Uitasem de ea. Cred că a fost pusă pe site-ul NASA prin 2002, deci cu câţiva ani buni înainte de Google Earth şi Google Maps. Când am descoperit-o, am rămas uluit de frumuseţea perspectivei asupra Bacăului, la o rezoluţie excelentă pentru acea perioadă (3032x2064). Între timp, lucrurile au evoluat, putem să ne vedem şi maşina din faţa blocului cu aplicaţii de profil. Curios însă, claritatea acestei prime imagini (făcute publică, desigur...) bate imaginile prezente, respectând scara de proporţie. Am încercat să o caut din nou, se pare că a fost eliminată din arhiva imaginilor satelitare postate online. Noi rămânem însă cu un superb "instantaneu" de acum două decenii al fizionomiei urbane de pe malurile Bistriţei...
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
joi, februarie 03, 2022
luni, ianuarie 31, 2022
Pilula de urbanism (18): Oraşul ca un furnicar?
"E nevoie de monumente în cetăţile construite de oameni, altminteri care ar mai fi deosebirea între un oraş şi un furnicar?"
Victor Hugo
duminică, ianuarie 30, 2022
La joie de vivre
Undeva, la periferia centrului. Un arcuș tineresc încarcă atmosfera bacoviană. Nimic deosebit, la urma urmei, pentru un un oraș considerat de rang superior, cel puțin la nivelul decupajului național.Totuși ceva aparte alungă futilitatea unei zile obișnuite, fie ea și de început de week-end. Sutele de aprecieri pentru instantaneul citadin, încărcat pe Facebook (simplă înregistrare video, fără nicio valență artistică a videografului), ar putea surprinde. Comentariile, la fel, unele dintre ele neputând localiza propriul oraș...Un simplu arcuș poate schimba un crâmpei de zi, o stare de spirit, o banală ieșire citadină între punctele A si B, o stradă... Un simplu exemplu care arată că totuși orașul ăsta nu e chiar inert. Din spatele ecranelor, orașul vibrează. Are nevoie de sociabilitate. Jinduiește după puls, evadare, culoare și interacțiune în spațiile publice, în interstiții. Oamenii vor momente informale, evadări, rupturi ale banalului, dislocări ale plumbului din picioare și din gândire. Un oraș are o fantastică capacitate de regenerare... Istoria urbanismului certifică acest lucru. Singura problemă este să-i oferim, măcar din când în când, un câmp fertil. Pentru ca noi, vremelnici călători prin facerea și prefacerea unei urbe, să ne bucurăm, precum efemeridele, de o zi luminoasă...
"Un oraş bun este ca o petrecere bună. Oamenii stau mai mult pentru că se simt bine", ne spune foarte plastic, dar perfect adevărat Jan Gehl în "Cities for People" (2010). Ce trăsături ar trebui să îndeplinească oraşul pentru a ajunge la acest statut? Să fie vivace, sigur, durabil şi sănătos. Noi pe unde ne aflăm, în acest cvasigeneralizat declin demografic, economic, identitar, moral? Greu de cuantificat. Buimaci, pe sunet de vioară, ridicăm mirați privirea din pământ: "Ce frumos!" Apoi continuăm să zapăm pe ecranele noastre, admirând imagini cu orașe de aiurea...marți, ianuarie 25, 2022
Pilula de urbanism (16): Tăiatul în carne vie
"Când reproiectezi un oraș pentru epoca modernă, trebuie să-ți croiești drum cu satârul, să tai în carne vie."
Robert Moses, "urbanistul-șef" nedeclarat al New Yorkului, anii '30 ai secolului XX.
Foto: Planul Municipiului Bacău, copie după Planul vechi / completat de desenator Anghel Cortez. – Scara: 1: 10.000. Tipografia Primăriei Bacău, 1934.
joi, noiembrie 25, 2021
Bacăul deceniului 6: biblioteca, biserica armenească, "Punguţa cu doi bani", toate la un loc
Palimpseste urbane: din anii când stația de autobuz era chiar în față la "Punguța cu 2 bani", iar Biserica Armenească se profila mândră în fundal (datare: 1963-1965).
miercuri, octombrie 27, 2021
Exerciţiu de imaginaţie pe strada Ioniță Sandu Sturza...
Dacă veți trece pe strada Ioniță Sandu Sturza, faceți pentru câteva clipe un exercițiu de imaginație pentru memoria locală... Trei-patru generații îi rămân credincioase, dar dacă adevărul lor nu e păstrat la timp, se va pierde și ar fi mare păcat...
Foto stânga, în fundal: Biserica
Armenească, 1941, colecția Octav Olaru, coloriaj digital ing. Mihai Ceucă. Foto
dreapta: situația actuală.
Ing. Mihai Ceucă, Addenda la albumul documentar O bijuterie pierdută: “Cu regretul de a fi descoperită după tipărirea cărții,
semnalez o poză de epocă din fototeca Octav Olaru, păstrător al patrimoniului
cultural băcăun. Poza ne destăinuie amplasarea Bisericii Armenești în
vecinătatea casei cu nr.26 de pe fosta Stradă Armenească (devenită 6 Martie și,
apoi I.S.Sturza). Rămasă, din fericire, încă în picioare, reparată și
funcțională, casa Nr.26 este un martor incontestabil al existențai bisericii.
Păcat că imobilul a fost „reparat” și nu „restaurat”, dar apelând la clasica
vorbă românească ”bun și așa...” să ne bucurăm, fie și pe jumătate, că se mai
păstrează încă o urmă a istoriei locale.”
marți, octombrie 26, 2021
Urbanitate
Prin Bacăul de altădată, atunci când firava fibră urbană creștea lângă o mult mai prezentă urbanitate... Astăzi avem prea mult urban și din ce în ce mai puțină urbanitate...
Sursa foto: Mihai Ceucă - "O
bijuterie pierdută: Biserica Armenească din Bacău" , Editura Ararat,
București, 2021
duminică, octombrie 24, 2021
"Şi spune-mi de ce-i toamnă / Şi frunza de ce pică..."
"Melancolia firii mele nu ar fi niciodată înţeleasă. Unii din prietenii mei îmi spun că sunt inadaptabil, că fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii şi îi privesc cu interes prin geamul din faţa casei mele. Cred ca fiecare duce ceva bun cu sine, şi, dacă nu sunt toţi la fel, de vină sunt împrejurările care diferă de la individ la individ. Evit oamenii pentru că persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca să le aduc vreo supărare."
George Bacovia
sâmbătă, octombrie 16, 2021
O bijuterie pierdută: Biserica Amenească din Bacău
Mă uit la coperta primei reditări (2006) a
"Bacăului de la 1850-1900". Acel joc de puzzle generat digital -
combinație de speranță și revoltă - devine acum, în sfârșit, grație
neobositului explorator Ceuca Mihai , o imagine vie și clară a unui trecut
obscur și luminos totodată, prin contradictoriul său...Mulțumesc, mulțumim,
domnule inginer !
sâmbătă, septembrie 18, 2021
marți, septembrie 14, 2021
Noi hazarduri biologice: ploșnița dantelată a stejarului
Cu ajutorul unui grup de entomologi, am deslușit misterul care afectează gorunul din dotare: ploșnița dantelată a stejarului (Corythucha arcuata). Specie invazivă cu proveniență nord-americană a fost detectată in Europa pentru prima dată în anul 2000 și în România începând cu 2015. Ulterior, noi atacuri au fost notate la diferite specii de stejar din orașe și păduri, confirmându-se răspândirea rapidă a insectei. Puținele studii existente la nivel național (Brasov, Bucuresti) încearcă să identifice aria de răspândire și ciclul de viață al dăunătorului în condițiile bioclimatice din România. In contextul globalizării, astfel de hazarduri biologice devin din tot mai frecvente, cu efecte dificil de estimat mai ales in condițiile în care România nu pare a fi pregătită logistic pentru intervenții rapide...
Câteva imagini foarte sugestive am găsit aici.
Căutăm soluții pentru
salvarea gorunului...
miercuri, septembrie 08, 2021
Genius loci
Un instantaneu pentru ceea ce înseamnă dăruirea pentru memoria* si spiritul urbei, pentru regenerarea palimpsestelor Bacăului. Un gest nobil, un gest de suflet, un exemplu: Mihai Ceucă. Mai multe veți afla, cu siguranță, de la domnia sa, cu aceeași modestie ireală pentru aceste vremuri...
* "Bacăul aşa cum se prezintă astăzi,
este creaţia lui Leon Sackelary şi tot ce-i poate da un aspect mai occidental
şi civilizat, de la dânsul porneşte şi sub primariatul lui s-au realizat cele
mai importante lucrări edilitare: lumină electrică, apă, canalizare etc. Leon
Sachellary a fost figura cea mai proeminentă a Bacăului, înzestrat cu nobleţe
de caracter, inteligenţă superioară, talent, energie rară şi cinste fără
prihană” (Grigore Grigorovici - Bacăul din trecut și de azi, 1933)
Detalii aici: Mormântul uitat al primarului care a introdus electricitatea în Bacău
luni, martie 22, 2021
O zi de vineri. Vineri, 22 martie 1935
Abia se finalizase proiectul de buget general al Statului. Pregătirile pentru sărbătorirea Centenarului Universității din Iași și al Academiei Mihăilene erau în toi. Nicolae Iorga publică Originea formelor vieții contemporane, volum care aduna cursurile prezentate în anul școlar 1933-1934. Continuau discuțiile pe tema pedepsirii adulterului în noul Cod Penal. Salarizarea și pensiile clerului reprezentau subiect de gâlceavă. Începeau pregătirile pentru campania electorală în vederea alegerilor parțiale din București. La Sculeni, în județul Iași, mocnea deja un incendiu care se va dovedi devastator. Societatea Română de Telefonie oferea publicului o înlesnire specială la instalarea unui telefon până pe 15 aprilie: plata anticipată a abonamentului doar pe o lună în loc de trei...
Pe Glob, ziua nu era lipsită de surprize.
Criza politică și economică din Belgia ajungea la paroxism. Negrii devastează
un magazin din New York. Sovieticii anunță că vor construi un nou balon
stratosferic cu o capacitate de 50000 mc.
Prin târgul Bacăului primăvara își intra în
drepturi. După o dimineață cam rece, Soarele avea să apară, prefigurând o zi
frumoasă, cu un pic de vânt. Cojoacele și cizmele erau curățate și puse la
păstrare. Un june aduce la primărie și înregistrează un memoriu semnat de peste
100 de cetățeni de frunte, prin care se solicita înfiinţarea unui parc pe
terenul de pe lângă Spitalul „Pavel şi Ana Cristea”. Era momentul de început al
nașterii - nu fără greutăți – al parcului nostru. Inima verde a Bacăului începea
să bată...
Astăzi, inima verde a Bacaului bate din ce în ce mai greu... Haideți să o resuscităm, dacă ne (mai) pasă de acest oraș!
marți, ianuarie 12, 2021
Parcul Trandafirilor, altfel (1980)
Un colț din Parcului Trandafirilor în anul 1980, recent descoperit de domnul Mihai Ceucă în fototeca personală. O surpriză deosebită pentru băcăuani, o imagine care pur si simplu hipnotizează...
duminică, noiembrie 22, 2020
Ploaia de aur din Parcul Trandafirilor
Să tot fie câțiva ani buni
de când nu am mai avut parte de aceste momente atât de intense. Ziua în care,
într-o singură oră, bătrâna Doamnă din Parcul Trandafirilor își scutură
veșmintele bilobate. O ploaie de aur oferită băcăuanilor în liniște, sakura autohtonă,
apogeu al curgerii lui noiembrie spre iarnă, adăugând încă un an spiritului
locului...
Vezi şi Parcul Trandafirilor, o singură dată pe an...
duminică, noiembrie 01, 2020
10 locuri pe care trebuie să le vezi în municipiul Bacău
vineri, octombrie 23, 2020
Octombrie 1962: ziua când o bijuterie a Bacăului s-a pierdut în cenuşă...
A fost numit de Petre Budu în revista sa „În ore libere” (1904) un drăguţ giuvaer arhitectonic ridicat în cinstea zeiţei Thalia dar şi a zeului Vulcan, ca sediu al pompierilor. Aici trupa lui Alex Leonescu va juca în 1904 „O noapte furtunoasă” iar în 1916 George Enescu va susţine două concerte memorabile. Destinul acestei clădiri se va frânge însă într-o zi de octombrie. Bacăul avea să mai piardă astfel un reper urbanistic... Palatul municipal (1897), ulterior numit "Palatul Ateneului".

































