Confluenţa Bistriţa - Siret: tărâmul unde natura îşi rescrie constant propria hartă

             La 9 km sud-est de centrul municipiului Bacău, într-o luncă largă și adesea tăcută, Bistrița se întâlnește cu Siretul, marele colector al apelor Moldovei. Tărâm fertil de studiu pentru geomorfologia fluvială, unde relieful local este permanent modelat de procese active de acumulare, acest ultim sector rămâne puțin cunoscut băcăuanilor. Cu excepția pescarilor aventuroși care ajung pe digul de protecție în căutarea firului întins, zona rămâne în continuare ocolită: bălțile, grindurile, canalele, meandrele, malurile schimbătoare și mai ales accesul incomod pot reprezenta pentru mulți citadini comozi inconveniente care să anuleze aerul biodiversității libertine.

În vremuri ploioase, Siretul domină; în perioadele line, Bistrița se strecoară cu discreție. În acest echilibru dinamic, natura își rescrie constant harta. Din acest punct de vedere, devine foarte interesant de analizat evoluția modului în care Bistrița se unește cu Siretul printr-un singură albie sau se despletește în două sau chiar mai multe brațe, după cum ne arată reprezentările cartografice mai vechi (foto). Cu siguranță, lucrările hidroenergetice din anii '60-'80 de pe cursul Bistriței și apariția Lacului Galbeni pe Siret (1983), au modificat toți parametrii sistemului hidrologic din care a fost desprins canalul de fugă al ultimei hidrocentrale din salva de treisprezece obiective incluse sistemului energetic naţiomal. Efectele asupra raportului uscat-apă din ultimul kilometru de curs au fost însă prea puțin studiate...

Pentru perioada actuală, fotografiile făcute acum câteva zile cu drona și imaginile satelitare actualizate la nivel de februarie 2025 (sursa: Google Earth) ne conturează clar cele două brațe care mărginesc o mică "deltă" (termen pentru placul tabloidelor 😁) care ar merita o atenție sporită, în condițiile în care scăderea debitului de pe cursul vechi al râului este o realitate a ultimelor decenii...

Confluenţa Bistriţa - Siret, imagini din dronă, iunie 2025. Se observă cele două braţe care se despletesc la cca 700 m de podul construit pe autostrada A7, canalul de fugă şi (în fundal) Lacul Galbeni amenajat pe Siret.

Crop hartă topografică 1954

Crop hartă topografică 1960

Crop hartă topografică 1982 - o singură albie...

Imagine satelitara NASA 2004

Imagine satelitară. Goofle Earth, februarie 2025

Dincolo de curiozitatea geografică, confluența rămâne peren o metaforă profundă a întâlnirii dintre diferențe: două ape care vin din lumi diferite, purtând cu ele povești de munte sau de șes, se unesc fără conflict. Ele nu devin una prin uniformizare, ci prin amestec. Într-o lume obsedată de granițe, râurile ne arată cu totul altceva: că întâlnirea nu înseamnă pierdere, ci îmbogățire. Că două destine pot curge împreună, păstrându-și fiecare izvorul, dar construind o nouă direcție...

Privind firul apelor, putem învăța "in situ" că întâlnirea nu e o oprire, ci o continuare. Ca în viață: fiecare dintre noi e un râu care, la un moment dat, se întâlnește cu altul. Ceea ce contează nu e doar de unde venim, ci cum curgem împreună mai departe...