Cine nu are arbori bătrâni să-şi cumpere…

    „Arborii bătrâni sunt ca niște înțelepți ai satului. Un om în vârstă nu este competitiv în modul în care este o persoană de 25-40 de ani. Dacă singurul reper pentru comparație este alergatul, este foarte probabil că persoana tânără va alerga mai rapid ca una de 85 de ani. Dar dacă se iau în considerare cunoștințele de viață acumulate, înțelegerea și înțelepciunea, putem învăța mai multe de la bunicii noștri. Este la fel și cu arborii bătrâni. Poate nu sunt frumoși așa cum sunt arborii tineri, poate nu produc cantități mari de fructe. Dar acești arbori reprezintă memoria biologică, ecologică și culturală a regiunii și pentru noi aceste aspecte ar trebui, de asemenea, să conteze” - Conf. dr. Tiberiu (Tibor)  Hartel, Departamentul Știința Mediului, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca - sursa: Arborii remarcabili ai României, mulți, dar neștiuți

Solitudini hibernale în Parcul Cancicov

Complexul Muzeal „Paul Țarălungă” din Prăjeşti: tur virtual

 O excelentă iniţiativă în cadrul unui proiect de suflet, "Muzee de la sat"  - Conservăm digital patrimoniul cultural material și îl transmitem următoarelor generații: Complexul Muzeal "Paul Ţarălungă" din Prăjeşti.

Complexul Muzeal „Paul Țarălungă”, format dintr-un muzeu și o grădină botanică, poartă numele fostului învățător din sat. Paul Țarălungă (1921-2012) s-a născut în Prăjești și a început să adune piese începând cu 1945. În 1970 a reușit deschiderea muzeului, în care ținea și lecții cu elevii săi. Sunt expuse obiecte din domeniile: botanică, zoologie, arheologie, paleontologie, etnografie, geologie și chiar și o sală dedicată numismaticii. În muzeu poate fi văzut un embrion uman, conservat în formol, în diverse stadii de evoluție. Multe dintre lucruri au fost găsite în împrejurimi, cum e și pisica sălbatică împăiată, găsită în Prăjești în 1970. Grădina botanică este unică, dacă ne referim la amplasarea rurală, și a avut în perioada de glorie aproximativ 2000 de specii de plante și arbori. (text: Muzee de la sat. Foto: Şerban Lucian, 2018). Pentru o vizită virtuală la acest interesant obiectiv de pe harta turistică a judeţului daţi click AICI.

      La doar 18 km de Bacău, pasiunea de o viaţă a unui om al locului este lăsată moştenire generaţiilor de azi şi de mâine. Nu ezitaţi să treceţi pragul unuia dintre puţinele muzee (nu uitaţi de grădina botanică!) din ruralul românesc care au reuşit să învingă vremurile...

Candidaţi pentru lista arborilor protejaţi pe plan local

     Deschidem lista propunerilor pentru arbori protejaţi cu doi castani veterani: cel din Parcul Bacovia (zona "La Pătrăţel", între fosta blbliotecă judeţeană şi palatul administrativ) şi castanul "cinefil" (care aştepta tăcut spectatorii la ieşirea din fostul Cinema "Muncitorul), aflat la capătul estic al străzii Vasile Alecsandri)

Castanul din Parcul "Bacovia"(înălțimea estimată este de 15-16 m, încadrându-se în categoria arborilor de talia II; circumferința măsurată 2,92 m; prezintă două tulpini desparțite la 1,12 m de sol)

Castanul "cinefil" din laterala fostului Bingo Forum/Cinema Muncitorul)

Aştept propuneri din partea dumneavoastră! 

Atunci când parcul pierdea legătura spaţială cu Istoria...

     Acum  şase decenii, mergând dinspre centru spre sudul oraşului, am fi avut în faţă priveliştea din imaginea de mai jos. În plan secund, pe partea dreaptă, se poate observa clădirea impunătoare a fostului Muzeu Regional de Istorie...

Sursa foto: colecţia Ioan Bîşcă

    În anul 1967, clădirea muzeului a fost demolată. Simbioza cu parcul nu mai putea continua, sistematizarea zonei Aleea Parcului începuse deja de câţiva ani buni, prin apariţia primelor zece blocuri destinate oamenilor muncii.

Sursa: colecţia Dionis Puşcuţă

Astăzi, pe vechiul amplasament se află bustul eroului Ciprian Pintea, dezvelit în anul 1994. 

Spiritul unui loc... (sursa: colecţia Dionis Puşcuţă)

   Detalii despre istoria acestei clădiri dispărute găsiţi pe Bacău...Addenda monografiilor

„Nu e nimeni, mă dezvolt în tăcere.”

 

Spirit comunitar: strângere de fonduri în grădina publică

    “Marţi 19/ 6 August a. c. va avea loc în grădina publică a oraşului Bacău, o mare Kermesă, dată de studenţii băcăuani, pentru a strânge fondurile necesare sporirii numărului de admiteri în „Căminul studenţesc“ din Iaşi, care urma să fie limitat la 200, în anul viitor. Serbarea este pusă sub patronajul d-nei şi d-lui Cristea Cristoveanu, prefectul judeţului, cărora studenţimea băcăuană, ţine să le mulţumească pentru nepreţuitul concurs ce i le-au dat. D-l Prefect le-a mai făgăduit şi un fond de ajutoare, de la Prefectura judeţului. De asemeni mulţumeşte d-lui Leonida Dumitrescu, primarul oraşului Bacău, care nu a pregetat nici un moment de a da concursul făcându-le şi d-sa aceeaşi promisiune, de a le da un fond din veniturile primăriei."

Ziarul  „Mişcarea”, august 1919

Grădina publică la început de secol XX (sursa: carte poştală)

Marele rift central-băcăuan

   "Cele mai multe orașe și comunități blocate din perspectiva dezvoltării sunt blocate din cauza faptului că populația și-a pierdut speranța că se mai poate repara ceva. Fie că este vorba de infrastructura tradițională, fie că este vorba de activitatea politică, orașul cel mai sărac nu este cel fără resurse materiale ci acela căruia îi lipsește speranța că lucrurile pot fi refăcute. Realitatea secolului 21 este că niciun oraș nu este desăvârșit și că starea de perfecțiune este imposibil de realizat. Întrebarea se pune dacă actorii unui oraș sunt activ implicați în refacerea și îmbunătățirea lui sau dacă și-au pierdut speranța și nu mai încearcă să aducă soluții.” (Sebastian Văduvă)

Sursa foto stânga: colecția ing. Mihai Ceucă. Coloriaj digital: ing. Ceuca Mihai

Modernizarea Bacăului în perioada interbelică - Piaţa Cristoveanu (Busuioc)

    "Bacău. Edilitare.— Pe lângă alte importante lucrări edilitare, ca: pavarea cu granit a străzilor Bacău-Ocna, Busuioc, canalizarea străzilor Ioniţă Sturza, Pavel şi Ana Cristea, Vulturi şi Bacău-Ocna şi Înfundată, sub auspiciile actualului consiliu comunal, prezidat de d. Ioan Gigoriu, primarul oraşului nostru,— s-a mai executat şi un fond monumental în piaţa Cristoveanu, la intersecţia străzilor Cristoveanu—Busuioc şi Soarelui. Lucrarea este executată după planul d. arhitect George Sterian, de către d. Luigi Sartori, cunoscutul antreprenor." - sursa: ziarul „Opinia”, octombrie 1927)

Notă: Ioan Grigoriu a fost primar al Bacăului în două mandate: 1920-1922 şi 1926-1928. În timpul mandatului său au fost pavate cu piatră de granit câteva străzi din zona centrală (Ferdinand, Busuioc, Dumitrașcu, General Grigorescu ş.a.), începe construirea cartierului CFR, pe o suprafață de 30 de hectare împărțite în 40 de parcele, se înființează Banca “Oituzul”, Şcoala primară de băieți nr. 5, Şcoala de fete nr. 4, şcoala de menaj, fabrica de postav, se deschide strada Buna Vestire, ş.a.

Sursa foto: ing. Mihai Ceucă

   Pe acelaşi subiect, recomand un documentar exemplar (Istoria unei pieţe) şi un frumos exerciţiu de imaginaţie: Regenerare urbană: Piaţa Cristoveanu.

 

Locuri de joacă în parcul libertăţii... anilor ’80

 Parcul generaţiei copiilor de odinioară...

Sursa: captură Youtube. Detalii aici. 

Prin grădinile de vară ale Bacăului de odinioară

 Prin grădinile de vara ale municipiului Bacău

Lipsesc consumatorii—dispar beneficiile

După cîteva zile cu vreme instabilă, mercurul termometrelor a început din nou să se urce, astfel că băcăoanii îşi caută loc de refugiu în locuri răcoroase. Aici, în faţa unui pahar cu băutură răcoritoare, la umbra deasă a arborilor din Parcul Libertăţii, de la Gherăeşti, sau din Parcul Trandafirilor, omul se reconfortează.

Ce te faci însă cînd — căutînd asemenea locuri de refugiu — în loc de umbră, nimereşti din nou sub suliţele defoc ale soarelui!? Să zicem că ai păşit pe frumoasa terasă a noului restaurant „Tic-Tac“ din cartierul Comişa-Bistriţei. Dezolare! Orientată spre miază-zi, terasa este expusă toată ziua razelor nemiloase ale soarelui. Amplificată de dogoarea mozaicului încins, căldura devine de nesuportat. Nici un fel de umbră nu-l ocroteşte de arşiţă pe consumatorul aşezat la masă.

IOAN MORARU, directorul T.A.P.L. Bacău, recunoaşte:

— În timpul zilei consumatorii se cam feresc să vină aici. E o căldură înăbuşitoare.

— De ce nu instalaţi la mese parasolarii?

— Aşteptăm să ne sosească...

— Cînd le-aţi comandat?

— De vreo lună de zile.

Prin urmare, de abia acum - în toiul căldurilor - tovarăşii de la T.A.P.L. şi-au adus aminte că trebuie să comande parasolarii. Pînă vor sosi acestea, probabil că va cădea bruma!

La acelaşi supliciu sînt condamnaţi şi cei care se opresc să bea o sticlă de bere în grădina plăcintăriei „Trandafirul roşu".

— Am cerut şi anul trecut de la trust să ne dea cîteva umbrele de soare, ne spunea FLORICA DEREBEI, responsabila unităţii. Ne-au promis, dar cu promisiunile am rămas...

Grădina restaurantului „Parcul Trandafirilor" este a doua ca mărime din oraş. Are circa 700 de locuri. Aici este umbră destulă. Dar nu foloseşte nimănui. Grădina este deschisă numai seara, după ora 18.

PANAIT TOMA, responsabilul unităţii, se plînge că în ultima vreme la grădină încasările au mers tare prost.

— Orice nor apărut pe cer ne alungă clienţii, ne spune cu necaz. Şi cum în ultimele săptămîni vremea a fost schimbătoare, vă închipuiţi cum ne-a mers. De cîţiva ani se tot discută problema montării unei copertine deasupra terasei şi a separeurilor din grădină. În cîteva zile am scoate cheltuielile. Dar nu s-a făcut nimic.

Stăm de vorbă cu DUMITRU NOUR, contabilul şef al Direcţiei comerciale judeţene.

— Într-adevăr, la grădina din „Parcul Trandafirilor" ar fi necesară o copertină, recunoaşte acesta. Dar nu avem cu ce o executa. La investiţii nu a fost prevăzută. Îi reamintim de instrucţiunile nr. 7 ale Ministerului de Finanţe şi Băncii Naţionale, care prevăd acordarea de credite pentru asemenea lucrări.

Replica a venit prompt.

— Creditele trebuie rambursate din beneficiile realizate peste plan. Cum în primul semestru trustul nu şi-a realizat nici măcar beneficiile, planificate, nu putem apela la credite.

Cu o asemenea optică, este firesc ca situaţia financiară a trustului să nu fie prea roză. Pentru că lucrurile se petrec cam aşa: nu se cheltuieşte nimic deoarece nu se obţin beneficii. Dar de unde să se realizeze beneficii, atîta timp cît - neasigurîndu-se consumatorilor cu minimum de confort - grădinile stau mai mult goale? Este aici un cerc vicios din care tovarăşii de la T.A.P.L. şi Direcţia comercială judeţeană, trebuie neapărat să se desprindă. Există însă şi o altă mentalitate. Dacă în unele locuri consumatorii sînt serviţi mai atent, mai civilizat, în multe grădini de vară aspectul, ca şi atitudinea personalului lasă cu totul de dorit. Ca şi cum consumatorul nu ar plăti în grădină aceiaşi bani ca şi în local. Iată o mostră. Bufetul „Siretul“ din cartierul Letea areo grădină de vară frumoasă, atrăgătoare. Probabil, din considerente de ordin economic, aici nu servesc ospătarii. În asta nu vedem nici un rău. Prin sistemul de autoservire omul economiseşte timp, iar unitatea poate face faţă unui număr sporit de consumatori. Autoservire nu înseamnă însă a-l obliga pe consumator să şteargă mesele, să adune sticlele şi paharele risipite în întreaga grădină. Pentru că debarasoarele uită adeseori pentru ce sînt plătite. O situaţie asemănătoare poate fi întilnită şi la grădina bufetului „Buturuga de vie" (mandatari - soţii Emil şi Iosefina Cojocaru), la bufetul „Dorna“ şi la alte unităţi.

Starea în care se află grădinile de vară ale oraşului Bacău ca şi modul cum se serveşte vădesc nu numai neglijenţă, lipsă de respect faţă de consumatori, dar şi dezinteres faţă de situaţia financiară -destul de precară de altminteri - a unităţilor de alimentaţie publică. Nu trebuie să se uite că în sezonul estival grădinile au un rol hotărîtor în realizarea planului. Tocmai de aceea ele trebuie să se bucure de atenţia cuvenită.

CONST. AZOIŢII, corespondentul „României libere”, 6 august 1968

Vechea grădină de vară din centrul Bacăului

Spitalul din Bacău – o anchetă din anul 1931

Probleme vechi, probleme noi, o singură prioritate: sănătatea.

Sursa: I. BIS - Spitalul „Pavel şi Ana Cristea” din Bacău. O instituţie sanitară model, dar care necesită ajutoare urgente, ziarul „Dimineaţa” 10 noiembrie 1931

Rolul covârşitor pe care spitalul „Pavel şi Ana Cristea” îl îndeplineşte în mişcarea sanitară din localitate îi dă dreptul, desigur, la multă solicitudine din partea organelor în drept. În urma războiului european, printr-un complex de împrejurări, oraşul şi judeţul Bacău au luat o dezvoltare apreciabilă, dezvoltare care ar fi cerut în mod logic ca şi instituţiunile de utilitate publică să ia o extindere similară. Spitalul „Pavel şi Ana Cristea”,din localitate care are menirea să deservească nu numai întreg oraşul, dar şi o mare parte din judeţ, trece astăzi prin momente grele, din cauza unor lipsuri, cari desigur cu puţină bunăvoinţă din partea celor în drept, ar putea fi înlăturate. Spitalul e compus dintr-o secţie de boli interne, sub conducerea d-lui dr. Radu Moisă, una de chirurgie, sub conducerea d-lui dr. Telemac Iamandi şi un serviciu de radiologie. În numărul de faţă ne vom rezuma să subliniem frumoasa activitate care se depune la secţiunea de medicină internă şi lipsurile ei. Secţiunea este condusă cu multă pricepere de dl. medic internist Radu Moisă. Secţiunea are două saloane mari, unul pentru bărbaţi şi unul pentru femei cum şi câteva camere de rezervă. La această secţiune se dau consultaţiuni de toate bolile interne, nervoase, nutriţie, venerice, infecţioase şi se fac numeroase tratamente sifilitice gratuite. În cursul anului 1930, au fost internaţi în această secţiune peste 1800 de bărbaţi, femei şi copii. Până în prezent s-au dat consultaţiuni medicale în cursul acestui an la 4125 de bolnavi şi au fost internaţi în spital peste 1200 de pacienţi. Spitalul este întreţinut de municipiu. Încasările spitalului sunt însă ceva mai mici decât subvenţia acordată de primărie. Fiecare bolnav internat plăteşte 50 de lei pe zi pentru întreţinere, iar cei mai săraci 25 lei; unii din ei sunt ţinuţi în mod cu totul gratuit.

LIPSURILE SPITALULUI

Lipsurile spitalului sunt multiple şi dacă ele n-au ajuns încă să ameninţe situaţiunea instituţiunii se datoreşte în cea mai mare parte abnegaţiunei depuse de dl dr. Radu Moisă. Faţă de numărul mare de bolnavi interni şi externi şi de varietatea maladiilor care se tratează, lipsa unui pavilion de consultaţii policlinic se resimte în primul rând. Ar fi necesar să se construiască în imediată apropiere de poarta spitalului o clădire corespunzătoare unde bolnavii să fie triaţi şi unde să se dea şi consultaţiunile bolilor interne între care şi obstetrica, nas gât şi urechi, venerice şi pentru tuberculoşi. Corpul principal al spitalului să fie destinat exclusiv bolnavilor interni.

LOCALUL SPITALULUI

Însăş construcţia spitalului prezintă defectuozităţi. Sălile sunt prea mari şi prezintă inconvenientul că nu numai că se încălzesc greu, dar aglomerează prea mulţi bolnavi în aceeaşi odaie. Ar fi de dorit ca să existe camere mai mici, cu câte 6—8 paturi, care ar prezenta avantajul că s-ar putea aranja bolnavii pe clase, aşa cum se utilizează în Ardeal şi centrele apusene. În tot judeţul Bacău, deşi este unul dintre cele mai mari judeţe din ţară şi procentul de tuberculoşi este în plină ascensiune, nu se găseşte un sanatoriu de tuberculoşi. La acest spital se tratează şi tuberculoşi. Cu puţină bunăvoinţă s-ar putea clădi în curtea spitalului clădire sau câteva pavilioane cu verandă, pentru tuberculoşi.

PAVILIONUL DE IZOLARE

Tot la acest spital se izolează toţi contagioşii din oraş şi o parte din judeţ. În cursul anului trecut s-a început construirea unui pavilion. În cele patru camere mici ale pavilionului trebue îngrămădiţi bărbaţi, femei şi copii. Din cauza insuficienţii camerelor stau îngrămădiţi la un Ioc bolnavii de erizipel, scarlatina, febră tifoidă, difterie, oreillon, cărbune, etc. Îşi poate închipui oricine că sacrificiul medicului nu poate înlocui lipsurile imperioase. Spitalul se ilustrează prin lipsa unui calorifer, a lemnelor, a unei canalizări defectuoase şi a insuficienţei apei.

PERSONALUL

Deci spitalul este cotat ca unul din cele mai mari din întreaga regiune şi deşi aici se tratează mii de bolnavi pe an, afară de medicul primar dl. dr. Radu Moisă, nu se mai găseşte un medic ajutor. S-ar cuveni ca să se numească un medic secundar, care să faciliteze munca titanică depusă de dl dr. Radu Moisă. Deasemeni, personalul inferior este insuficient. Se impune standardizarea personalului, pentru că unele spitale mici să nu aibă surplus de personal şi o secţiune de talia celei de la spitalul din Bacău să se rezume la un subchirurg şi la a doua infirmiere. Nu pot trece peste lipsa accentuată de medicamente.

SERVICIUL DE RADIOLOGIE

În cursul anului trecut a luat fiinţă şi un serviciu de radiologie, care deserveşte ambele secţiuni ale spitalului şi un număr considerabil de pacienţi particulari din oraşul şi judeţul Bacău şi din judeţele limitrofe. Serviciul este pus sub conducerea d-lui dr. Eliescu, fost şef de lucrări la facultatea de medicină din Cluj. Serviciul este dotat cu tot utilajul modern şi prin priceperea conducătorului rivalizează cu cele mai de seamă institute de radiologie din ţară.

SOCIETATEA MEDICO-FARMACEUTICĂ

În strânsă legătură cu activitatea depusă la spital de dl. dr. Radu Moisă, trebuie să relevăm activitatea societăţii medico-farmaceutice din localitate, al cărui preşedinte activ este tot dl dr. Radu Moisă. Societatea ţine şedinţe regulate, unde se discută cele mai interesante cazuri medicale, în cea mai mare parte furnizate de secţiunea d-lui dr. Radu Moisă.

I. BIS

Sursa foto: ing. Mihai Ceucă/Clădirile ce-au fost odată în Bacău...

Studiu amplu: ieşirea în natură şi beneficiile pentru sănătatea orăşenilor

    Un nou studiu de amploare evidenţiază rolul benefic al spaţiilor verzi pentru locuitorii din mediul urban. De data aceasta, cercetătorii de la Institutul Finlandez pentru Sănătate şi Bunăstare au constatat că vizitarea de trei-patru ori pe săptămână a zonelor verzi (parcuri, grădini, păduri, grădini, pajişti, zone umede din albiile majore ale râurilor, cimitire, grădini zoologice etc) şi albastre (lacuri, râuri, zone de ţărm), situate pe o rază de 1 km faţă de domiciliu, reduc semnificativ şansele ca oamenii să apeleze la medicamente pentru probleme de sănătate mintală, hipertensiune arterială sau astm. Pentru a investiga această legătură, studiul s-a bazat pe răspunsurile oferite în perioada 2015-2016 de către 16000 de locuitori cu vârsta de peste 25 de ani, selectaţi aleatoriu din Helsinki, Espoo şi Vantaa, trei oraşe care alcătuiesc cea mai mare zonă urbană din Finlanda. În plus, cercetătorii au constatat că efectele pozitive ale vizitării spaţiilor verzi au fost mai puternice în rândul celor care au raportat cel mai mic venit anual al gospodăriei. Rezultatele se corelează cu un număr tot mai mare de dovezi conform cărora lipsa accesului la spaţii verzi este legată de o serie de probleme de sănătate. Accesul tinde să fie inegal, iar comunităţile mai sărace au mai puţine oportunităţi de a fi în natură, potrivit The Guardian.

"Dovezile ştiinţifice din ce în ce mai numeroase care susţin beneficiile pentru sănătate ale expunerii la natură sunt susceptibile de a creşte oferta de spaţii verzi de înaltă calitate în mediile urbane şi de a promova utilizarea activă a acestora. Aceasta ar putea fi o modalitate de a îmbunătăţi sănătatea şi bunăstarea în oraşe. concluzionează autorii studiului publicat online în revista Occupational & Environmental Medicine (click aici pentru articol).

Vezi şi: Recomandare: pentru un confort psihic sporit în oraş, respectaţi regula 3-30-300!

Inedit: proiectul original al stadionului "23 August" (1956)

     Inedit: schiţa viitorului stadion “23 August” descoperită în “Scînteia Tineretului”, numărul din 11 iulie 1956. Stadionul va fi inaugurat trei ani mai târziu, pe 9 mai 1959 - click aici.

COMPLEXUL SPORTIV DIN BACĂU

Vedeţi stadionul din desenul de mai jos? Este proiectul realizat de un grup de arhitecţi, condus de arhitectul STELIAN CĂTINĂ. Stadionul, care face parte dintr-un întreg complex sportiv, va fi construit la Bacău, unde de mult se simte nevoia unui teren de sport modern utilat.

Şeful proiectant mi-a relatat că stadionul este amplasat într-un amfiteatru natural astfel că nu va mai fi necesară ridicarea unui schelet de beton.

Ce anume va cuprinde acest complex sportiv? În primul rînd un stadion pentru 15.000 locuri, înzestrat cu un teren de fotbal şi o pistă de atletism. Aici vor exista vestiare pentru sportivi, casă de bilete, bufet. Alăturat, se va ridica o hală de sport cu o sală de 1.000 de metri pătraţi, pentru baschet şi volei, cu hol, casă de bilete, bufet, vestiare. Meciurile din sală vor putea fi urmărite de 800 de spectatori. Tot în cadrul complexului se va clădi un pavilion de tir, două terenuri de volei, un teren de baschet, trei terenuri de tenis, o popicărie şi un bazin olimpic descoperit.

- Ştiaţi că această construcţie a fost declarată şantier regional al tineretului?

- Desigur. Am aflat din ziare. Brigadierii vor avea de lucru, nu glumă. Vor trebui să sape aproximativ 800.000 metri cubi de terasament numai pentru stadion, fără să mai vorbim de celelalte lucrări. Aşteptăm cu nerăbdare rezultatele muncii lor.

Şi nu numai arhitecţii aşteaptă, dar şi sportivii din Bacău, tinerii din fabricile şi şcolile oraşului aşteaptă să se poată întrece pe terenurile şi pistele stadionului pe care voi, tinerii brigadieri, îl construiţi.

★ ★

...Hunedoara, Govora, Petroşani, Oraşul Stalin, Cluj, Bacău. Iată numai cîteva din şantierele care vă aşteaptă. Ce construcţii minunate! Oţelării şi stadioane, fabrici şi locuinţe. Şi nu numai în aceste localităţi. La Iaşi şi Galaţi, la Bucureşti şi Sighişoara, la Năvodari şi Ploieşti, la Bîrlad şi Turda, la Roman şi Făgăraş sînt zeci de şantiere, unde cu ajutorul braţelor voastre se vor ridica uzine, fabrici, S.M.T.-uri, G.A.S.-uri, şcoli şi case de locuit.

Iată ce sînteţi chemaţi să construiţi, tineri brigadieri.

Iată ce şantiere vă aşteaptă.

DAN LAZARESCU

Parcul Gherăeşti: "s-ar putea face şi spune, mult mai multe…”

        Din ziarul “România” (nr. 411 din 22 iulie 1939). Prima şi ultima dată când vezi pe prima pagină a unei publicaţii naţionale Băile Herculane, Poiana Ţapului şi Parcul GherăeştI din Bacău 😀

   "La 4 km depărtare de oraşul Bacău, pe malul drept al Bistriţei, se află parcul Gherăeşti, locul de refugiu al băcăuanilor în zilele când arşiţa soarelui apasă moleşitor. Cu mulţi ani în urmă, parcul era o luncă sălbatecă, cu arbori seculari, nevizitată decât de locuitorii din apropiere. În anul 1930, prin stăruinţa d-lui Mihail Văgăunescu, primarul de atunci, parcul a fost amenajat şi pus la dispoziţia orăşenilor. De atunci, a devenit cel mai frumos loc de recreaţie al băcăuanilor, în timpul verii. În zilele de sărbătoare, familii întregi pornesc spre parc; cu merinde, patefoane şi... damigene. Sub arborii seculari, pe muşchiul verde, se întind mese copioase, stropite din belşug, cu vin... Şi întâlneşti familii simple, lângă familii nobile...Natura, înfrăţeşte pe cei bogaţi, cu săracii. În anul 1933, parcul a fost înzestrat şi cu un ştrand; iar pe şoseaua ce duce spre parc şi în parc s-a instalat lumină electrică. Nu mai lipseşte decât un teren sportiv, şi un mijloc de locomoţiune mai acceptabil. Autobuzele ce transportă vizitatori la parc sunt extrem de incomode. De aceea, de multe ori, băcăuanii consideră excursia drept sacrificiu.

Toate acestea s-ar putea îmbunătăţii dacă primăria Bacău ar continua opera începută de vechii conducători. Astăzi, parcul se află în aceeaşi stare, ca şi acum câţiva ani. Dacă n-ar fi splendoarea lui naturală, poziţia lui de un pitoresc încântător, băcăuanii n-ar avea unde să evadeze pentru câteva ore, din fastidiosul cotidian. E atât de minunată poziţia ce oare, încât uneori simţi nevoia să îngenunchezi în faţa naturii şi să-I proslăveşti creaţiile...De pe mal, vezi plutele ce trec lin, scăpate din furia Toancelor şi din coturile periculoase...Se pot spune multe de parcul Gherăeşti şi se pot face multe; dar s-ar putea face şi spune, mult mai multe…”

Casa de Cultură: începuturi

 Se construieşte casa de cultură a sindicatelor din Bacău

În centrul oraşului Bacău, constructorii Întreprinderii nr. 2 au început săpăturile de fundaţii ale casei de cultură a sindicatelor din localitate. Casa va avea o sală de spectacole cu o capacitate de 800 locuri, cu anexele respective, o sală de şedinţe, o bibliotecă, încăperi pentru birouri etc. Case de cultură ale sindicatelor mai sunt în curs de construcţie şi în oraşele P. Neamţ, Buhuşi, precum şi la Dărmăneşti.

“Scînteia” 6 oct 1962

 ***

Ieri la Bacău

Inaugurarea Casei de cultură a sindicatelor

Iacob Lupu (corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Bacău)

Ziarul “Munca”, 11 iunie 1965

Ieri după-amiază, într-o atmosferă sărbătorească a avut loc inaugurarea Casei de cultură a sindicatelor din oraşul Bacău. La festivitate au luat parte numeroşi oameni ai muncii din întreprinderile şi instituţiile oraşului, precum şi invitaţi din regiune. Au participat, de asemenea, reprezentanţi ai organelor regionale şi orăşeneşti de partid, ai organelor regionale şi locale ale sindicatelor şi sfaturilor populare, precum şi ai Consiliului Central al Sindicatelor. În încheierea festivităţii a fost prezentat un bogat program artistic la care şi-au dat contribuţia formaţiile proprii ale casei de cultură, Filarmonica de stat din localitate, precum şi o formaţie coregrafică a Casei de cultură a sindicatelor din Piatra Neamţ.

Spectacolul s-a bucurat de mult succes, fiind aplaudat cu căldură de sutele de spectatori prezenţi în sală.

★

În plin centrul Bacăului îşi înalţă silueta masivă, dar elegantă, încadrîndu-se în peisajul arhitectural al noilor ansambluri de locuinţe, cel mai tînăr edificiu al oraşului — Casa de cultură a sindicatelor. Noua construcţie, la realizarea căreia proiectanţii şi constructorii au dovedit multă imaginaţie şi pricepere, reuşind să îmbine în mod armonios utilul cu frumosul, impresionează prin liniile arhitectonice moderne ale exteriorului, prin confortul şi cromatica vioaie a interioarelor. De îndată ce treci pragul clădirii, te întîmpină un hol imens a cărui pardoseală este executată din plăci de marmură, pereţii avînd ca elemente decorative frumoase mozaicuri din ceramică policromă, ce reprezintă ornamente din istoricul dezvoltării artei dramatice. Sala de spectacole, confortabilă, cu o capacitate de 800 de locuri, are pereţii placaţi cu furnir care îi asigură o acustică perfectă. De asemenea, reţine atenţia sistemul de iluminat mixt (fluorescent şi incandescent) care produce un efect odihnitor asupra vederii. Scena este utilată cu aparatură electrică şi mecanică modernă, putînd satisface necesităţile de montare ale celor mai variate genuri de spectacole.

Clădirea mai cuprinde o sală de conferinţe cu 200 de locuri, o bibliotecă cu o vastă sală de lectură, precum şi numeroase încăperi destinate activităţii diferitelor cercuri, cum sînt cele de teatru, balet, artă plastică, muzică, foto-amatori. Nici cei mici nu au fost uitaţi. Pentru copil s-a rezervat o sală amenajată special cu cărţi, jucării, planşe etc. unde se vor organiza dimineţi de basme şi alte acţiuni corespunzătoare vîrstei lor.

Preocupat de a asigura chiar din primele zile desfăşurarea unei activităţi cultural-artistice cît mai bogate în noul edificiu, Consiliul local al sindicatelor Bacău a luat din timp  măsurile pregătitoare necesare. Încă cu multe luni înainte de inaugurarea casei de cultură, care a avut loc ieri seara, s-a trecut la închegarea unor puternice formaţii artistice pe diferite genuri. Astfel, au luat fiinţă un cor de 120 persoane, o formaţie de estradă o orchestră de muzică populară, o formaţie de dansuri şi un grup vocal-folcloric, o orchestră demuzică uşoară, o formaţie de teatru şi altele.

Noua casă de cultură a sindicatelor, preţios dar făcut oamenilor muncii din oraşul Bacău, oferă acestora posibilităţi sporite pentru petrecerea în mod plăcut şi instructiv a timpului liber, constituind, totodată, pentru comitetele sindicatelor o nouă şi puternică bază materială pentru desfăşurarea activităţii cultural-educative de masă.

 

  ***

0 nouă podoabă a oraşului Bacău

Sursa: România libera, 11 iunie 1965

Bacăul şi-a înfrumuseţat veşmîntul nou îmbrăcat în ultimii ani cu încă o podoabă. În piaţa din centrul oraşului a fost inaugurat ieri noul local al Casei de cultură a sindicatelor. Clădirea masivă, elegantă, atrage atenţia prin linia sa arhitectonică modernă, vădind din partea proiectanţilor (D.S.A.P.C. Bacău) multă fantezie şi bun gust.

Una din podoabele noii construcţii o constituie panourile monumentale din mozaic care te întîmpină chiar de la intrarea în hol. Creaţie a artiştilor Eugen Popa şi Gina Hagiu, ele reprezintă, prin mijloace specifice genului, o sugestivă trecere în revistă a istoricului uneia din cele mai vechi şi importante arte — teatrul.

Clădirea dispune de o sală de spectacole cu o capacitate de 100 de locuri, prevăzută cu instalaţii de aer condiţionat, în care pot avea loc toate genurile de manifestări: de la spectacole de teatru pînă la proiecţii de filme şi concerte, o sală pentru conferinţe cu 200 de locuri, săli pentru activitatea diferitelor cercuri, bibliotecă, săli de lectură etc.

Casa de Cultură Bacău (1974) - carte poştală ilustrată

Nostalgii: biblioteca Casei de Cultură... 

(sursa: ziarul "Munca", 1970)

Vezi şi: Casa de Cultură nu creeaza cultură

A fost... şi stă nefolosită...

Pe firul timpului: oficializarea înfiinţării parcului din Bacău

   Rodul acţiunii unor băcăuani care şi-au iubit oraşul, dorind să lase urmaşilor un reper durabil...

Sursa: Curentul, 13 mai 1938

Vezi şi: Parcul Cancicov la ceas aniversar

...şi artezienele funcţionau în Bacău...

 

Sursa: "Munca", martie 1958,  colorare digitală.

Obsedantul deceniu: sărbătorirea zilei de 7 noiembrie la Bacău...

 O mostră din obsedantul deceniu...

Din Parcul Libertăţii coloane nesfârşite de oameni ai muncii — petrolişti, mineri, constructori — se îndreaptă spre tribună, scandând cu multă însufleţire lozinci: „Trăiască în veci marele Stalin, stegarul păcii şi libertăţii popoarelor!“, „Slavă lui Stalin!“.

Demonstranţii poartă panouri şi grafice prin care raportează cu mândrie partidului succesele obţinute în întrecerea socialistă. Printre ei se află colectivele întreprinderilor „Steaua Roşie“, „Partizanul“, „Proletarul“, etc. Colectivele puternicului combinat forestier „21 Decembrie“ — Vaduri, şantierul 801 construcţii Bicaz, fabricile de cherestea „Horia, Cloşca şi Crişan“, „7 Noembrie“, etc., ca şi Direcţia Regională Silvică-Bacău, deţinătoarea drapelului roşu de producţie pe ţară, produc în contul anului 1953.

Defilează brigadierii petrolişti Gheorghe Nichifor, Stoian Nicolae, Ion Stănescu, Ion Marian, etc., care, aplicând metoda sovietică a forajului rapid, realizează zilnic aproape două norme. Zilele acestea colectivul oficiilor de producţie 1 şi 3 a trimis patriei primele tone de petrol în contul anului 1953.

În aplauzele mulţimii trec brigăzile cunoscuţilor mineri fruntaşi Despa Vasile, Bâlbâc Ştefan, Harjaba Constantin, Tuluc Teodor, Acasandrei Vasile, Bran Alexandru, Mocanu Vasile, etc., care, aplicând metoda graficului ciclic, realizează zilnic aproape o normă şi jumătate. Stahanovistul miner Huluţaş Constantin extrage cărbune în contul anului 1953. Panourile şi pancartele purtate de manifestanţi vorbesc despre realizările regimului de democraţie populară.

Aproape 500 de petrolişti din regiunea Bacău au primit până acum apartamente spaţioase, cu tot confortul. Alte zeci de blocuri muncitoreşti, şcoli, cluburi, etc. sunt pe terminate. Pe Valea Tazlăului au fost puse la dispoziţia petroliştilor două dispensare, dotate cu tot confortul şi personalul necesar. In centrul carbonifer Comăneşti a fost inaugurat zilele acestea un spital modern cu o capacitate de 150 de paturi, având 26 de medici, etc. Toate acestea vorbesc cu putere despre grija partidului şi guvernului pentru ridicarea necontenită a nivelului material şi cultural al oamenilor muncii.

Sursa: "Scînteia" 11 nov 1952

Foto: Demonstraţie "spontană" a oamenilor muncii în Piaţa Malinovschi (!) din Bacău. Sursa: Abramiuc Ioan, Teofănescu Viorica (1960) - "Geografia Regiunii Bacău", manual pentru clasa a III-a, Sfatul Popular Regional Bacău - Secţia Învăţămînt şi Cultură.

Vezi şi: Bacăul cartierelor muncitoreşti

Pe firul timpului: Aleea Parcului

   Începuturile unui cartier care avea să devină pentru câteva decenii una dintre cele mai frumoase, căutate şi  admirate zone rezidenţiale din Bacău...

     În cartierul Parcul Libertăţii din Bacău, pe lîngă cele opt blocuri muncitoreşti construite şi date în folosinţă anul trecut, s-au ridicat anul acesta alte trei blocuri. De asemenea, la 6 mai a.c. s-au pus primele cărămizi la noul bloc — care va avea 38 de apartamente — ce se construieşte pe strada Karl Marx. Alte două blocuri muncitoreşti — cu 84 de apartamente în total — se construiesc pe strada Gheorghe Botezatu. Locuinţe noi se ridică şi pe străzile Cuza Vodă, Alexandru cel Bun, I. C. Frimu etc. ŞTEFAN I. PUŞCAŞ muncitor, în "Scînteia", 26 iunie 1959

Notă: str. Karl Marx este actuala str. Nicolae Titulescu, str. I.C. Frimu este actuala V. Alecsandri.

Sursa: "Munca", iulie 1959

Noua modernitate (Sursa: revista "Arhitectura", 1959)

Primii chiriaşi... (Sursa: "Regiunea Bacău", 1964)

Aleea Parcului după mai bine de 60 de ani...

Pe firul timpului: cartierul gării

      Oraşul cel nou avea nevoie de o nouă înfăţişare, modernă, în zona unei porţi de intrare atît de importante: gara C.F.R. Clădirea staţiei C.F.R. avea să mai aştepte însă până în toamna anului 1982…Detalii aici.

Turnurile din faţa gării, gata scoase din cutie pentru oamenii muncii...(1964)