În biblioteca de pe un perete întreg al copilăriei mele se afla o carte apărută în 1978. Prin titlul ei ermetic și aproape înfricoșător pentru copilul de 6-7 ani, îmi inspira un respect deosebit. Peste mulți ani aveam să o citesc și să-i înțeleg, în sfârșit, rostul pe raft: „Dirigintele și sintalitatea colectivului de elevi", scrisă de pedagogul Ioan Nicola.
Credeam că această amintire s-a pierdut. Au avut grijă însă să mi-o scoată din abisurile memoriei mai-marii zilei, venind cu ideea aberantă de a calcula indemnizația de dirigenție proporțional cu numărul de elevi din clasă.
Este de o ironie amară faptul că într-un sistem educațional care vorbește de decenii despre dinamica grupului, climatul clasei, relațiile interpersonale și coeziunea colectivului, singurul criteriu administrativ găsit pentru a „măsura" munca dirigintelui rămâne, până la urmă, numărul de capete. Mai mulți elevi înseamnă, în logica asta, mai multă muncă și deci o indemnizație mai mare — o ecuație limpede doar dacă ignori tot ce contează cu adevărat.
Pentru că în educație, mărimea colectivului nu este niciodată echivalentă cu dificultatea muncii. Un diriginte cu 30 de elevi într-un colectiv deja sudat, autonom, cooperant și sprijinit de părinți implicați poate avea o muncă infinit mai ușoară decât un diriginte cu 20 sau 24 de elevi într-o clasă fragmentată — cu conflicte interne, absenteism, probleme familiale, elevi cu CES, cazuri de bullying sau lipsă totală de implicare din partea familiei.
Orice profesor cu experiență știe că o clasă dificilă în clasa a IX-a poate deveni un colectiv excelent în a XI-a, tocmai ca urmare a efortului nevăzut, de uzură, depus de diriginte. Dacă remunerația se stabilește exclusiv după numărul de elevi, tocmai această muncă esențială de transformare a grupului rămâne complet invizibilă.
Sistemul educațional are o particularitate teribil de incomodă pentru orice tabel Excel: valoarea muncii profesorului nu este întotdeauna proporțională cu ceea ce poate fi numărat. Numărul elevilor este un indicator al dimensiunii clasei. Sintalitatea este un indicator al structurii și dinamicii colectivului — și tocmai de asta nu încape într-o simplă rubrică cu „Nr. elevi". Reducerea muncii de diriginte la o cifră seamănă mai degrabă cu o scamatorie ieftină decât cu o evaluare reală a ceea ce înseamnă să formezi, an de an, un colectiv.
Credeam că le-am văzut pe toate în sistem. Se pare că m-am înșelat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu