Una dintre puținele mărturii fotografice rămase din perioada pasiunii juvenile pentru sportul minții. Refresh-ul color oferit de AI adaugă un strop de nostalgie surprizei (re)descoperirii acestui instantaneu predigital.
Să fi fost la începutul toamnei lui '90, în colțul șahiștilor din parc – o lume cu un farmec aparte, heterotopie a multor bătălii, prietenii, glume și ironii, frunze purtate de vânt printre cele 64 de pătrate, blitzuri și partide tihnite, orgolii și simplă chibițeală.
A fost, poate, cea mai cool „rețea de socializare” a acelor vremuri de la granița lui decembrie '89, una care a reușit să spargă bariere de vârstă, iluzii și deziluzii, un fel de anticameră pentru tăvălugul anilor nebuni ce aveau să urmeze.
Privind acum imaginea recolorizată a unei „stări de parc”, îmi revin în minte cuvintele lui Baudelaire: „Forma unui oraș se schimbă, vai, mai repede decât inima unui muritor”...
Un mic univers urban dispărut, dar nu și uitat: #stareadeparc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu