Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.

Se afișează postările cu eticheta parc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta parc. Afișați toate postările

joi, martie 16, 2023

Spre neuitare: o filă din istoria parcului central al Bacăului

      Rare şi aproape ilizibile sunt mărturiile despre Bacăul de altădată, adevărate palimpseste îngropate în noianul informaţiilor naţionale. Totuşi, precum exploratorii vremurilor trecute, mai găsim urme care deschid noi orizonturi pentru cunoaşterea patrimoniului verde băcăuan...

ŞEDINŢA CONSILIULUI PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI BACĂU

(…)

UN NOU PARC COMUNAL

D. primar C. ZLOTESCU cere şi consiliul aprobă ca pe terenul liber dintre spitalul comunal şi stadionul sportiv să se creeze un parc comunal, pe care ministerul de domenii va planta, prin inginerii silvici, un număr de 80.000 de arbori. Şedinţa consiliului comunal a luat sfârşit la ora 9 seara.

Ziarul Dimineaţa, 16 iulie 1935

***

Iată şi o imagine a edilului care şi-a pus semnătura pentru înfiinţarea parcului central al Bacăului:

Sursa foto: ziarul Viitorul, 13 noiembrie 1936 (colorizare digitală)

Mica informare în presa naţională despre înfiinţarea parcului băcăuan 
(marcare cu roşu în articolul complet despre şedinţa Consiliului Primăriei Bacău)


Cum ar putea fi o zi de 22 martie...

 "Există trei tipuri de oameni: cei care fac lucrurile să se întâmple, cei care observă acele lucruri întâmplându-se și cei care nu știu ce i-a lovit. Pentru ca un oraș să se dezvolte frumos, prima categorie ar trebui să fie cea mai importantă." - Osborne și Gaebler ("Reinventing Government", 1992)



marți, martie 14, 2023

Spiritul comunitar...

 22 martie 1935. Ultima oară când spiritul comunitar s-a manifestat plenar și eficient în Bacău... 




luni, martie 13, 2023

Privește cerul!

 E prea frumos cerul ca Dumnezeu sa nu fie acolo, spunea Paul Feval...



sâmbătă, martie 11, 2023

Primarii Bacăului: Mihai Văgăunescu

        „Ca trăsnit mă pomenesc căzut în genunchi de fulgerătura unui glonte tras asupra-mi de la 4-5 pași, apoi cad pe spate cu arma încleștată în mâini și roșie de sângele ce vărsasem cu ascuțișul ei; un val fierbinte de căldură-mi trece prin tot corpul, în vreme ce simțeam că șiroaie de sudoare îmi brăzdează fața, iar prin sân un val de sânge se scurgea către cingătoare.“ Evacuat de urgenţă, a avut totuşi zile, chiar dacă i s-a amputat braţul stâng, devenind infirm pe viaţă  - sursa: Însemnări zilnice de front. O mică secvenţă din viaţa unei personalităţi a Bacăului, cu o biografie ieşită din comun, din păcate prea puţin cunoscută chiar şi pe plan local. În calitate de primar al oraşului, a contribuit din plin la modernizarea urbei în perioada 1932-1934 şi i-a condus destinele în anii grei de război (1941-1943). O trecere în revistă a realizărilor de la începutul primului mandat ne-o oferă ziarul Dimineaţa din 7 noiembrie 1933, în articolul Activitate edilitară la Bacău. Înfăptuirile realizate sub primariatul d-lui M. Văgăunescu, recent descoperit de subsemnatul în presa vremii:

Foto: Mihai Văgăunescu. Sursa: Grigore Grigorovici - Bacăul din trecut şi de azi (culegeri monografice), Tipografia Primăriei Municipiului Bacău, 1933 [pe copertă 1934]

BACĂU. — Deşi de la venirea în fruntea primăriei municipiului a d-lui deputat M. Văgăunescu, nu a trecut decât o singură campanie de lucru, totuşi programul edilitar pe care l-a enunţat la venirea sa în fruntea municipiului a fost în bună măsură pus în practică, astfel că astăzi a făcut un pas înainte spre modernizarea sa.

LUCRĂRI DE PAVAJE

Printre lucrările edilitare mai importante vom releva în primul rând lucrările de pavaje a străzilor din cuprinsul municipiului, care au necesitat sume mari de bani, dar care au fost totuşi procurate printr’o administrare chibzuită, fără a fi nevoie de vreun împrumut. Astfel, s’au pavat străzile Buna Vestire, în suprafaţă de 1310 m.p. al cărei cost a fost de 713.933 lei; Mareşal Presan în suprafaţă de 5312 m. p., costul fiind de 2.870.242 lei; Ionitză Sturdza, în suprafaţă de 8041,50 m.p., lucrare în valoare de 4.446.950, Basarabiei 540 m.p. în valoare de 294.414 lei; piaţa calea Oituz 1534 m.p. în valoare de 843.302 lei; piaţa Catedralei Sf. Neculae în supr. de 1424 m.p. 854.023 lei; şi str. Cristoveanu în supr. de 1251 m.p. 692.080 lei. În total s’au executat în interval de 6 luni pavaje în valoare de 10 milioane 720.009 lei.

Pe lângă lucrările de pavaje de mai sus s’au reparat vechile pavaje pe străzile Mihai Viteazul şi Regele Ferdinand, s’a executat pavajul pe strada Buna Vestire, s’au refăcut trotuarele din piaţa Sf. Neculai, toate aceste lucrări costând 34.889 lei.

TROTOARELE

Până la venirea d-lui M. Văgăunescu în fruntea primăriei, periferiile oraşului erau complect neglijate. Aproape nimic nu s’a făcut pentru regiunile din marginea oraşului, printre care menţionăm în prin acele părţi pe timp de ploaie era imposibilă. Faţă de această situaţiune, d-sa a dispus efectuarea unei serii întregi de lucrări în regiunile periferice ale oraşului, printre care menţionăm în special lucrările de trotuare. Astfel, s’au executat trotuare pe străzile Banul Mărăcine, Iarmaroc, Cremenei, Bradului, C. Negri. Marconi. Aurel Vlaicu, Hotinului, Artileriei, H. Beivscu, D. Cantemir, Trec. Borzeşti, Avram Iancu. Casele Naţionale, Fundătura Conache, Mircea şi Traian, toate în suprafaţă. de 5551 m.p, care au costat lei 134.069.

Dacă timpul se va menţine favorabil se vor mai executa trotuare pe străzile Zimbrului, Poştei, Crişan şi Gloriei în suprafaţă de 1886 m.p., lucrări în valoare de 55.880 lei. In piaţa Sf. Neculai, se execută trotuare în valoare de 116.400 lei. Deasemenea, hala a fost în întregime asfaltată pe o suprafaţă de 1180 m.p. şi a costat 370.000 lei. Reparaţiunile de trotuare ce s’au executat în cursul acestui an au costat 13.486 lei.

Au fost prunduite străzile Ştefan cel Mare, Regina Maria cum şi alte străzi cu 2179 m.c. prundiş, care au costat 108.568 Iei. Deasemenea, cu prundul scos din străzile pavate, au fost prunduite numeroase alte străzi.

ALTE LUCRĂRI EDILITARE

În cursul acestui an s’a mai executat podul de lemn de pe str. Lunca Bistriţei în lungime de 49 m.l. în valoare de 75.726 lei; podul din parcul Bistriţei, în lungime de 21 m.l, în valoare de 44.769 lei şi s’au făcut reparaţiuni celorlalte poduri de pe canalul uzinei, în valoare de 3.500 lei. Deasemenea, pentru ca şcolile să poată funcţiona in mod normal s'au făcut reparaţiuni tuturor şcolilor primare, în valoare de 110.407 lei.

Localul primăriei a fost reparat, precum şi clădirea tipografiei comunale şi s’a vopsit gardul primăriei, efectuându-se lucrări în valoare de 60.589 lei. S’a mai terminat pavilionul de contagioşi dela spitalul comunal şi s’au cumpărat cele necesare pentru infiinţarea unei farmacii la spitalul comunal, lucrări care au costat 204.955 iei.

Pe lângă cele arătate mai sus, sub primariatul d-lui M. Văgăunescu s’au mai executat alte lucrări edilitare, mai mărunte. Astfel, s’au făcut diguri de piatră la pârăul Bărnat; instalaţii de apă in piaţa centrală; s’a construit biserica dela Şerbăneşti, s’a construit hala din cartierul C. F.R., s’au făcut numeroase împrejmuiri şi înfrumuseţări în grădinile oraşului, portaluri de intrare la hala centrală, cum şi gardul şi portalul de la cimitirul eroilor.

Mai trebue de relevat sporirea capacităţii de producţie a energiei electrice prin cumpărarea unui nou motor electric, care este în curs de instalare, precum şi proiectul construirii noului abator, pentru care se întocmeşte acum planul şi devizele.

La un buget de 33 milioane, realizarea unor lucrări edilitare în valoare de 14.421.000 lei, numai în intervalul de şase luni ale anului în curs, — fără a se aplica toate impunerile prevăzute de legea finanţelor locale, cum ar fi de pildă taxa ad-valorem, instituită pe mărfurile ce intră sau esă din oraş, — învederează grija pe care actualul primar o manifestă pentru binele oraşului şi pentru progresul lui.

 ***

Destinul omului şi destinul oraşului capătă în cazul lui Mihai Văgăunescu accente aparte, împletite heteroclit. De numele său se leagă într-un anume fel şi amenajarea parcului central al Bacăului. Aş putea spune că este o filă premergătoare din istoria tumultoasă a facerii inimii verzi a oraşului nostru, începută oficial pe 22 martie 1935. Această filă vă invit să o descoperiţi în Addenda monografiilor, printr-un articol deosebit, semnat de dl. ing. Mihai Ceucă: Povestea parcului. În Bacăul interbelic, lebedele negre ale lui Taleb se mişcau cu graţie....

Oraşul parcurilor naturale...

 Romanticii ani 90: comisii pentru ecologie şi protecţia mediului, un oraş al parcurilor naturale 😏




vineri, martie 10, 2023

Starea vremii pentru 22 martie ...1935

 Atunci, la momentul 0 al naşterii parcului central al Bacăului...

Sursa: ziarul Argus, 23 martie 1935

    22 martie 1935. Prin târgul Bacăului primăvara își intra în drepturi. După o dimineață cam rece, Soarele avea să apară, prefigurând o zi frumoasă, cu un pic de vânt. Cojoacele și cizmele erau curățate și puse la păstrare. Un june aduce la primărie  și înregistrează un memoriu semnat de peste 100 de cetățeni de frunte, prin care se solicita înfiinţarea unui parc pe terenul de pe lângă Spitalul „Pavel şi Ana Cristea”. Era momentul de început al nașterii - nu fără greutăți – al parcului nostru. Inima verde a Bacăului începea să bată...


Vezi şi: Ziua unei stări de spirit

O zi de vineri. Vineri, 22 martie 1935

Cum va fi vremea anul acesta, pe 22 martie? Cum vor fi vremurile?


PS: prin amabilitatea domnului Ilie Nicolae, avem confirmarea expertului: "Într-adevăr, cele consemnate în articolul prezentat sunt confirmate și în materialul de reanaliză (ERA). Astfel, în extindere o dorsală asociată anticiclonului Azoric concomitent cu prezența ariilor de joasă presiune active peste nordul Europei. Configurația barică prezentată a fost favorabilă unei circulații zonale, lucru definit prin direcția vestică a vântului. Mai mult, procesul de încălzire a vremii este sugerat și de faptul că sa menționat ceața matinală. Totuși, după câteva zile, presiunea urma să scadă, în ideea că se adâncea către sud un talveg, însă nu era ceva spectaculos în evoluția vremii."



joi, martie 09, 2023

Orașe pentru oameni

    Un cartier, un parc, un centru civic are nevoie de trăire. Pardon, Trăire. Numai așa putem vorbi de atașament, de identitatea locului, de moștenire. Sentimentul apartenenței și spiritul locului se cultivă, făcând cu adevărat ca orașul să fie pentru oameni...Trăirea face diferența între un oraș viu și unul anchilozat. Restul e vorbă goală, iar toată experiența profesioniștilor spațiului urban rămâne pe un raft de bibliotecă, vetust și plictisitor pentru rânduiala vremurilor prezente și viitoare... 

luni, martie 06, 2023

Uau: bazin de înot în parc!

        Nu vă împacientați, vorbim de vara anului 1950 😏. Oricum, foarte interesat detaliul cu bazinul de înot din parc. Oare mai găsim vreun bunic care să ne povestească despre acele vremuri?

În marea operă de înflorire a satelor şi oraşelor noastre şi de ridicare a lor din punct de vedere economic, valorificarea resurselor locale de către Comitetele Provizorii are o importanţă deosebită. Comitetele Provizorii, prin secţiile lor de gospodărie şi industrie locală, au pornit cu hotărîre la îndeplinirea acestei sarcini, rezultatele obţinute până in prezent fiind îmbucurătoare. Iată un exemplu de felul cum Comitetul Provizoriu al oraşului Bacău se îngrijeşte de acest lucru. În parcul Libertăţii din acest oraş a fost amenajat un loc special pentru copii, loc înzestrat cu un bazin de înot, un pavilion de adăpost pentru copii şi mamele lor şi un solariu unde copiii vor putea face plajă.

Sunt însă şi unele Comitete Provizorii care nu acordă destulă atenţie acţiunii de valorificare a resurselor locale. Comitetul Provizoriu ai oraşului Buhuşi-Neamţ bunăoară deşi are multe posibilităţi, nu face acest lucru. Există în oraş o fabrică de cherestea pe care Comitetul Provizoriu ar putea s-o pună în funcţiune; tot aici s-ar putea duce o susţinută acţiune de valorificare a fructelor. In oraş se fac numeroase construcţii şi dacă Comitetul Provizoriu ar fi înfiinţat o fabrică de cărămidă, desigur că problema materialelor necesare acestor construcţii ar putea fi soluţionată în bună măsură. Lipsa de preocupare a Comitetului Provizoriu este dăunătoare oraşului şi un exemplu în acest sens este faptul că instalaţiile electrice şi de apă sunt prost întreţinute. Iată de ce Comitetul Provizoriu trebuie să pornească de urgenţă la lichidarea pasivităţii faţă de aceste probleme şi să introducă un spirit gospodăresc, caracteristic unui organ local de tip nou.

Sursa: “Bogăţii scoase la iveală”, în “România liberă”, 23 iunie 1950


Foto: parcul central băcăuan, aşa cum apare el în planul oraşului întocmit de Institutul Geografic Militar în anul 1943.

duminică, martie 05, 2023

vineri, martie 03, 2023

Târâș-grăpiș, spre cele mai înalte culmi ale civilizaţiei socialiste 😁

 “Cum e şi firesc, sfatul popular al oraşului Bacău, are prevăzute în plan numeroase construcţii. Unele lucrări au fost începute şi construcţiile merg înainte, altele ca, de pildă, teatrul de vară din parcul Libertăţii, amenajări edilitare, cvartalul de locuinţe, şcoala din cartierul Gherăeşti etc., nu au fost nici măcar proiectate deşi fondurile pentru construcţia lor au fost alocate la vreme. În afară de acestea mai există însă şi alte construcţii neîncepute. Refacerea străzilor 9 Mai, 23 August şi alte lucrări nu au fost începute pentru că nu s-au prevăzut fonduri. La acestea există în schimb documentaţiile respective.

Din aceste două aspecte puse faţă în faţă, reiese că comitetul executiv orăşenesc şi-a creat singur încurcături. În loc să asigure documentaţii pentru lucrările care au deja fondurile prevăzute, a făcut exact pe dos. Aşa că unde sînt fonduri nu sînt documentaţii, iar unde sînt documentaţii nu sînt fonduri. O judicioasă planificare ar putea pune capăt acestei anomalii.”

Sursa: Cînd e una, nu e alta – ziarul România liberă, 31 mai 1958

Blocuri de locuinţe în Parcul Libertăţii (sursa: revista "Arhitectura", 1959)

joi, martie 02, 2023

Candidaţi pentru lista arborilor protejaţi pe plan local (3)

 Unul dintre cei mai falnici stejari din oraş, cu o coroană superbă, de mari dimensiuni. Îl putem admira în Parcul "Cancicov", la sud-est de gardul Muzeului de Ştiinţe ale Naturii, spre fâmtâna arteziană a celor trei graţii...





marți, februarie 28, 2023

Verde demografic pentru un viitor mai bun

 O  iniţiativă lăudabilă:

O scurtă și răcoritoare plimbare duminicală în parc mă face să vă reamintesc despre o inițiativă dragă mie, aceea de a onora fiecare nou-născut și fiecare cuplu proaspăt căsătorit prin plantarea câte  unui copac. Pe lângă îmbogățirea patrimoniului natural din orașul nostru, acest demers simbolizează un nou început, plin de promisiuni și speranțe. Doar în 2022, în Bacău s-au înregistrat 760 de căsătorii și 3233 de nou-născuți. Imaginați-vă ce ar însemna aceste cifre transpuse în parcurile orașului!

Vă îndemn cu inimă deschisă să vă alăturați în această inițiativă, pentru a crea împreună un oraș mai verde și mai prietenos cu mediul înconjurător! Dacă sunteți parte dintr-un cuplu nou-căsătorit sau un proaspăt părinte, tot ce aveți de făcut este să vă exprimați această intenție pe adresa Primăriei Bacău - contactprimarie@primariabacau.ro. Un reprezentant al instituției vă va contacta pentru a stabili detaliile ulterioare. Plantările efective se vor desfășura în lunile martie și aprilie în parcurile Catedralei, Nord, Trandafirilor, Prefecturii, Olimpic, Sud, Făgăraș. - Liviu Miroșeanu, viceprimar liberal al municipiului Bacău, pe pagina personală de Facebook.

O posibilă imagine dendro-nupţială din Bacăul urmaşilor (sursa: Pinterest)


luni, februarie 27, 2023

Wood wide web: viaţa secretă a copacilor

    În 2017, Peter Wohlleben făcea senzaţie cu lucrarea „Viaţa secretă a copacilor” (apărută şi la noi, prin grija Editurii Publica - foto). Silvicultorul  german  ne dezvăluia atunci crampeie din viata secretă a arborilor, scoţând la iveală detalii uluitoare despre aceştia: copacii au memorie, comunică intre ei, simt durerea şi pot chiar să facă insolaţie sau, pe masura ce înaintează in vârstă, să le apara riduri. Anumiţi copaci (stejarii, spre exemplu) comunică prin mesaje olfactive: atunci când un exemplar este atacat, emană anumite substanţe prin care-şi avertizează semenii din imediata apropiere. Alţii produc în decurs de câteva minute seve amare, care alungă insectele. Comunicarea între rădăcini se face nu numai între ele direct, ci și prin ciuperci care funcționează precum fibrele de net, vorbindu-se astfel tot mai mult de wood wide web, fiindcă într-o linguriță de pământ de pădure sunt kilometri de hife (celule filamentoase din ciuperci). Comunicarea este, imaginaţi-vă, şi electrică. Fagii, stejarii sau molizii trimit semnale electrice cu o viteză de circa 1cm/minut când sunt agresați de animale, de exemplu când li se mănâncă din coajă. O adevarată relaţie simbiotică se stabileşte în pădure, zonele forestiere sunt interconectate prin aceste reţele neştiute, dar foarte eficiente atunci când nu sunt bulversate de acţiunea antropică…

La fel ca oamenii şi animalele, pădurile  tind sa aibă copaci ,,mama”, care acţionează ca centru de comandă al întregului sistem. Arborele-mamă este arborele care transmite anumite mesaje si gestioneaza toate informaţiile din pădure. Potrivit unor cercetări recente, arborele-mamă are, de asemenea, o abilitate neobişnuită de a recunoaşte ce arbori au crescut din propriile ei seminţe şi chiar pot avea anumiţi favoriţi. Scenariu de Avatar, nu-i aşa?

Evoluţia extraordinară a ştiinţei ne demonstrează că silvicultura tradiţională nu trebuie să mai vadă un copac drept un banal furnizor de lemn. Încă suntem la stadiul în care, vorba lui Wohlleben, „pădurarii convenționali înțeleg la fel de mult despre pădure ca și măcelarul despre bunăstarea animalelor”…

Două lucrări despre viaţa secretă a verdelui...despre care nu veţi citi în manualele de biologie

Viitorul ne va rezerva în continuare mari surprize şi în acest domeniu, sunt convins. Abia de acum universul regnului vegetal începe să fie perceput…În „Verde uimitor” (Editura Art, 2018 – foto) Mancuso şi Viola ne atrăgeau atenţia că „doar aroganţa umană şi faptul că viaţa plantelor se desfăşoară într-un mod lent ne împiedică să le apreciem inteligenţa – da, inteligenţa -  şi extraordinarul succes al dinamicii existenţei lor.” Vom avea răbdarea şi înţelepciunea să le ascultăm semnele?

duminică, februarie 26, 2023

Seniorul Ginkgo biloba de la Miclăuşeni

    Un adevărat veteran Ginkgo biloba, sincron cu momentul amenajării Castelului Sturdza de la Miclăuşeni (judeţul Iaşi), în perioada 1880-1904. Bătrâna Doamnă din Parcul Trandafirilor ar avea multe de aflat de la seniorul ieşean, dacă ar putea sta de vorbă face-to-face...



    Am făcut o plimbare în pădure și m-am întors mai înalt decât copacii, spunea pe bună dreptate Henry Thoreau. Pe Domeniul Sturdza de la Miclăuşeni ai acest sentiment...



vineri, februarie 24, 2023

Arbori bătrâni? Nu, arbori veterani!

    O clarificare necesară şi binevenită pentru domeniul gestionării verdelui urban, venită din partea Dianei Culescu (preşedintele Asociaţiei Peisagiştilor din România):

"Deh! este mai simplu să scoți drujba și să pui la pâmânt niște arbori veterani decât să îi protejezi și să le permiți să contribuie în continuare la viața socio-culturală a orașului.

ATENȚIE!!! arborii aceștia nu sunt bătrâni din simplu motiv pentru că nu există arbori bătrâni!

T𝗲𝗿𝗺𝗲𝗻𝘂𝗹 “bătrân” 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗳𝗼𝗹𝗼𝘀𝗶𝘁 greşit 𝗶̂𝗻 𝗿𝗲𝗹𝗮𝘁̦𝗶𝗲 𝗰𝘂 𝗮𝗿𝗯𝗼𝗿𝗶𝗶, pentru că de fapt un arbore este în principiu doar ”chestia aia” de sub scoarță prin care trece seva și care permite de fapt coroanei să se hrănească și să fie ”verde” sau ”vie”. Lemnul de la interior este de fapt un țesut mort, iar rolul său este de fapt acela de a susține părțile aeriene ale arborelui... însă, atunci când acest țesut de la interior se debilitează din diverse motive,  arborele poate să trăiască în continuare (să facă frunze, să dezvolte ramuri, flori fructe etc.) dacă reușește să își declanșeze la timp anumite mecanisme de redresare (asta, desigur, dacă nu l-a împiedicat deja un drujbist sau un telefaxist să facă acest lucru).

Astfel, toți arborii au mereu un an de viață, iar la nivel internațional a început să fie utilizată sintagma 𝗮𝗿𝗯𝗼𝗿𝗲 𝘃𝗲𝘁𝗲𝗿𝗮𝗻 tocmai pentru a sublinia faptul că nu este vorba de vârsta propriu-zisă a arborelui ci de faptul că acesta a trecut prin multe evenimente care, din diverse motive, i-au produs debilitarea.

În România administrația publică îi dă înainte cu ”arborii sunt bătrâni!” deoarece cunoașterea de specialitate în instituțiile publice se limitează de cele mai multe ori la ce scria prin cărțile din anii '50-'70, adică înainte să se facă cercetări serioase în domeniul arboriculturii (uhhh! când scriu asta îmi dau seama că au trecut 50-70 de ani de atunci!!! adică și aici suntem cu minim jumătate de secol în urmă)

în oraș, arborii sunt agresați în diverse feluri, între aceste agresiuni numărându-se:

🔴faptul că solul de pe rădăcini este tasat (prin trecerea sau parcarea mașinilor, prin depozitarea materialelor de construire etc.);

🔴faptul că ramurile le sunt tăiate (pentru menține coroana la un anumit nivel sau sub o anumită formă, pentru a face loc unor construcții, pentru că nu se realizează corect lucrările de formare etc.);

🔴faptul că trunchiurile sunt rănite (în urma unor acte de vandalism, deoarece arborii nu sunt protejați pe timpul realizării lucrărilor de construire etc.);

🔴rădăcinile le sunt rănite (de către pietoni prin călcare repetată, de mașini prin rularea permanentă sau ocazională,  prin depozitarea de echipamente sau materiale de construcție, prin realizarea unor construcți și inserarea rețelelor în subsol etc.);

toate acestea 𝗱𝘂𝗰 𝗹𝗮 𝗱𝗲𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗹𝗲𝗺𝗻𝘂𝗹𝘂𝗶 (țesutul mort care formează scheletul) 𝘀̦𝗶 𝗿𝗲𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃 𝗹𝗮 𝘃𝗲𝘁𝗲𝗿𝗮𝗻𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗮𝗿𝗯𝗼𝗿𝗲𝗹𝘂𝗶.

În alte țări, arborii veterani care au reușit să supraviețuiască un timp îndelungat în cadrul țesutului urban sunt foarte apreciați și sunt ajutați să râmănă în picioare cu ajutorul unor structuri de susținere cu mult după ce lemnul de la interiorul trunchiului s-a debilitat aproape în întregime.Pentru cei care nu știu:

▶cel puțin unul dintre cei trei arbori poate fi încă menținut cu ușurință în spațiul urban cu ajutorul unei structuri de sprijin care să îi acorde un suport adecvat (dacă cineva s-ar fi preocupat de acest lucru în urmă 5 ani ar fi putut fi păstrate toate cele trei exemplare, acum însă lucrurile s-au compliact puțin pentru două din cele trei exemplare).

▶în spațiul public din București, pe lângă acești duzi se mai păstrează foarte puțini arbori remarcabili care mai pot fi ajutați să rămână alături de noi în continuare, iar între aceștia se numără: 4-5 ulmi, câțiva salcâmi japonezi, niște frasini și parcă un castan porcesc (zic parcă pentru că acest exemplar este la granița cu o propietate privată).

Nici nu trebuie să mergi până la Paris ca să vezi astfel de exemple, ci ajunge să dai o fuguță până la Iași, pentru a putea vedea cum 𝗧𝗲𝗶𝘂𝗹 𝗹𝘂𝗶 𝗘𝗺𝗶𝗻𝗲𝘀𝗰𝘂 𝗻𝘂 𝗰𝗮𝗱𝗲 𝗽𝗲𝘀𝘁𝗲 𝘂𝘁𝗶𝗹𝗶𝘇𝗮𝘁𝗼𝗿𝗶𝗶 𝘀𝗽𝗮𝘁̦𝗶𝘂𝗹𝘂𝗶 public, 𝗰𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗮̆ 𝗮 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝘀𝗽𝗿𝗶𝗷𝗶𝗻𝗶𝘁 𝗰𝗼𝗿𝗲𝘀𝗽𝘂𝗻𝘇𝗮̆𝘁𝗼𝗿 (vezi în colajul alăturat imaginea din dreapta-jos). Dar este mai simplu să dai drumul la drujbă și să scapi de bătăile de cap pe care ți le crează arborii veterani atunci când nu ai cunoștințele necesare pentru a gestiona corect vegetația arborecentă din oraș ... nu-i așa?!"

Sursa: Fb/Diana Culescu

sâmbătă, februarie 18, 2023

Ştefan Nica (ARA): O regulă de bază e că nu facem intervenții „la pachet”, aceleași la toți arborii de pe stradă.

     Un foarte interesant interviu luat de  "Formula As" inginerului silvic Ştefan Nica (fondator al Asociației Române de Arboricultură și inspector arboricol certificat de The Arboricultural Association). Am spicuit câteva pasaje semnificative, cu speranţa că le vor citi cât mai mulţi “actori” angrenaţi în gestionarea verdelui urban băcăuan, invitându-vă totodată să lecturaţi întregul interviu disponibil aici.

 "Arborii sunt evaluați și tratați, fiecare în parte, în funcție de starea fiecăruia, spre deosebire de silvicultură, unde vorbim de pădure, ca organism întreg. O regulă de bază e că nu facem intervenții „la pachet”, aceleași la toți arborii de pe stradă. Altă regulă este aceea că intervenția asupra arborelui trebuie să fie minimă. În România, nu se face o evaluare individuală, când se intervine asupra unui arbore nu se știe ce e de făcut, așa că se taie mult mai mult decât e nevoie. Efectiv, copacii se măcelăresc. Asta-i diferența majoră între România și Anglia, Germania și multe alte țări: aici se taie fără discernământ și de multe ori se lasă la latitudinea persoanei cu drujba, care n-are nicio calificare. Sau avem multe cazuri în care nu se intervine deloc, chiar dacă ar fi nevoie. Sunt două aspecte opuse, dar la fel de greșite.

 Meseria de arborist nu există oficial în România. O altă problemă este lipsa unor standarde normative la nivel național, care să descrie în detaliu cum se fac intervențiile asupra unui arbore, când se intervine, cine are voie să o facă, la ce unghi, în funcție de specie: standarde de plantări, regulamente interne pentru arbori.

Când mergi prin țară și vezi șiruri întregi de arbori ciuntiți, nu trebuie să fii mare specialist pentru a-ți da seama că s-a lucrat fără minte. Problemele la arbori apar uneori de dinainte de plantare și nu le poți rezolva, poți doar să încerci să minimalizezi efectele, să le încetinești. Dacă a intrat o ciupercă, putregaiul într-un arbore, nimeni nu le mai poate scoate. De aceea, încă de la plantare, trebuie să fim atenți să fie spațiu suficient, sol bun, să alegem specia potrivită, apoi trebuie să educăm arborele, prin tăieri de formare, până ajunge la maturitate, iar când ajunge acolo, vom avea un arbore solid, sănătos, și intervențiile vor deveni aproape inutile. La noi, în loc să se facă tăieturi de doi centimetri, se fac de 20 de centimetri, iar un arbore la vârstă fragedă nu va putea închide acea rană, așa încât să nu intre ciuperca. Fiecare intervenție se face într-o anumită perioadă a anului, nu poți face totul odată, la grămadă. Plus problema plantărilor fără discernământ, oriunde. În 20 de ani, 90% din copaci se usucă. Dar problema asta se întâmplă peste tot în lume, primăriile, politicienii susțin plantările, dă bine la imagine, apoi uită de arbori.

Poți avea un arbore cu lemnul perfect sănătos, dar prost conformat, pentru că nu i s-au făcut la timp sau corect lucrările de formare. De aceea, este foarte important ca fiecare copac să fie evaluat individual. Nici ideea de a opri cu totul lucrările de formare și tăierile nu este corectă, copacii nu stau după noi, ei se pot prăbuși. O altă problemă importantă este comunicarea. Primăriile nu au o problemă doar cu faptul că nu lucrează cu specialiști, ci și că nu comunică cu cetățenii. Atunci când primăria taie un arbore, apar oameni cu spirit civic, activiști de mediu, care se revoltă, cu cele mai bune intenții, dar nici ei nu sunt informați totdeauna cum ar trebui, așa cum nici factorii decizionali din primării nu sunt. Ar fi bine ca fiecare tabără să acționeze în cunoștință de cauză, să se documenteze. În Anglia, atunci când trebuia să tăiem un arbore care nu era uscat complet, primăria punea un anunț, și dacă avea cineva ceva de comentat, se întâlnea cu tree officer-ul, care explica de ce se face lucrarea. Uneori se găsea altă soluție, și copacul nu mai era tăiat, alteori se tăia. Important e că oamenii erau băgați în seamă, luați în calcul, consultați. Primăriile noastre lucrează într-un spirit arogant, fără dreptul la replică: „Avem noi oamenii noștri, specialiști, ei hotărăsc, știu cel mai bine ce au de făcut, nu trebuie să dăm explicații”. Realitatea este exact pe dos. Nu au specialiști, nu știu să comunice, normal că oamenii se agită.

Nu văd schimbări majore în scurt timp la noi, deși faptul că oamenii pun presiune pe primării să facă lucrurile cum trebuie înseamnă foarte mult. Acum 15 ani nu exista așa ceva. Am observat, din 2008 încoace, o diferență de abordare a primăriilor care, la presiunea oamenilor, încearcă să-și schimbe atitudinea. Este un semn bun."

Buchetul pasiunii

Din vremurile în care naturaliştii nu prea aveau timp să stea prin birouri...

Sursa: "Scînteia", 12 august 1970

Candidaţi pentru lista arborilor protejaţi pe plan local (2)

    Două noi propuneri pentru viitoarea listă a arborilor protejaţi, cu documentarea profesionistă marca ing. Mihai Ceucă. Propunerile au fost postate noaptea trecută pe grupul Verde de Bacău. Valoarea lor m-a făcut să le preiau aici, în sectorul dedicat acestui proiect, alături de întreaga mea apreciere pentru răspunsul prob, rapid şi foarte argumentat! 

    Ca răspuns la invitația adresată concitadinilor în ziua de 12 febr. a.c., lansez câteva sugestii.

    În Cimitirul municipal „Central” există câțiva arbori coniferi demni de grija noastră. Cel puțin două exemplare (un brad și o tuia, probabil, că nu sunt specialist silvic) au valoare istorică și de jaloane în evoluția cimitirului. Este bine știut, cimitirul „comunal” a fost înființat pe actualul amplasament în anul 1859. Suprafața sa era însă de doar 40% din actuala suprafață și limita de est, din „spatele” capelei (actuala Biserică Sfânta Treime era marcată de un gard și de cei doi arbori plantați lângă gard). În anul 1931, cimitirul a fost extins către răsărit cu încă cca opt hectare și reamenajat conform unui proiect executat de arh. N. Lupu și aprobat de Consiliul comunal. Gardul a fost înlăturat, dar arborii au rămas până în ziua de azi, ca martori ai istoriei cimitirului și ai evoluției permanente a urbei noastre. În vechiul „colț de sud” rezervat adormiților de religie catolică, mai există câțiva arbori impunători care pot completa „grupul secular” al celor descriși. O comisie de experți silvici poate definitiva lista inițiată în aceste rânduri.




Sugestii pentru REGISVER art.17. (2)

    Actualul cartier Miron Costin, având drept arteră definitorie Strada Miron Costin a fost edificat pe terenurile fostei Moșii Cremenea care aparținea Administrației comunale Bacău. Suprafața aflată în mare parte, în zona inundabilă a bătrânului râu Bistrița, cale de navigație pentru plute, până la Galați, a fost asanată și destinată construcției de locuințe pentru locuitorii migranți în orașul devenit muncitoresc. Într-o primă fază, prin anii 1950, strada nou „tăiată” peste terenurile agricole a fost încadrată cu case tip, avantajos de construit datorită facilităților oferite de statul socialist. Unii proprietari au preluat în „inventar”, încadrându-i în peisajul grădinilor și curților, arborii  crescuți prin grija Domnului, în zăvoi.

    După anul 1965, sistematizarea urbană a cuprins și vechiul cartier, zecile de blocuri luând locul caselor insalubre și lanurilor de păpușoi. Arborii și pomii fructiferi au picat victime ale buldozerelor. Puținii norocoși au rămas prin grădinile caselor „tip” supraviețuitoare. Privilegiați au fost pomii fructiferi, unii rezistând și printre blocuri. Dintre puținii arbori supraviețuitori, un stejar, martor al istoriei cartierului, mai trăieșteși astăzi pe Strada Miron Costin la numărul 55, în colțul curții cu nr.57. În urmă cu vreo 4 ani, a avut șansa de a fi fost fasonat de profesioniști și cred că merită să devină obiectiv al programului de protejare a salvatorilor verzi ai vieții noastre.




Text şi foto: ing. Mihai Ceucă


   Aşteptăm noi propuneri din partea tuturor băcăuanilor (aici sau pe grupul Facebook/Verde de Bacău) Doar împreună putem avea o imagine cât mai completă despre arborii remarcabili ai Bacăului. Doar împreună îi putem ocroti şi promova la adevărata lor valoare!
      Alte detalii puteţi găsi urmărind secţiunea dedicată a acestui blog (click aici)

vineri, februarie 17, 2023

Cine nu are arbori bătrâni să-şi cumpere…

   Arborii bătrâni sunt ca niște înțelepți ai satului. Un om în vârstă nu este competitiv în modul în care este o persoană de 25-40 de ani. Dacă singurul reper pentru comparație este alergatul, este foarte probabil că persoana tânără va alerga mai rapid ca una de 85 de ani. Dar dacă se iau în considerare cunoștințele de viață acumulate, înțelegerea și înțelepciunea, putem învăța mai multe de la bunicii noștri. Este la fel și cu arborii bătrâni. Poate nu sunt frumoși așa cum sunt arborii tineri, poate nu produc cantități mari de fructe. Dar acești arbori reprezintă memoria biologică, ecologică și culturală a regiunii și pentru noi aceste aspecte ar trebui, de asemenea, să conteze” - Conf. dr. Tiberiu (Tibor)  Hartel, Departamentul Știința Mediului, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca - sursa: Arborii remarcabili ai României, mulți, dar neștiuți

Solitudini hibernale în Parcul Cancicov