Geografii ale veşniciei

 “Satul nu este situat într-o geografie pur materială şi în reţeaua determinantelor mecanice ale spaţiului ca oraşul; pentru propria sa conştiinţă satul este situat în centrul lumii şi se prelungeşte în mit. Satul se integrează într-un destin cosmic, într-un mers de viaţă totalitar, dincolo de al cărei orizont nu mai există nimic. Aceasta este conştiinţa latentă a satului despre sine însuşi. Îndrăznesc să fac afirmaţia, fiindcă aşa e înţeles şi trăit satul, în apogeul copilăriei, vârsta care singură posedă perfectă afinitate cu modul existenţial al satului.” 

   (Lucian Blaga, Elogiul satului românesc, 5 iunie1937, Aula Academiei Române)

   

Foto: biserica clucerului Enache de la Răchitoasa, monument istoric (1677)

Trecător prin judeţ (31): Coloana dorului de ţară (Răchitoasa)

    Când dragostea pentru locurile natale se materializează în forme artistice cu totul speciale...

Detalii aici

Vezi şi: Trecător prin judeţ: Răchitoasa

La plăcinte înainte...

Am bifat cu roşu judeţul Bacău. Nu de alta, dar să nu pierdeţi prea mult timp căutând...

Dor de zbor

    Uneori și o simplă pană rămasă suspendată în ritidomul timpului poate face aripile să se înalțe spre vârtejuri troposferice...

Între cer şi pământ

  Se învârtea, se sucea nehotărâtă în lumina ultimelor raze care închideau ziua. Tardive zbateri înainte de lăsarea întunericului. Firul de păianjen mai transmitea și el, pulsând, câteva reflexii solare, oferind senzația imponderabilității față de hazardul lumii. Peste zece minute, când am revenit în zonă, o adiere de vânt aducea miros de pământ reavăn. S-a mai prelins o viață, ar zice poetul...Si frunza e ca omul...

O călimară

   Ritual de început de an şcolar? Ştiu deja că nu vor fi folosite decât pentru a schiţa câteva frânturi de cuvinte. Miros de cerneală proaspătă, vârf de peniţă care aduce aminte de frumuseţea scrisului de mână. Dor absurd de perenitate? Catharsis efemer, instrument vetust şi ridicol în faţa omnipotentului pix? La anul le voi căuta probabil din nou prin cine ştie ce colţuri de sertar. Mirosul pastei de pix a devenit însă prea familiar. Până în septembrie viitor, când voi trăi speranţa că învăţământul românesc va fi tratat şi altfel decât din pix. Noroc că bătrâna călimară are un termen de valabilitate aproape cât o viaţă de profesor...

Cât de mult ţi s-a încălzit locul de baştină?

Detalii pe nytimes.com

Invitaţie la Festivalul Național „George Bacovia”

Bac-Fest 2018: pe scurt, cinci zile memorabile. Programul este următorul:

Trecător prin judeţ (30): Cascada Buciaş

       Cea mai frumoasă cascadă din judeţ, inspirat surprinsă acum câteva zile de fotograful băcăuan Ovidiu Şova. Superba căderea de apă de cca 15 m înălţime s-a format pe pârâul omonim, afluent al Caşinului, fiind accesibilă din satul Scutaru (comuna Mănăstirea Caşin). Obiectivul face parte din rezervaţia naturală Buciaş, arie protejată  începând cu anul 2004 pe o suprafaţă de 471 ha.

Film mai aproape...de suflet

   Cu George Bacovia şi Lucian Pintilie, sau cand o mână de tineri deosebiţi înclină balanța spre o seară de vară de neuitat...

Felicitari!

   Detalii aici