Pe Bacovia îl simți cu
adevărat într-o dimineață umedă și cețoasă de sfârșit de noiembrie, când pare
că se contopește cu plânsul materiei care se prelinge pe ramurile despuiate,
iar ție îți pătrunde, insidios, frigul în tălpi...Nervi de toamnă băcăuană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu