Zece motive pentru a te simţi victorios în concediu: Pensiunea Victoria şi Pensiunea Flora (Băile Tuşnad)

       Chiar dacă sezonul vacanţelor este pe final, nu strică să vă prezint o destinaţie de nota 10, pe care o puteţi proba pentru reîncărcarea bateriilor, indiferent de momentul ales (week-end, concediu, excursie etc). Este vorba de Băile Tuşnad, una din „perlele Ardealului”, situată la doar 175 km de Bacău. Nu voi vorbi acum despre atracţiile staţiunii (atractivă, dinamică, curată, în contrast faţă de moleşeala din alte staţiuni balneoclimaterice), ci despre o posibilitate de cazare şi masă, servicii care nu de puţine ori ne dau dureri de cap în plin sezon şi de care depind, în bună măsură, multe din reuşitele sejurului. Este vorba de Complexul Victoria. Fără a avea o tradiţie îndelungată, afacerea din domeniul turistic are toate şansele să aibă parte de un succes durabil, printr-un management eficient şi o gestionare exemplară a serviciilor oferite turiştilor. Rar mi-a fost să văd asemenea administratori gospodari, de o amabilitate total atipică faţă de ceea ce am trăit de multe ori cu toţii, în diverse alte ocazii. Mai exact, pe ce mă bazez când fac asemenea aprecieri? Prezint în cele ce urmează 10 puncte forte care ar putea constitui, în viitor, motive de a vizita frumoasa vale a Oltului din judeţul Harghita:

1.  două pensiuni care pot face faţă oricăror cerinţe din partea turiştilor: Pensiunea Victoria şi Pensiunea Flora. De la camere cu 2-4 paturi la apartament cu două camere, cele două capacităţi de cazare pun la dispoziţie turiştilor diverse facilităţi: frigider, cabină de duş ultramodernă, cadă cu hidromasaj, televizor color, internet etc. Totul nou şi foarte curat;

 Pensiunea Victoria

Pensiunea Flora

2.     accesibilitate: ambele pensiuni sunt situate în zona centrală, cu un punct forte pentru Flora, situată chiar la km 0, pe aleea de promenadă din staţiune;

3.    priveliştea: să stai pe balcon şi să ai sub ochi brazi falnici sau pensiuni care amintesc de Tirol. Totul înfăşat întru-un aer de munte considerat printre cele mai pure din ţară;

4.    un restaurant cu o bucătărie jos pălăria. Cea mai bună supă gulaş şi cel mai bun cotlet secuiesc cu varză călită din câte am mâncat în ultimii 15 ani. Nu dau şi alte exemple ca să nu vă fac poftă...;

5.    amabilitate: nu am găsit până acum un restaurant în care să ţi se mulţumească de fiecare dată pentru orice comandă dată chelneriţelor. Care te serveau întotdeauna cu zâmbetul pe buze;

6.    surprize din partea casei: de pălincă sau de cafea din partea casei aţi mai auzit. Dar de pogăcele?

7.    raportul calitate-preţ: veţi avea surpriza plăcută de a descoperi (atât la restaurat căt şi pentru cazare) tarife excelente, care vă vor scoate din minte camerele prăfuite din hotelurile construite acum 50 de ani dar cu pretenţii de  Grand Hotel...

8.    disponibilitate: aveţi o propunere? S-a stricat ceva în cameră? Mai aveţi nevoie de un prosop suplimentar sau vreo pătură? Nimic mai simplu. Nu trebuie să anunţaţi de cinci ori la recepţie.

9.    vreţi să încercaţi şi altceva decât gastronomia de serie? Specialiţile secuieşti tradiţionale vă stau aici la dispoziţie. O pâine cu cartofi, o brânză de Cristur, o tochitură sau o bere  Csikisor încarcă papilele gustative cu arome de calitate;

10.  Un manager cu care îţi face plăcere să stai de vorbă, ţinând cont de calităţile pe care le-am descoperit: seriozitate, punctualitate, amabilitate, simţ al umorului. Mai pe scurt, un om dintr-o bucată, de care turismul românesc are atâta nevoie. Tibor Beke (Tibi pentru cunoscuţi), un patron pe care m-aş bucura să-l cunoaşteţi personal, la faţa locului;

    Mai sunt şi alte motive dar mă opresc aici. Sunt doar câteva ingrediente pentru a avea un sejur reuşit atunci când veţi ajunge în zonă. A, şi un alt secret: toate deplasările făcute prin CEDRA TOUR BACĂU au acelaşi numitor comun: servicii de cea mai bună calitate!
Pentru a accesa pagina oficială a Pensiunii Flora daţi click AICI. 

Trecător prin judeţ (28): Târgu Trotuş

     Comună situată în vestul Depresiunii Caşin, pe terasa superioară a Trotuşului, la 6 km est de Târgu Ocna şi 8 km vest de municipiul Oneşti, pe DN 12A. Acces feroviar pe linia Adjud-Ciceu prin staţia Târgu Trotuş şi halta Viişoara. Sate componente: Târgu Trotuş, Tuta, Viişoara. Populaţia: 3791 loc. (1956), 4585 loc. (1966), 5346 loc. (1977), 5066 loc. (1992), 5354 loc. (2002), 4969 loc (2011). Vechi oraş si centru catolic aproape de hotarele Transilvaniei, azi centru comunal din judeţul Bacău, Prima menţiune documentarã a oraşului apare în privilegiile comerciale acordate de domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, la 6 octombrie 1408. Unul din cele mai importante centre urbane ale Moldovei secolelor XV-XVII, prin exploatarea sării şi valorificarea funcţiei administrative. A fost un important punct de apărare şi de vamă în faţa pasului Oituz, pe o veche axă de legătură dintre Bacău şi Braşov, centru meşteşugăresc, comercial şi reşedinţă pentru ţinutul Trotuşului. În anul 1440, în Târgu Trotuş s-a făcut prima traducere a Bibliei în limba maghiară de către doi pastori husiţi expulzaţi din Ungaria şi stabiliţi aici. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, mutarea populaţiei către Târgu Ocna (1680-1700) şi contopirea ţinutului Trotuşului cu cel al Bacăului au determinat decăderea localităţii. Aici se pare că a fost construită prima biserică din zid, una din cele mai frumoase şi mai mari, de către Margareta Muşat, principesa Moldovei, bunica domnitorului Alexandru cel Bun (1375), despre care vor aminti toţi vizitatorii apostolici ai Moldovei în rapoartele lor până la sfârşitul secolului al XVII-lea. În locul vechii bisericii de lemn ridicată în 1816, preotul paroh Domenic della Posta, va termina în anul 1885 (alte surse: 1850) construirea bisericii actuale cu ajutoare băneşti primite de la Sfântul Scaun. Renovată în 1920 şi 1937, prin adăugarea turnulului clopotniţă. Biserica “Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril”, construită în anul 1730, cu adăugarea turnului clopotniţă şi a monumentului la 1800. Pictura catapetesmei şi a pereţilor interiori este realizată în tehnică frescă. Declarată monument istoric. Biserica “Sfântul Nicolae” (c. 1813). Biserica “Sfântul Nicolae” (ante 1780) în satul Viişoara. Biserică catolică (1926) în satul Tuta. Monumente ale eroilor în satele Târgu Trotuş (c. 1925 şi 1937), Viişoara şi Tuta. Şcoală (c. 1908). Descoperiri arheologice în punctul “Târna Nouă” (aşezare urbană din secolele XIV-XVII şi ruinele unei biserici din secolul XIV). Unitate administrativ-teritorială cu concentrare foarte mare a patrimoniului construit cu valoare culturală de interes naţional (cf. Legii nr. 5/2000). În satul Viişoara s-a născut Mihai Drăgan (1937-1993), critic şi istoric literar, publicist, profesor universitar, iniţiatorul colecţiei “Eminesciana”.

Trecător prin judeţ (27): Biserica din Borzeşti

  Localitate componentă a municipiului Oneşti, situată la 5 km de centrul oraşului. Prezumtivul loc al naşterii (1436) domnitorului Ştefan cel Mare (Grigore Tocilescu - „Istoria românilor”). Complexul Muzeal Borzeşti, situat pe DN11A (Adjud-Oneşti) la 4 km de Oneşti, într-un cadru natural de excepţie, patronat de ctitoria voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt. Complexul cuprinde biserica monument istoric din secolul XV şi Muzeul de Cultură şi Artă Religioasă (inaugurat în octombrie 1994). De existenţa bisericii este legată legenda stejarului din Borzeşti, stejar aflat (conform legendei) sub masa altarului. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în anii 1493-1494 de Ştefan cel Mare şi fiul său Alexandru, îmbinând într-un mod unic stilurile gotic, bizantin şi moldovenesc. Este considerată monument istoric de valoare naţională excepţională (Legea nr. 5/6 martie 2000) Plan simplu de corabie (dimensiuni: 26,2 m lungime, 10,3 m lăţime), acoperişul fără turn sunt elemente ce au dat construcţiei rezistenţă şi robusteţe, definind stilul moldovenesc. Catapeteasma este din zid. Construcţia are două bolţi construite pe sistemul de arcuri si pandative obişnuite în stilul bisericilor lui Ştefan cel Mare. Ferestrele de la pronaos au împrumutat stilul gotic. Registrul de la absida altarului este decorat în interior cu firide oarbe. Se mai păstrează câteva icoane de la sfârşitul sec.XVI. Faţadele decorate cu ceramică smălţuită în alternanţă cu piatră brută şi ceramică. Biserica păstrează o frescă originală din secolul XV, care o încadrează în rândul celor mai valoroase monumente de arta picturală bisericească medievală. În cimitirul bisericii se află mormântul Mariei Bogdan Alecsandri, fiica poetului Vasile Alescandri (conacul familiei Bogdan există şi azi în apropierea bisericii sub denumirea de Restaurantul Stejaru). Restaurată în anii 1904-1905, 1924, 1994, 2003. Crucea de piatră, ridicată in 1777 de Stan Rada. Muzeul de Cultură şi Artă Religioasă conţine obiecte de cult din secolele XVII, XVIII şi XIX, aparţinând mai multor biserici din judeţul Bacău. Se disting dintre exponate cărţile de căpătai ale ortodoxiei, în acelasi timp monumente de limba românească precum: Cazania lui Varlaam din 1643, Cartea românească de învăţătură, Iaşi, 1643, Noul testament de la Bălgrad, Alba Iulia,1648, Biblia de la Bucureşti, 1688, Biblia de la Blaj din 1795, Apostol, Bucureşti, 1688, tipăriturile lui Antim Ivireanu, colecţia de icoane (peste 770 lucrări din secolele XVII – XVIII), obiecte din metal din secolul XIX (cădelniţe, sfeşnice, potire, candele), veşminte. Frescă (1994) de mari dimensiuni. În faţa muzeului se află bustul lui Ştefan cel Mare.

      Biserica din Borzesti este singura biserică care nu a fost ridicată de Ştefan cel Mare în urma unei victorii, rămânând până astăzi învăluită în legende...

     Programul de vizitare al Complexului Muzeal Borzesti este de luni până duminică între orele 9-16. Site oficial.

MATERIALE VIDEO: AICI şi AICI.

Departe, în centrul oraşului...

     La câţiva paşi de centrul oraşului şi totuşi  lipsit – sau mai bine spus ferit – de polarizarea acestuia. Spaţiu intersiţial,  cu o cinematică proprie, în care timpul prezent încearcă molcom să mai facă un pas, privind  însă melancolic la faţadele caselor cu muşcate la ferestre. O alveolă urbană atipică, fundătură şi trambulină în care aterizezi întotdeauna surprins.  Un mic univers încă observabil, măsurat nu în ani-lumină ci în câţiva zeci de metri care se raportează identitar la un nume predestinat detaşării: Şoimului.

Trecător prin judeţ (26): Castelul Ghika de la Dofteana

     Construcția a fost proiectată de un arhitect italian, în stil romantic, la finalulul secolului al XIX-lea, sub forma unui castel de vânătoare ridicat din marmură şi cărămidă roşie pentru Nicolae Ghika, guvernator al Băncii Naționale a României. Farmecul acestui castel nu a putut fi şters de o istorie mult prea nedreaptă pentru un obiectiv istoric şi architectonic care ar putea fi încadrat fără niciun fel de dubiu într-un top naţional cu această tematică. Un scurt documentar despre acest castel băcăuan este disponibil aici.

Foto: FB/Valea Trotuşului
Pe aceeaşi temă:
Trecător prin judeţ: Parcul dendrologic Hăghiac - Dofteana

Palatele băcăuane
Castelul Ghika
Castelul Ghika - mărire şi decădere

Popas gastronomic la altitudine: Coşnea

   Despre frumuseţile unei văi montane  am vorbit de multe ori  (Trecător prin judeţ: Valea Sulţei)

Ne-am bucurat când am descoperit brand-uri gastronomice băcăuane.

Am luat în calcul diverse utopii (Bucate băcăuane)

Acum să combinăm toate cele trei ingrediente şi să ne desfătăm cu câteva fotografii dintr-o Arcadie a vremurilor noastre. Pentru cunoscători şi nu numai, un oiconim de ţinut minte: Coşnea. 
Sursa fotografiilor din colaj: George Crystyan Beretki/FB

Harta mănăstirilor şi schiturilor

     Deşi nu le-am ocolit în peregrinările mele prin judeţ (unele dintre acestea fiind deja prezentate pe blog), recunosc că nu mi-am pus până acum întrebarea „Câte mănăstiri şi schituri ortodoxe sunt în judeţ?”. Răspunsul l-am găsit după ce am finalizat mica documentare de mai jos. Pentru credincioşii care au probleme cu orientarea în spaţiu (cel geografic, desigur), oferim şi un mic ajutor cartografic.

Mănăstiri

1. Mănăstirea “Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, Băimac (comuna Izvoru Berheciului)
2. Mănăstirea „Schimbarea la Faţă”, Sf. Sava – Berzunţi (comuna Berzunţi)
3. Mănăstirea „Sfânta Treime”,  Bogdana (comuna Ştefan cel Mare) – monument istoric (1660)
4. Mănăstirea „Sfintul Cuvios Antipa Athonitul”, Calapodeşti (comuna Dealu Morii)
5. Mănăstirea „Naşterea Domnului, Caraclău (comuna Bârsăneşti)
6. Mănăstirea „Sfântul M. Mc. Emilian de la Durostorum”, Ciolpani, Buhuşi
7. Mănăstirea „Pogorârea Duhului Sfânt”, Cotumba (comuna Agăş)
8. Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului”, Diaconeşti (comuna Agăş)
9. Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, Mâlosu (comuna Lipova)
10. Mănăstirea „Înălţarea Domnului”, Măgura Ocnei, Târgu Ocna
11. Mănăstirea „Sfântul Ierarh Nicolae” din câmp, Parincea (comuna Parincea) –monument istoric (1702)
12. Mănăstirea „Sfântul Nectarie de Eghina”, Plopana (comuna Plopana)
13. Mănăstirea „Buna Vestire”, Pogleţ (comuna Corbasca)
14. Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului”, Răchitoasa (comuna Răchitoasa) – monument istoric (1697)
15. Mănăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, Runc (Buhuşi) – monument istoric (1457)
16. Mănăstirea „Sfântul Ştefan cel Mare”, Slănic-Moldova
17. Mănăstirea „Înălţarea Domnului”, Zemeş
18. Mănăstirea „Buna Vestire”, Tisa-Silvestri (comuna Odobeşti)
19. Mănăstirea „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, Vermeşti (Comămeşti)
20. Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, Valea Budului (comuna Mărgineni)

 Schituri

1. Schitul „Sf. Ierarh Nicolae”, Sihăstria Crucii, Cucuieţi (comuna Solonţ)
2. Schitul „Acoperământul Maicii Domnului” (Schitul „Doamna”), Bereşti – Tazlău
3. Schitul “Adormirea Maicii Domnului”, Oituz (comuna Oituz)
4. Schitul „Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare”, Poieni, Târgu Ocna
5. Schitul „Sfântul Andrei”, Podei, Comăneşti
6. Schitul „Sfântul Ilie”, Berzunţi (comuna Berzunţi)
7. Schitul „Sf. Împ. Olga şi Sf. Cuv. Daniil Sihastru, Izvoru Berheciului (comuna Izvoru Berheciului)
8. Schitul „Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana”, Iteşti (comuna Iteşti)
9. Schitul „Adormirea Maicii Domnului”, Măgura, Târgu Ocna

Informaţii interesante despre aceste obiective găsiţi la următoarele link-uri:

Pelerin prin mănăstirile din judeţul Bacău

Mănăstiri din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului

Mănăstiri din judeţul Bacău

Trecător prin judeţ (25): Căiuţi

1) afluent al Trotuşului (14 km lungime, bazin hidrografic de 28 kmp) ce izvorăşte din Masivului Ouşorul, la est de vârful Ursoiul Mare (718 m).

2) comună situată la poalele nord-estice ale Dealului Ouşoru (753 m), la confluenţa râului Căiuţi cu Trotuşul. Acces rutier (DN 11A, 14 km sud-est de municipiul Oneşti) şi feroviar, pe linia Adjud-Ciceu. Sate componente: Căiuţi, Blidari, Boiştea, Floreşti, Heltiu, Mărceşti, Popeni, Pralea, Vrânceni. Populaţia: 4718 loc. (1956), 5332 loc. (1966), 5582 loc. (1977), 5088 loc. (1992), 5416 loc. (2002), 5252 loc. (2011). Aşezare veche, atestată documentar din secolul XVII, târgul Căiuţi a luat fiinţă cu hrisovul lui Scarlet Calimach dat hatmanului Răducanu Rosetti la 14 martie 1818. Obiective turistice: Conacul Rosetti, c. 1846 (reparaţii în anii 1940, 1963, 1998, 2014), monument de arhitectură unde în preajma unirii Principatelor aveau loc întruniri ale fruntaşilor unionişti (C. A. Rosetti, Al. I. Cuza, Costache Negri, Vasile Alecsandri). În acest conac s-au pus bazele Unirii Principatelor din 1859. Din 1997 a fost preluată de către Ministerul Culturii care a început lucrările de restaurare. Multe din creaţiile poetului Vasile Alecsandri s-au născut în această casă. În apropierea conacului se găseşte un parc din secolul al XIX-lea, cu specii valoroase. Biserica de lemn “Sfântul Nicolae” (c. 1755, distrusă în 1774, refăcută în 1810, restaurată în 1982) în satul Pralea. Biserică de lemn (c. 1795) în satul Heltiu. Monumentul eroilor dezvelit în anul 1995, cu o arhitectură originală. Serbare anuală la 29 august (Sfântul Ioan Botezătorul). În satul Pralea se găseşte o casă de vânătoare (click aici), dotată cu şase camere a câte şase paturi - loc de odihnă în campaniile de vânătoare ale lui Nicolae Ceauşescu, astăzi inclusă circuitului turistic. Unitate administrativ-teritorială cu concentrare foarte mare a patrimoniului construit cu valoare culturală de interes naţional (cf. Legii nr. 5/2000).

 Râul Căiuţi

Patul în care s-ar fi odihnit Nicolae Ceuşescu în campaniile de vânătoare de la Ocolul Silvic Căiuţi

Trecător prin judeţ (24): Valea Sulţei

    Am spus de nenumărate ori că judeţul Bacău are un potenţial turistic remarcabil, care merită promovat şi integrat unor programe de investiţii cu avantaje evidente pentru comunităţile locale. Bacăul nu se rezumă doar la două staţiuni turistice şi la câteva obiective cultural-istorice. Văi montane precum Ciugheş, Valea Rece, Bolovăniş, Sulţa, Ciobănuş ş.a. reprezintă adevărate colţuri de rai unde agroturismul poate elimina izolarea şi sărăcia. Bazinul hidrografic al râului Sulţa (afluent al Trotuşului în Munţii Ciucului) reprezintă un excelent exemplu al frumuseţilor băcăuane care încă aşteaptă să fie descoperite şi valorizate. Distanţele relativ mici faţă de oraşele judeţului, peisajul pitoresc şi ospitalitatea locuitorilor reprezintă doar câteva atuuri care merită luate în considerare pentru a completa o viitoare hartă turistică. Sugestive în acest sens sunt imaginile de mai jos.

Trecător prin judeţ (23): Mănăstirea Caşin

    Comună situată în sud-vestul Depresiunii Tazlău-Caşin, dominată altimetric de înălţimile Munţilor Vrancei (vf. Măgura Caşin 1165 m), pe râul Caşin, la 15 km sud-vest de municipiul Oneşti, pe DJ 115. Sate componente: Mănăstirea Caşin (unul dintre cele mai mari sate ale judeţului, cu o populaţie la recensământul din anul 2002 de 3957 locuitori), Lupeşti, Pârvuleşti, Scutaru. Dinamica populaţiei totale a comunei: 5139 loc. (1956), 5538 loc. (1966), 5626 loc. (1977), 5510 loc. (1992), 5572 loc. (2002), 4730 loc. (2011). 

    Fostă mănăstire, monument istoric, ridicată de domnitorul Gheorghe Ştefan între anii 1653-1658 pe locul unui vechi schit de lemn. Biserica mănăstirii (cu hramul “Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril”, c. 1657, restaurată în 1980) a fost clădită de aceiaşi meşteri ai Mănăstirii Golia din Iaşi, îmbinând stilul baroc cu cel moldovenesc şi cu cel al Renaşterii târzii. Faţadă din piatră; numeroase refaceri din cauza incendiilor şi a cutremurelor din 1805 şi 1977. Este înconjurată de ziduri refăcute în perioada 1820-1830. Se mai păstrază sculptată în piatră stema Moldovei din timpul lui Gheorghe Ştefan. În turnul clopotniţă (c. 1657) se găseşte tronul reginei Maria şi diferite elemente de port popular organizate în Muzeul Văii Caşinului. Beciurile domneşti (ruine). Biserica de rit vechi “Naşterea Maicii Domnului”. Biserica “Sfântul Ştefan”. Biserica “Sfânta Paraschiva” în satul Lupeşti. 

   Centru de prelucrare artistică a lemnului şi de ţesături populare (cergi, lăicere, covoare, costume populare). Colecţie etnografică (la şcoală) cu piese de port popular, piese ale războiului de ţesut. Rezervaţia naturală „Buciaş” cu cascada „Buciaş” (15 m cădere), aflată pe pârâul omonim. Fântâna regelui Ferdinand (c. 1916) din Munţii Zboina. Complex Înţărcătoarea format din cabană de vânătoare (20 locuri de cazare, loc preferat de Gheorghe Gheorghiu-Dej în vânătorile organizate în deceniile 5-6 din secolul trecut) şi păstrăvărie, proprietate a Ocolului Silvic Mănăstirea Caşin, la 16 km de sat, prin pădurea de brazi. „Plaiul Pinului”, proprietate a Ocolului Silvic. Cimitirul eroilor din primul război mondial (complex memorial 1916-1919) amenajat în anul 1932, ce adăposteşte somnul de veci a 18365 eroi.

   Detalii în documentarul TVR Iaşi (Descriptio Moldaviae - Mănăstirea Caşin) şi în articolul Cetatea de strajă de pe Valea Caşinului

Foto 1,2: Mănăstirea Caşin, unul din obiectivele istorice de mare preţ din judeţul Bacău, bijuterie a patrimoniului naţional care (mai) aşteaptă încă să fie apreciată şi promovată la adevărata ei valoare...

Trecător prin judeţ (22): Onceşti

Comună situată în Colinele Tutovei, la confluenţă pârâului Frunteşti cu râul Berheci, la 44 km sud-est de municipiul Bacău, la intersecţia DJ 241A cu DJ 241B.  sate componente (7): Onceşti, Bărboasa, Dealu Perjului, Onceştii Vechi, Satu Nou, Tarniţa, Taula. Populaţia: 2985 loc. (1956), 2672 loc. (1966), 2117 loc. (1977), 1672 loc. (1992), 1702 loc. (2002). 1621 loc. (2011). Biserica “Adormirea Maicii Domnului” (c. 1792-1795, rezidită în 1835) în satul Onceşti – foto). Biserica “Sfântul Nicolae” (c. ante 1809) în satul Onceşti. În satul Bărboasa se află biserica de lemn “Naşterea Maicii Domnului” (c. 1812-1814, refăcută în 1898-1909) şi biserica de zid “Adormirea Maicii Domnului” (c. ante 1809). Monument al eroilor în satul Bărboasa (c. 1926). Cruce memorială în satul Tarniţa. Şcoală (c. 1910) în satul Onceşti (dezafectată). Moară de vânt în satul Taula. Descoperiri arheologice: aşezări din epoca bronzului (culturile Monteoru şi Noua) şi perioada premedievală (secolul V) în punctele “Dealul Bărboasei” şi “Podul Morii”, descoperite pe teritoriul satului Bărboasa; aşezare de bordeie din secolul IX, aparţinând culturii Dridu, în satul Onceşti. Serbare anuală la 8 septembrie (Sfânta Maria Mică), târg duminical.

Bucurii de aprilie

Trecător prin judeţ (21): Parcul cu Pini din Moineşti

    Este situat pe versantul sud-estic al Dealului Osoiu (659 m), deasupra zonei centrale a municipiului Moineşti, fiind reprezentat de o plantaţie compactă de pin negru (Pinus nigra), făcută de Societatea petrolieră „Steaua Română”, în anul 1930, pentru a stabiliza alunecările de teren din zonă. Parcul şi-a păstrat în bună măsură aspectul iniţial, în care construcţiile au fost limitate prin declararea ca arie protejată. Suprafaţa de 1,52 ha este acoperită în proporţie de 95% de vegetaţie. În ultimele două decenii, parcul a devenit una din destinaţiile de agrement preferate de moineşteni, prin modernizarea cu fonduri PHARE a complexului turistic limitrof, care oferă posibilităţi diversificate de petrecere a timpului liber (cazare în vile, restaurant, teren sportiv, paintball, zorbing).

     Parcul cu Pini a fost declarat arie protejată prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate.

Trecător prin judeţ (20): Dămieneşti

   Comună situată în zona de contact a Podişului Central Moldovenesc cu albia majoră şi terasele de pe stânga Siretului, la 33 km de municipiul Bacău, pe DJ 159. Sate componente: Dămieneşti (atestat documentar la 20 martie 1624), Călugăreni, Drăgeşti, Pădureni. Populaţia: 2688 loc. (1956), 2631 loc. (1966), 2480 loc. (1977), 1862 loc. (1992), 1911 loc. (2002), 1715 loc. (2011). Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” c. 1779 de mazilul Nicolae Momiteo, monument istoric, situat lângă biserica nouă din centrul satului Dămieneşti (v. foto) Capela eroilor din satul Drăgeşti, construită de familia Dumitru şi Ancuţa Caşiş în anul 2001. Biserică de lemn monument istoric (1773) în satul Drăgeşti. Biserică catolică din perioada interbelică, în satul Călugăreni. Monumente ale eroilor în satele Dămieneşti şi Călugăreni. Şcoală (c. 1918) în satul Dămieneşti. 

Fotogeografica: Dealul Perchiu

     O frumoasă imagine a Dealului Perchiu, avându-l ca autor pe Roşu Ioan Daniel. Aria protejată care străjuieşte municipiul Oneşti a fost imortalizată fără cusur din punct de vedere fotografic dar şi geografic. Prietenii ştiu de ce :)

Dealul Perchiu (Oneşti) - foto: Roşu Ioan Daniel

Trecător prin judeţ (19): Motoşeni

    Comună situată în sud-estul judeţului, în zona Colinelor Tutovei, pe râul Zeletin (afluent al Berheciului) la 74 km de municipiul Bacău, pe DJ 241. Sate componente (14): Motoşeni, Bâcleşti, Chetreni, Chicerea, Cociu, Cornăţelu, Fântânele, Fundătura, Gura Crăieşti, Poiana, Praja, Rotăria, Şendreşti, Ţepoaia. Populaţia: 6964 loc. (1956), 6952 loc. (1966), 5556 loc. (1977), 4026 loc. (1992), 4023 loc. (2002), 3505 loc. (2011).  Obiective:
    Biserică din sec XVIII în satul Fântânele. Biserica „Sfântul Nicolae” (construită în anul 1809, reclădită în 1866) în satul Chetreni, declarată monument istoric. Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (c. 1763), monument istoric, în satul Fântânele. Biserica „Sfântul Dumitru” (c. 1870), monument istoric, în satul Motoşeni.

    Biserică de lemn  “Înălţarea Domnului”, (c. 1821) în satul Praja.  Biserica a fost construită într-un plan trilobat în anul 1821 pe Dealul Praja, în partea de est a satului omonim. Declarată monument istoric, această biserică reprezintă un unicat pentru judeţul Bacău din punct de vedere planimetric, fiind singura construcţie din bârne masive cu planul absidelor laterale de formă dreptunghiulară. Icoane valoroase şi catapeteasmă de o rară frumuseţe. Monument al eroilor.

    Biserică de lemn (secolul al XVIII - lea) în satul Şendreşti, monument istoric. Plan în formă de navă, cu altar pe cinci laturi, decroşat. Pereţii din bârne au fost acoperiţi cu mortar şi scânduri la reparaţiile din anii 1853, 1913 şi1932.

    Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului (c. 1774) în satul Ţepoaia. Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (c. 1840, reparaţii în 1887) în satul Chicerea. Monumentul eroilor în satul Praja. Mormântul eroului revoluţiei Iancu Hristache în satul Ţepoaia. Monument comemorativ în satul Fundătura. Placă comemorativă erou-martir Gheorghe Nechita (9 VIII 1960 – 22 XII 1989) la Şcoala Gimnazială Motoşeni. Centru de prelucrarea artistică a lemnului.

Foto: 1 - Biserica de lemn monument istoric din satul Praja; 2 - sistem de iazuri amenajate pe cursul Zeletinului; 3 - placă comemorativă erou Gheorghe Nechita (Motoşeni); 4 - acces egal la educaţie prin kilometri de uliţe prăfuite.

Trecător prin judeţ (17): Vultureni

    Comună situată în sud-estul judeţului, în cadrul Colinelor Tutovei, pe râul Berheci, la 57 km de municipiul Bacău, pe DJ 243B. Unitatea administrativ-teritorială cu cele mai multe sate componente (16): Vultureni, Bosia, Dădeşti, Dorneni, Ghilăveşti, Godineştii de Jos, Godineştii de Sus, Lichitişeni, Medeleni, Năzărioaia, Reprivăţ, Tomozia, Ţigăneşti, Valea Lupului, Valea Merilor, Valea Salciei. Populaţia: 4396 loc. (1956), 3988 loc. (1966), 3091 loc. (1977), 2209 loc. (1992), 2195 loc. (2002), 2071 loc. (2011). Biserica de lemn „Sfinţii Voievozi” (c. 1908) în satul Lichitişeni. Biserica „Sfinţii Voievozi” (c. 1820, ctitor stolnicul Ioan Tacu) în satul Medeleni. Biserici în satele Valea Salciei (c. 1832, reparaţii în anul 1920) şi Dădeşti (anterioară anului 1809). Descoperiri arheologice în punctul „Pe Tablă” (sat Lichitişeni), aparţinând eneoliticului (cultura Cucuteni), epocii daco-romană şi epocii medievale timpurii (secolele IX - X). Tradiţii populare specifice de Anul Nou: „cerbul cu capra şi iezii” (Godineşti). Târg mixt în fiecare zi de miercuri. În satul Medeleni s-a născut în anul 1929 Simion Hâncu, profesor doctor docent în ştiinţe tehnice, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice din România, autor a peste 70 de lucrări ştiinţifice.