Paharul

    Acum patru ani. Veneam dintr-o hoinăreală foto, încercând să alung ghemul de gânduri apăsătoare, nedefinite. Contrar obișnuinței, schimb traseul și urc spre terasa de la restaurantul din Parcul Trandafirilor. Pe atunci unitatea încă mai funcționa în formatul cunoscut de generații.  Ceva parcă mă trăgea de mânecă, și nu era apusul care se prefigura în culori aprinse. Cu chiu, cu vai, mă hotărăsc ce să comand, rămânând nehotărât în picioare. Pozez fără chef paharul și jocul ultimelor raze. Mă felicit totuși pentru alegerea culorii lichidului, dar strâmb din nas la gustul nefamiliar. Vraja rămășițelor zilei plutea suspendată și încercam să mă agăț de ea și șă o iau cu mine. Cobor. Același sentiment ciudat avea să mă urmărească însă tot drumul. Nu peste mult timp, pandemia avea să blocheze o lume întreagă într-un vis urât, iar imaginea apusului din acea seară de februarie m-a urmărit în valurile de lockdown. Avea să fie ultimul pahar cu apus inclus, dar atunci nu știam sau poate că refuzam să cred.  Pe drum am șters toate pozele făcute, nemulțumit de rezultatul obținut. Am revenit totuși asupra uneia, pescuind-o din coșul de gunoi virtual. E cea de față. Și privind-o astăzi, reevaluez acel asfințit și niște versuri dintr-o melodie celebră: There is a crack, a crack in everything / That’s how the light gets in...

    Coborând cu picioarele pe pământ😁, îmi zic după modelul pragmatic american: shit happens...

Banca

 În general, la noi banca citadină nu face parte neapărat din acel „joie de vivre” ce caracterizează societățile occidentale dezvoltate. 

        Chiar și marile orașe din România banca pare să aparține celor două etape opuse  ale vieții (începutul și sfârșitul), având între ele o utilizare impusă doar de necesitate. Slaba utilare cu acest mobilier urban, lipsa esteticii și a ergonomiei, raritatea evenimentelor publice, convivialitatea fragilă a citadinului o transformă mai degrabă într-un fel de moft interstițial lipsit de substanță și reper cronologic, de afectivitate sau de atractivitate in situ. Pentru multe generații,  banca a reprezentat și încă mai reprezintă cel mult o scurtă ședere între două puncte pe un traseu lung, legatul unui şiret, rar reprezintă o formă de relaxare de lungă durată, de interacțiune socială sau punct de stație pentru a admira peisajul citadin. Îndrăgostiţii sunt cei care mai fac notă discordantă. Ecosistemul om-bancă își infuzează vitalitatea din calitatea spațiilor publice, dar și dintr-o cultură a interacțiunii cu tine și cu necunoscutul de lângă tine. Pentru mulți aflați în mișcare, apăsând pedala de acceleraţie,  inșii de pe bănci par amorfi, fară chip, uneori invizibili, mai ales atunci când sunt încadrați superficial în categorii indezirabile: vagabonzi, cerșetori, bețivi, drogați, bolnavi, bătrâni, "pierde-vară". Băncile reprezintă locuri centrale în ţesutul urban prietenos sau disfuncţional. La fel ca şi peroanele de gară, ele spun poveşti, aluvionând şi condensând trăiri, evenimente, amintiri. Oraşele au nevoie de bănci pentru a nu-şi pierde urbanitarea. Între Forest Gump și Afterlife sunt mult mai multe asemănări decât ar părea la prima vedere…

Beneficiile verdelui urban: oase mai puternice!

   Un nou studiu (publicat în Jana Network) demonstrează din nou beneficiile multiple aduse de spaţiile verzi. De data aceasta este vorba despre rezistenţa sustemului osos la copii, cu posibile efecte pozitive pe tot parcursul vieţii. Detalii aici (pentru o punere în temă, în limba română) şi în articolul original, sub semnătura unui colectiv de cercetători coordonaţi de Hanne Sleurs, Ana Inês Silva şi Esmée M. Bijnens.

Bucurile copilăriei şi  noi prieteni de joacă în Parcul Cancicov (foto LŞ, 2017)

Pe aceeaşi temă: Mai mult verde, mai puţin cortizol

Valoare eco-protectivă a verdelui urban

Ieşirea în natură şi beneficiile ei

Regula 3-30-300

Dinamica spaţiilor verzi din municipiul Bacău

 

Notă: conform precizărilor metodologice elaborate de INS Bucureşti, valorile se referă la suprafaţa spaţiilor verzi amenajate sub formă de parcuri, grădini publice sau scuaruri publice, parcele cu pomi şi flori, păduri, cimitirele, terenurile bazelor si amenajarilor sportive în cadrul perimetrelor construibile ale localitătilor. În cadrul spaţiilor verzi nu se includ serele, pepinierele, grădinile de zarzavaturi, terenurile agricole, suprafaţa lacurilor etc.

Sistematizarea cartierului Nord

       Acum 40 de ani, proiectul de sistematizare a nordului oraşului avea în vedere peste 4000 de apartamente noi şi o tramă stradală modificată aproape în totalitate (v. foto). Între străzile Aprodu Purice şi Hatman Berescu, varianta avizată de către arhitecţi preconiza construirea unui mare bloc cu magazine la parter. Spre norocul nostru, proiectul nu a fost realizat în totalitate: ne putem bucura astfel de unul dintre cele mai îndrăgite spaţii verzi amenajate din oraş: Parcul Nord. Râmâne totuşi o întrebare: ce "lebădă neagră" a făcut ca organele de partid şi de stat să-şi schimbe opţiunea?

Momentul de graţie tăcută al Bătrânei Doamne

    

    Anul acesta, momentul de graţie a fost să fie într-o zi de mare sărbătoare, dimineaţa devreme, pe când oraşul încă mai visa prin aşternuturi calde. Cea mai scăzută temperatură din această toamnă (-6,1 C la staţia  meteo Bacău, umiditatea relativă a aerului: 92%) a dat knockout-ul rundei 2023, cu frunze încă neajunse la perfecţiunea galbenului auriu... După trei zile de blândă picurare, puţinii trecători matinali s-au putut desfăta cu imaginea covorului compact aşezat de jur împrejurul  Bătrânei Doamne din Parcul Trandafirilor, sakura autohtonă, apogeu (sau poate conivenţă?) al curgerii lui noiembrie spre iarnă, adăugând încă un an spiritului locului... O dezvrăjire tăcută, cea mai tardivă din ultimele decenii, semn că „ceasornicul” intern al superbului relict terţiar bate cu exactitate, în acord cu anomaliile termice ale acestui an (în general) şi ale toamnei 2023 (în particular) de care ne vom despărţi doar peste câteva ore...

Forţa verdelui bilobat

 Bătrâna Doamnă cu mantia tot verde...

Când va sosi anul acesta momentul de graţie?

Slănic-Moldova în haine de gală

 

Augustul începe canicular...

 Aproape 35 C, astăzi, în oraș, după cum putem observa din înregistrarea trackingului prof. Bogdan Pădurariu:

Parcul Cancicov, perenă oază de răcoare pe timpul verii...

Idealizarea trecutului

 "Avem nevoie de idealizarea trecutului ca de o armă împotriva dezamăgirii, suferinței sau anxietății pe care le simțim într-un prezent pe care nu-l înțelegem față de un viitor pe care nu-l putem anticipa." Zenobia Niculiță/Dilema Veche, iulie 2021.

Trecut și prezent pe str. Oituz - un simplu exemplu dintr-o listă lungă...

Locurile de joacă pentru copii din Bacău şi Iaşi - o analiză geografică

     O analiză geografică comparativă (Iaşi – Bacău), având ca temă locurile de joacă existente în cele două municipii. Dincolo de a fi simple dotări urbane, locurile de joacă pentru copii reprezintă astăzi unul dintre elementele obligatorii care definesc un oraş modern, atractiv şi prietenos cu locuitorii săi. Documentarea a fost făcută pe parcursul ultimilor doi ani, rezultatele putând fi consultate aici: Children's playgrounds for urban sustainability: (in)accessibility, (un)attractiveness and social (in)equity in Iași and Bacău municipalities (Romania) – autori: Bănică Alexandru, Roşu Lucian, Şerban Lucian, Muntele Ionel. Articolul a fost publicat în cadrul PESD 2023 (Present Environment and Sustainable Development) 17(1):371 - 389.

À la recherche du temps perdu...

  

       Madlena mea din fiecare început de vară, care mă transportă instantaneu în alt timp: timpul copilăriei, al vacanțelor fără griji, al cetei de puștani cu cheia de gât, al atâtor jocuri printre castanii din parc, al agudelor pârguite din zona fântânii arteziene, al dojanelor bunicii ("moaș-ta pe gheață!") încheiate jovial cu un joc de tabinet sau toci, al romanelor lui Jules Verne însoțite de atlasul geografic cu o copertă roșie în care cercetam călătoriile celebrelor personaje, al serilor în care mă întorceam de pe stadion cu julituri și plin de zgură până la genunchi, al pâinii fierbinți de la Cuptorul de aur, ruptă și împărțită între noi, pe fugă, între două meciuri, al țevilor tuberman cu cornete, al teilor parfumați, al interminabilelor meciuri de ping-pong la scara blocului, al... Și peste toate, o farfurie cu chisăliță rece, exact cât să te încarce pentru o nouă escapadă afară, la joacă... 

Pentru zile caniculare: cum bate inima rece a orașului?

      Ce poate fi mai potrivit pentru o nouă zi caniculară, în care orașul se încălzește precum un cuptor? Să vorbim un pic despre "inima rece" a Bacăului: Parcul Cancicov. Din câte cunosc, este cel mai aprofundat studiu referitor la rolul climatic jucat de un parc urban din România. Mai jos, o sinteză grafică a celor mai importante rezultate:

  

Sursa: Assessment of Climate Characteristics of an Urban Park Using Satellite Imagery and In-Situ Measurements. Study Case of Cancicov Park From Bacău City (Romania). 2023 "Air And Water -Components of the Environment - autori: Alexandru COROCĂESCU Pavel ICHIM, Claudiu Ștefănel CREȚU, Alexandra DIOR, Lucian ȘERBAN, Vlad-Alexandru AMIHĂESEI, Lucian SFÎCĂ.

Studiul este disponibil în format pdf  aici.

   Dincolo de importanța sa asupra microclimatului urban (așa-numitul efect Park Cool Island - PCI), inima verde a Bacăului a devenit în timp/între timp/peste timp o inimă caldă care bate pentru noi toți. S-au scurs aproape 90 de ani de la apariția acestui reper urbanistic și afectiv. Ar merita să-i acordăm mai multă grijă...

Cancicov Park Cool Island...

    Un transect temperatură-umiditate executat astăzi între strada Spiru Haret (intrarea în parc dinspre Colegiul Pedagogic "Ştefan cel Mare") şi Piaţa Alexandru cel Bun (Florescu). Chiar dacă au fost ceva adieri de vânt şi câţiva nori răzleţi spre final, cele aproape 8 grade amplitudine termică demonstrează plenar mozaicul termic al intravilanului şi rolul major al insulei de răcoare oferit de verdele compact al Parcului Cancicov, în comparaţie cu zona centrală a oraşului. Vara e doar la început, umbră să fie pe traseele citadine...

    Graficul variaţiei temperaturii aerului (cu verde) şi al umidităţii relative (cu roşu) pe traseul evidenţiat GPS (2,3 km lungime; durată 30 min) în cea de a doua imagine. Condiţii meteo la staţia ANM Bacău, ora 11,00: 23,6 C, vânt 2,5 m/s N, umezeală relativă 65%.

Update 22 iunie: traseu parc - parcare Catedrala. Conditii statia meteo Bacau: ora 10: 24,3 C, 0,7 m/s, cerc senin, UR 58%. Ora 11: 25,8 C, 0,8 m/s, cer partial noros, UR 51%.

Update 23 iunie: deja orașul începe să fiarbă (interval orar 11,19-11,39, min 28,6 C, max 31,1 C. Temp ANM Bc 28,1 C.)

Frumusețea lucrurilor trecătoare...

 Starea de parc ...

Verdele răcoritor

     Ce înseamnă câțiva platani umbroși, într-o zi caldă de vară, traversând Parcul Catedralei pe o mică alee favorizată de verdele răcoritor...Cât de mult contează fiecare arbore în deșertul de beton și asfalt!

În grafic: roșu este umiditatea relativă a aerului; cu verde, variația temperaturii. 

Parcul Catedralei - aleea luată în studiu

Ataraxie

 Ultima zi de primăvară...

Mai mult verde, mai puțin cortizol

    Sunteți stresați? Cea mai simplă modalitate de a vă depresuriza este să vă plimbați 20-30 minute printr-un parc (pădure, spațiu rural verde). Petrecerea chiar și a unui timp atât de redus în natură are ca efect scăderea semnificativă a nivelului de cortizol (hormonul stresului), măsurat în salivă, conform studiului Urban Nature Experiences Reduce Stress in the Context of Daily Life Based on Salivary Biomarkers publicat de Universitatea Harvard (studiul este disponibil în revista Frontiers in Psychology - click aici). Deci, nu mai așteptați: primul pas este mai greu: cel până la ușă...

Tranziții

 

Verde... bilobat

Verdele tonic al unei specii relicte...