Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
joi, iunie 04, 2020
Undeva, prin oraş...
Aproape de km zero. O întâlnire care m-a făcut să-mi propun
odată și-odată să scriu un mic eseu despre farmecul unor străduțe din orașul mai puțin
vizibil. Tăcute oaze efemere care mai rezistă timpului, palimpseste abia
vizibile, destine care se sting încetul cu încetul. Frânturi din memoria urbei,
precum o pagină din Eliade...Oameni, locuri, istorii nescrise. Le mai vedem,
astăzi, în tăvălugul vanitătilor noastre?
"Trăim într-o lume care se schimbă din ce în ce mai
rapid, de multe ori fără acordul, fără participarea şi chiar fără informarea
noastră. A privi mai atent la oraşul în care locuim – pentru a încerca să-l
descoperim şi să ne punem amprenta asupra felului în care se dezvoltă - devine
aproape o datorie a fiecăruia dintre noi." (Miruna Tîrcă)
marți, iunie 02, 2020
Foto inedit: Liviu Rebreanu la mormântul fratelui său, Emil Rebreanu (Palanca, jud. Bacău)
Scriitorul incepuse deja sa
scrie la romanul Padurea Spanzuratilor, dar inspiratia nu voia sa vina: “Ma
inversunam in fiecare noapte si lucrul era in zadar. S-a intamplat atunci ca
fratele sau, ofiter artilerist in armata austriaca, sa vrea sa dezerteze si sa
treaca de partea armatei romane. A fost prins si spanzurat. Nu se stia insa
localitatea unde a fost spanzurat si niciun amanunt in plus. La un moment dat
Liviu Rebreanu a inceput sa auda batai usoare in geam: “Nu era nimeni si
nimic”…
"... acel frate al meu,
student devenit ofiţer artilerist în armata austriacă, adus să lupte pe frontul
românesc împotriva românilor, a încercat să treacă la români; a fost însă
prins, condamnat şi executat prin ştreang/.../Nu se ştia nici localitatea unde
a fost executat, necum împrejurările sau oarecari amănunte....
A trebuit să mai treacă
cîteva luni pînă ce am putut descoperi aproximativ regiunea unde s-a întîmplat
tragedia aceasta a unui tînăr de 22 de ani. Intre timp isprăvisem transcrierea
lui Ion şi acum, în toate nopţile, în faţa biroului, mă zbuciumam cu Pădurea
Spînzuraţilor
Mă înverşunam în fiecare
noapte şi lucrul era în zadar. In schimb, în vreme ce scriam, în liniştea
apăsată, am început să percep nişte bătăi uşoare în fereastra mea, delicate ca
ale unor degete imateriale. Deschideam, cercetam întunericul... Nu era nimeni
şi nimic. Cînd însă bătăile acestea misterioase s-au repetat nopţi de-a rîndul,
insistent - fiindcă sînt, repet, credincios şi superstiţios - mi-am zis că nu
poate fi decît sufletul fratelui meu, care cere îngrijirea creştinească ce nu
i-a fost desigur acordată. Si atunci am pornit să caut şi să găsesc negreşit,
orice ar fi, mormîntul fratelui spînzurat", a scris Rebreanu.
Cautarea nu a fost usoara.
"Si, după multe cercetări şi destule peripeţii, l-am descoperit în
sfîrşit la Ghimeş, într-o livadă, la marginea fostei frontiere. Locul nu era
nici măcar însemnat. De-abia cu ajutorul groparului din sat am putut stabili
unde a fost executat şi îngropat. Am fost în casa primarului de pe vremuri,
unde a fost judecat şi osîndit. Am fost în odăiţa unde şi-a petrecut ultimele
ceasuri şi de unde a plecat la supliciul suprem. Am trecut în satul vecin,
Făget, unde a avut ultima reşedinţă. Am cunoscut pe preotul român care-i fusese
prieten, dar care n-a fost admis să-l însoţească la moarte.
Am vorbit cu o fată de
ţăran, sprintenă, frumuşică, la care am găsit cîteva răvăşele de-ale lui. Primarul
mi-a dăruit şapca lui fără cozoroc pe care a trebuit s-o schimbe cu o pălărie
civilă cînd a pornit pe ultimu-i drum pămîntesc...L-am dezgropat apoi şi
osemintele le-am mutat dincoace de pîrîul care fusese graniţă, pe pămîntul
vechi românesc, aşa cum ceruse el în ultimele momente şi cum nu i se admisese.
Si de-atunci am putut scrie liniştit Pădurea Spînzuraţilor..."(Liviu
Rebreanu/ Mărturisiri, 1939).
Sursa: Garda Neamului
vineri, mai 29, 2020
Insula de agrement...încotro?
Două imagini satelitare la 5 ani diferenţă (2014 vs 2019, sursa: Google Earth Pro). Concluziile le trageţi dumneavoastră...
joi, mai 28, 2020
miercuri, mai 27, 2020
luni, mai 18, 2020
Pilula de urbanism (15): Calitatea locuirii şi valoarea de utilizare
„Calitatea
locuirii depinde în mare măsură de valoarea de utilizare a unui spațiu de
locuit. Din păcate, valoarea de utilizare este adesea confundată cu valoarea de
piață, iar standardele menționate sunt adesea înlocuite cu regulile de piață.
Astfel, oamenii cumpără și își construiesc reședințele în conformitate cu
cerințele pieței și nu cu nevoile proprii. Unele cercetări arată că un
cumpărător mediu de apartamente petrece mai mult timp alegând o mașină decât o
locuință. Rezultatul este că peste 60% dintre oameni regretă că au cumpărat o
proprietate de calitate scăzută.” (arh. Jelena Mitov)Foto: Victor Bărbuţă, mai 2020
Abonați-vă la:
Postări (Atom)