Bacăul de altădată a devenit şi mai îndepărtat...

    Bacăul a sărăcit din nou. Oraşul a pierdut pasiunea pe care Vladimir Lucaveţchi i-a arătat-o decenii de-a rândul. Un adevărat cronicar modern, singurul de altfel care a reuşit să închege, din puţinul rămas, o moştenire cinematografică excepţională pentru necesare aduceri aminte ale unui trecut obscur şi luminos totodată, prin contradictoriul lor. Documentarul “Bacăul de altădată” ne va rămâne însă moştenire în noua era digitală. Pentru mulţi băcăuani, istoria recentă a oraşului începe şi se confundă cu această peliculă. Pentru mulţi băcăuani se mai adaugă acum o clipă de tristeţe...Trebuie să fim convinşi însă că de acolo de Sus, Vladimir Lucaveţchi va continua să filmeze – din unghiuri şi perspective inedite  – noi şi noi episoade ale devenirii Bacăului!

   Notă: Fotografia a fost făcută acum un deceniu şi jumătate, în micul cineclub amenajat în interiorul Casei de Cultură. Cele 60 de minute petrecute atunci în compania domnului Lucaveţchi m-au urmărit mult timp...Mai mult ca sigur, acele clipe au avut darul să-mi deschidă noi orizonturi spre trecutul oraşului. Întreaga mea gratitudine!

Destinaţii montane băcăuane: Pensiunea Arannyos

    Din aceeaşi zonă superbă a Munţilor Tarcău, pe plaiuri ghimeşene, a apărut de curând o frumoasă amenajare turistică pentru cei care vor să-şi încarce bateriile pe modulul fast relax. Pentru cei care nu cunosc zona, aducem la lumină câteva articole mai vechi:

Colţ de rai: Răchitiş de Ghimeş-Făget
Surpriza din Munţii Tarcău
Trecător prin judeţ: Munţii Tarcău
Periferii divine
Localităţi băcăuane la înălţime

Foto: Anca Manolache, Dana Costraş, Monika Jarca

Alte imagini sunt disponibile aici.

Relaxare plăcută! Doar 105 km vă despart de un colţ de rai...

Noi cu avariile, alţii cu schimbările climatice...

      Răsfoind prin proaspăta “Strategie privind adaptarea la schimbările climatice în Municipiul Sibiu” (Primăria municipiului Sibiu, 2017):

Proiect: restrângerea suprafeței insulelor de căldură urbană din municipiu cu minim 10% până la sfârșitul anului 2020 și cu minim 50% până la orizontul anului 2050: "Spațiile verzi de la nivel local  nu sunt integrate în coridoare ecologice, fiind inegal distribuite între cartiere (Parcul sub Arini are o suprafață de 21 ha, următorul parc ca mărime - Ștrand, având doar 1,4 ha), iar vegetația din unele spații verzi este supusă riscului de uscare pe durata verii, nefiind prevăzute cu instalații de irigații. De asemenea, riscul de accentuare a insulelor de căldură este mai mare la nivelul cartierelor cu țesut de locuire colectivă unde densitatea locuirii este foarte ridicată, iar blocurile construite au fost prevăzute cu puține spații verzi și locuri de joacă, dar și ca urmare a existenței unor suprafețe extinse de situri industriale total sau parțialpoluate/abandonate, cu suprafețe asfaltate/betonate foarte extinse, care nu au fost încă complet reconvertite funcțional (…) Atenuarea insulelor de căldură urbană existente este limitată de lipsa unor reglementări urbanistice care să stimuleze amenajarea de acoperișuri verzi, precum și utilizarea de culori reflectorizante la reabilitarea termică a clădirilor; unele facilități comerciale și de servicii construite recent la periferia municipiului nu au fost prevăzute suficiente spații verzi”

Obiective: stoparea extinderii insulelor de căldură urbană și prevenirea formării de noi insule de căldură pe teritoriul municipiului – vizează asigurarea unei gestionări corespunzătoare a spațiilor verzi și creșterea suprafeței acestora, cu precădere în zonele cu insule de căldură, reabilitarea termică și structurală a clădirilor publice și a locuințelor, asigurarea unei mobilități urbane durabile pentru adaptare locală la schimbări climatice și elaborarea și implementarea unor reglementări urbanistice corespunzătoare (măsuri prioritare), precum și creșterea suprafețelor permeabile în vederea reducerii acumulării de căldură și elaborarea unor ghiduri /standarde în construcții. Reducerea stresului termic în perioadele cu temperaturi extreme – vizează creșterea numărului de spații de agrement pentru sănătate, inclusive cișmele publice și fântâni arteziene (măsură prioritară);

Finalitate: “Municipiul Sibiu va fi, la orizontul anului 2050, o comunitate cu o creștere durabilă, rezilientă la modificările condițiilor de climă, un oraș verde și curat, care să asigure un mediu sănătos, atractiv și sigur pentru locuitori săi, cu cetățeni conștienți de importanța adaptării la schimbările climatice, responsabili față de mediul înconjurător și care au un comportament adaptat la acestea. Adaptarea la schimbări climatice se va realiza cu precădere în sectoarele vulnerabile identificate ca prioritare la nivel local, respectiv infrastructură și urbanism, cu accent pe prevenirea extinderii insulelor de căldură urbană, transport, cu încurajarea transportului în comun și alternativ, resurse de apă, sănătate, educație-informare și conștientizare".

Despre percepţia, stima de sine şi respectul faţă de cartierul/oraşul în care trăim

   Nu vă grăbiţi să vedeţi doar reversul întunecat! Şi Bronx-ul are farmecul lui inegalabil... Bucuraţi-vă, vajnici supravieţuitori de pe Alecu Russo şi Calea Moineşti! Viaţa nu-i decât o luptă! :) Detalii despre acest studiu puteţi citi aici.

Sursă infografice: blog.storia.ro

PS: Pe baza imaginii aeriene de mai jos, vă rog să precizaţi alveolele insecurităţii citadine care vă tulbură viaţa din trepidanta noastră metropolă :)

Calendare, calendare...calende greceşti?

    Nu v-aţi dori un astfel de calendar pe birou (completat şi cu alte activităţi din sfere culturale, istorice, artistice, turistice etc) în care să puteţi selecta destinaţii pentru ieşirile în judeţ la final de săptămână şi nu numai? Avem un judeţ care posedă o mulţime de atracţii, o diversitate de activităţi locale, dar care sunt prea puţin cunoscute şi promovate. Avem şi o constelaţie de instituţii şi organizaţii care s-au obişnuit să conceapă/solicite strategii, prognoze, planuri doar de amorul artei, fără a coagula practic nimic? Cheltuim o mulţime de bani europeni doar pentru proiecte frumos poleite dar găunoase structural. Rezultatul se vede cu ochiul liber sau se scormoneşte cu greu în mediul online. Ce utilă ar fi o hartă interactivă prin care fiecare unitate administrativă din judeţ, la atingerea cursorului, să ne ofere acele repere din calendar care să suscite interesul şi dorinţa de a vedea la faţa locului crâmpeie autentice de trăire...Faceţi măcar o pauză de la şmenuieli, "licitaţii", afaceri de cumetrie, proiecte şi metafore politizate, mobilităţile europene, achiziţii, şi încercaţi ceva mai simplu, mai necesar... Un elev de liceu vă poate demonstra oricând că poate fi mai eficient, fără a avea acces la toată infrastructura de care dispuneţi.

Repere băcăuane

    Sinteză fotografică băcăuană: un curs de apă la corset (Bistriţa), o conductă atemporală (aoleu, avarie?), un arbore solitar (drujbele, unde sunt drujbele?) şi un cartier rezidenţial construit după toate regulile urbanismului contemporan. A, scuzaţi, am uitat de amurgul cu tentă violet...

Cu drujba la coadă. Coada Lacului Bacău II (sit Natura 2000)

     Fotografii făcute ieri, după ce am citit comunicatul CRE:

“Nu mai puţin de 43 de nuci dar şi zeci de alţi arbori şi arbuşti specifici zonei de luncă au fost tăiaţi pentru lemn de foc în coada lacului Bacău, în perimetrul sitului Natura 2000 “Lacurile de acumulare Buhuşi – Bacău – Bereşti”. Incepând cu anul 2006, de când CRE Bacău exercită custodia acestei zone protejate, nu ne-am confruntat niciodată cu astfel de tăieri masive.

CRE Bacău a depus plângere la Secţia 2 Poliţie, astfel incât poliţia şi reprezentanţi ai Ocolului SIlvic au evaluat paguba şi vor încerca să descopere vinovaţii, deşi nu s-au arătat foarte încântaţi de sesizarea primită.

După părerea pădurarului, raportat la numărul de arbori tăiaţi, drujbarii au avut de lucru o zi întreagă. Curios este faptul că nimeni nu a auzit sau nu a văzut cele întâmplate, deşi la doar câţiva metri, peste dig, este situat un post de pază al Protecţiei CIvile.

Chiar dacă vor fi prinşi, aşa cum s-a mai întâmplat şi în trecut, de cele mai multe ori astfel de fapte sunt trecute cu vederea de organele în drept, fiind considerate “mărunte”. La fel ca în cazul braconajului piscicol, cei vinovaţi revin mereu la vechile îndeletniciri.

Chiar dacă valoarea economică nu este impresionantă pentru autorităţi, considerăm că dispariţia a zeci de arbori tineri din zona de luncă este o mare pierdere, cu atât mai mult cu cât vorbim de o arie naturală protejată.

Oraşul Bacău este unul din puţinele oraşe care se bucură de o arie natural protejată de importanţă europeană pe raza sa, zona fiind apreciată de iubitorii de natură, ciclism, fotografie, sporturi nautice sau pescuit.”  - sursa: Centrul Regional de Ecologie Bacău

     Alte comentarii sunt de prisos...

Enigmele spaţiului public

   O imagine relevantă despre modul în care spaţiul public este perceput, apreciat, utilizat şi gestionat într-o Românie (rur-)urbană cu pretenţii...

Foto: Municipiul Bacău, str. 9 Mai, 29 ianuarie 2017

Lirică urbană: Oraş pustiu, îngândurat...

   La finalul anului trecut aminteam de zece posibile evoluţii urbanistice pentru oraşul Bacău în 2017. Un posibil decalog în cheie tragi-comică. Se pare că obiectivul numărul 4 devine deja realitate:

Reactualizarea studiului seismic care să demonstreze fără putinţă de tăgadă multiplicarea bulinelor roşii pe toate blocurile din centrul oraşului (perimetrul Războieni - Bulevardul Unirii - 9 Mai, încadrat deja prin raport de expertiză tehnică în clasa I de hazard), necesitatea evacuării populaţiei în intervalul dintre cele două echinocţii, închiderea tuturor spaţiilor comerciale şi declararea zonei drept rezervaţie urbană în curs de consolidare. Studiul seismic va fundamenta propunerea de includere a centrului civic pe lista scurtă din patrimoniul UNESCO – categoria situri vernaculare decrepit-încropite.

Observ că şi presa locală a sesizat fenomenul - a se vedea articolul  "Incet, dar sigur, centrul oraşului devine pustiu" 

   Îmi aduc aminte de un pasaj din Jan Gehl: "Acolo unde spaţiile în aer liber sunt de calitate mediocă, vor avea loc doar activităţi strict necesare. Pe străzi şi în spaţii de proastă calitate se desfăşoară un minimum de activitate: oamenii tind să se grăbească spre casă." (Viaţa între clădiri. Utilizările spaţiului public, Editura "Igloo Media", Bucureşti, 2011). Disoluţia unui oraş nu începe doar prin ignorarea paşilor săi încastraţi în timpul devenirii urbane. Câteva lacăte puse pe uşa unor anoste clădiri din vremurile noastre pot deschide, insidios, calea spre acelaşi deznodământ nedorit. Ce bine ar fi să nu ne mai batem joc de propriul oraş...

Căile Domnului

Când Cel de sus împodobeşte ultimul drum.