Participă!

marți, noiembrie 24, 2015

Arcuri de triumf dintr-o lume (aproape) dispărută

   Poarta tradiţională românească: hotar, obiect de mândrie, simbol al trecerii, pătrundere dintr-un spaţiu profan într-unul domestic, „arc de triumf” al unei lumi vernaculare aflate pe cale de dispariţie...Dintre puţinele exemple care mai stau în picioare, să admirăm astăzi frumuseţea artei populare din zona Lapoş - Dărmăneşti.

    „Poarta îndeplineşte în viața poporului român rolul unei făpturi magice, care veghează la toate actele capitale din viata insului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o intrare în viată, în viața reală de afară. Poarta veghează la căsătorie şi sub poartă mortul e dus, solemn, spre lăcaşul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi; ciclul e închis, şi poarta rămâne mai departe, cu un om mai putin, să vegheze alte naşteri, alte nunți, alte morți” (Mircea Eliade, Insula lui Euthanasius, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1943)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu