Prin diverse artificii de conjunctură, geografia școlară a reușit să minimizeze efectele reformei promovate de ministrul David la nivelul planurilor-cadru, prin restructurarea programelor școlare de liceu. Ca întotdeauna, există însă și un revers mai puțin vizibil.
Geografia, ca știință a interacțiunii dintre geosfere și prin caracterul său integrator, avea un debușeu bine definit la clasa a XI-a: acea „geografie a mediului”, cum îi spunem informal. Astăzi, această componentă nu mai există.
Supraviețuim mai degrabă prin adaptare tactică decât printr-o recunoaștere explicită a rolului epistemologic al disciplinei, iar acest fapt s-ar putea să ne coste mult pe termen mediu și lung. În absența unei geografii a mediului clar asumate, există suficiente discipline sau pseudoștiințe dispuse să-și aroge prioritatea studierii mediului, vieții sau Terrei, oferind — cu aer de Eratostene — explicații pretins geosistemice, reduse adesea la nivelul unor simple formule de tipul „Știați că…?”. Părerea mea.
Foto: vechiul manual de clasa a XI-a (anterior anului 1990) care tranșa fără echivoc problematica conținuturilor studiate. Chiar și peste decenii, absolvenții își aduc aminte esența: geografia mediului. Nu bag mâna în foc pentru generațiile care vin din urmă. Paradoxal, într-o lume în care problematicile de mediu au devenit atât de complexe. Dar ce poți face...Șase-șapte, vorba poetului, și mergi înainte cu "reforma"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu