Bacăul aurit

Pata/steluţa de culoare din centrul oraşului...

"Verde sustenabil" de Bacău...

   Experimentul green city, smart city:

 „Deocamdată facem o încercare, să vedem cum rezistă. Este un gazon artificial, care se prinde cu cleme. Nu trebuie udat, nu are nevoie de îngrijire special. Tot ce am pus acolo nu a rezistat, este dificil accesul pentru a iriga și am luat această decizie”, a declarat Cristinel Dumbravă, directorul Direcției Spații Verzi Bacău. Noul gazon are 2 centimetri și este ignifug, deci dacă sunt aruncate mucuri de țigară nu va lua foc.  – sursa: Ziarul de Bacău

Bacău: oraşul în care ajungi să-ţi faci zilnic cruce fără să mai fie nevoie de biserică...

România eşuărilor...

Scurt, clar, cuprinzător...dureros:

„România și-a ratat toate cele trei valuri de modernizare pe care le-a cunoscut în istoria sa ca stat modern. Dar le-a ratat spectaculos, prin simulare și mistificare. Pentru că în fiecare din cele trei perioade (până în 1938, până în 1989 și până azi), oamenii politici au falsificat în folos propriu beneficiile modernizării, păstrând neatinse obiceiurile lumii feudale și fanariote: slugărnicia, hoția, minciuna, arivismul. Nici prima modernitate, nici cea comunistă, nici cea postcomunistă nu au emancipat iobagii și nu au consolidat instituțiile.

Dacă privim cum arată azi mai toate satele și o bună parte din populația săracă a orașelor românești, o să ne dăm seama ușor că în afara unor semne exterioare ale bunăstării, moravurile și relațiile interumane au rămas neschimbate de două sute de ani: mojicul ținut sub papuc, scuipat cu dispreț, învățat să pupe mâna care îi aruncă o coajă de pâine, devine el însuși zbir când se capătă la avere și la funcții. Cel mai mărunt portar de instituție se poartă ca un satrap, orice asistentă medicală își ia dreptul să țipe la bolnavi, fiecare funcționar va trata cetățenii cu acreală și ură, așa cum numai ciocoii știu să-și tratează slugile. Valurile de modernitate doar au înmulțit locurile și scenele în care pot să se manifeste ciocoismul și servilismul, dar nu au schimbat nimic din mentalitatea unora sau altora, din relațiile de putere premoderne.  (…) Dacă România e stat capturat, el e capturat în scheme de putere feudală, anti-moderne, mistificatoare, lipsite de orice moralitate, dar îmbibate de o religiozitate care-i preferă pe credincioși robi fideli și creduli, cu un aparat represiv în slujba ciocoilor locali și, mai ales, cu instituții fake, simulate și paralizate. În acest moment, nicio instituție nu mai este în slujba cetățeanului, toate sunt aparate represive, de urmărire, de pedepsire, de descurajare, de penalizare.

Sarcina oricărei guvernări viitoare care se vrea altfel este să creeze România ca stat modern, cu cetățeni în loc de șerbi și cu instituții în loc de complicități și rețele de infractori la putere. Între minoritatea civică și modernă, pe de o parte, și marea masă de iobagi aflați la cheremul baronilor centrali și locali se întinde pâcla groasă a unui ev mediu reîncălzit după nevoi. Din acest punct de vedere, prima sută de ani a României a eșuat. Poate reușește măcar a doua."  - prof. univ. Ciprian Mihali

Sursa caricaturii: expresssud-est.ro

Începe numărătoarea inversă...

Doi prieteni

Şi prima zi de noiembrie nu mai pare atât de mohorâtă...

Toamna acasa la George Bacovia

“E trist. Frunzişul e galben şi sunt şi frunze roşii ca pete de sânge; dacă vrei să rămâi pe gânduri, pe aceste alei de toamnă, e prea mult mister şi nu e nimeni să râdă, sau să te plângă.

Numai poeţii redau în câteva strofe, aceste stări de melancolie, şi numai ei ne amintesc de tăceri şi singurătăţi...

(… ) …câte grădini plouate, cu parfum de toamnă, până spre casă…”

                                                 (George Bacovia – A bătut vântul)

24 octombrie 1962: ziua în care Bacăul şi-a mai ars o părticică de memorie...

    Graţie abnegaţiei ing. Mihai Ceucă, misterul a fost rezolvat de curând. Vă las însă plăcerea de a savura povestea unui obiectiv cu totul aparte în istoria urbanistică recentă a Bacăului: Palatul Municipal - click aici.

Împreună pentru Moldova!

Asociațiile „Moldova Vrea Autostradă” și „Împreună pentru A8” au inițiat o campanie de strângere de semnături în vederea construirii autostrăzilor A8 – Ungheni-Iași-Târgu Neamț-Ditrău-Târgu Mureș și A7 – Siret-Suceava-Pașcani-Bacău-Focșani-Buzău-Ploiești. Campania se va derula în intervalul 15 octombrie 2018-15 aprilie 2019. 

Nu credeţi că ar fi timpul să lăsăm orgoliile locale şi să luptăm pentru dezvoltarea Moldovei?

Surpriza de la Restaurantul "Green Park"

      Am trecut acum câteva zile pe la Green Park. Nu mică mi-a fost mirarea să văd afişată imaginea de mai jos:

Am zâmbit pe sub mustaţă la gândul că povestea acestei superbe amintiri (click aici) a restaurantului de altădată mă include şi pe mine...

      P.S: pentru ca impactul să fie cel scontat recomand adăugarea unei scurte prezentări, însoţită în mod obligatoriu de numele fotografului: prof. Valeriu Bogdăneţ...

Geografii ale veşniciei

 “Satul nu este situat într-o geografie pur materială şi în reţeaua determinantelor mecanice ale spaţiului ca oraşul; pentru propria sa conştiinţă satul este situat în centrul lumii şi se prelungeşte în mit. Satul se integrează într-un destin cosmic, într-un mers de viaţă totalitar, dincolo de al cărei orizont nu mai există nimic. Aceasta este conştiinţa latentă a satului despre sine însuşi. Îndrăznesc să fac afirmaţia, fiindcă aşa e înţeles şi trăit satul, în apogeul copilăriei, vârsta care singură posedă perfectă afinitate cu modul existenţial al satului.” 

   (Lucian Blaga, Elogiul satului românesc, 5 iunie1937, Aula Academiei Române)

   

Foto: biserica clucerului Enache de la Răchitoasa, monument istoric (1677)