Undeva, la periferia centrului. Un arcuș tineresc încarcă
atmosfera bacoviană. Nimic deosebit, la urma urmei, pentru un un oraș
considerat de rang superior, cel puțin la nivelul decupajului național.Totuși
ceva aparte alungă futilitatea unei zile obișnuite, fie ea și de început de
week-end. Sutele de aprecieri pentru instantaneul citadin, încărcat pe Facebook
(simplă înregistrare video, fără nicio valență artistică a videografului), ar
putea surprinde. Comentariile, la fel, unele dintre ele neputând localiza
propriul oraș...Un simplu arcuș poate schimba un crâmpei de zi, o stare de
spirit, o banală ieșire citadină între punctele A si B, o stradă... Un simplu
exemplu care arată că totuși orașul ăsta nu e chiar inert. Din spatele
ecranelor, orașul vibrează. Are nevoie de sociabilitate. Jinduiește după puls, evadare, culoare și interacțiune în
spațiile publice, în interstiții. Oamenii vor momente informale, evadări,
rupturi ale banalului, dislocări ale
plumbului din picioare și din gândire. Un oraș are o fantastică capacitate de
regenerare... Istoria urbanismului certifică acest lucru. Singura problemă este
să-i oferim, măcar din când în când, un câmp fertil. Pentru ca noi, vremelnici călători prin facerea și
prefacerea unei urbe, să ne bucurăm, precum efemeridele, de o zi luminoasă...
