe numele meu!) aşezată discret pe un mic birou de lucru şi cubuleţul de ciocolată fină de pe pernele călcate impecabil m-au lăsat mască pe moment, dându-mi impresia unui client de top într-un Burj Khalifa autohton...Restaurantul sofisticat, în care am luat o cină franţuzească şi micul dejun (inclus în preţ, spre norocul portofelului personal) cu n feluri de mâncare într-o diversitate năucitoare, au completat un sejur care nu avea să fie uitat prea curând...Da, grand hotel...

Acum a doua experienţă, nu foarte departe de tumultul citadin - la munte, în inima apelor minerale de la Slănic-Moldova: complexul La Kuburi, despre care sunt convins că aţi auzit, chiar dacă nu a trecut mult timp de la deschidere. Nu am să-i fac o prezentare turistică, informaţii, fotografii şi impresii de foarte bună calitate veţi găsi aici, pe site, şi în secţiunea de blog. Altceva cred că mai important acum, la două luni de izolare, în care modul de viaţă ne-a fost dat peste cap. Privind retrospectiv, să ştiţi că nu mi s-a făcut dor de acel aer de grand hotel, cu piscina, restaurantul şi apartamentul lui de lux, dar fără balcon... Mi s-a făcut dor de Kub-ul 35. Nu pentru utilitatea şi funcţionalitatea pe care o veţi descoperi şi voi, sper, după ce va trece starea de urgenţă. Ci pentru mirosul de lemn proaspăt. Pentru munţii care te înconjoară din toate părţile şi te lasă să îţi umpli plămânii cu aerosoli de pădure. Pentru lungile şi plăcutele drumeţii care ţi se deschid chiar din uşă. Pentru grătarul din dotare, care poate bate acum orice all inclusive. Pentru plita electrică care te trimite în fiecare dimineaţă pe terasă, cu o cafea aburindă, să admiri freamătul naturii. Pentru versantul domol din spatele tău, care îţi prăvăleşte verde în vene. Pentru foişorul care te îmbie la lectură. Pentru liniştea de început de univers. Pentru  tirbuşonul îmbietor – facilitate negăsită la niciun hotel sau pensiune, dotare fantastic de importantă la o anumită oră J -, pentru cochetul living cu chicinetă, unde mi-aş putea duce zilele fără probleme într-un nou vârf de pandemie, Doamne-fereşte... Pentru senzaţia de libertate, de pasăre ieşită dintr-o colivie, fie ea şi aurită. Pentru...dar hai să nu vă spun totul...

Trăim vremuri care vor schimba cu certitudine lumea în care trăim. Se va schimba cu siguranţă şi practica turismului. Coloşii hotelieri vor deveni precum dinozaurii. Turismul de explorare şi turismul solitar vor înlocui formele de masă existente până acum. Personal cred că nu este deloc rea această evoluţie, dacă vrem să înţelegem că trebuie să ne adaptăm şi să  fim altfel. Haideţi să incercăm un exerciţiu de imaginaţie, după modelul madlenei proustiene din celebrul roman „În căutarea timpului pierdut”. Înlocuim însă prăjiturile cu amintirile noastre digitale din trecutele experienţe turistice, stocate pe atâtea hard-uri, telefoane inteligente sau facilităţi cloud. Ce credeţi, în viitor vor mai fi multe madlene aromate cu lux all inclusive, liftieră, piscină cu hidromasaj, check-in în terminale aglomerate sau băi cu duşuri emoţionale aromatizate chimic, care să merite stocarea? Eu cred că nu. Distanţarea socio-turistică ne va aduce madlene care să ne încânte în primul rând sufletul. Asta doar dacă am înţeles ceva din această perioadă. Eu unul mă încarc acum, între patru pereţi de beton urban, nu cu amintirile de la diverse resorturi cu multe stele hoteliere, ci cu amintiri în care natura pulsează. Iar Kuburile de la Slănic-Moldova au, din acest punct de vedere, un mare, mare atu. Abia aştept să le redescopăr, şi, de ce nu, să bem împreună, legal (pentru că spaţiul dintre Kuburi ne permite) un pahar pe vin în liniştea unei seri de vară...

Vă salută din carantină,

Doru