Paradoxul modernizării, varianta Bacău: să vorbeşti despre modernizare într-un oraş în care deficitul de spaţiu verde este cronic.. Detalii aici.
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
sâmbătă, martie 16, 2024
Modernizare cu drujba în Parcul Cancicov...
sâmbătă, martie 09, 2024
Harta magnoliilor din Bacău: o invitaţie pentru primăveri inflorescente
Simbol
al frumuseții și nobleții florale, magnolia este o specie aparte, cu o valoare
decorativă deosebită. Perioada de înflorire, desfășurată de la începutul
primăverii până la finalul verii (în funcție de specie și specificul climatic),
aduce în orice oraș o pată de culoare plină de șarm și optimism. Anul trecut am
putut vedea în București o adevărată emulație creată în jurul unor explozii
florale care au generat mici pelerinaje, grație unei iniţiative minunate,
aparținând Dianei Robu. M-am decis să nu mai pierd o nouă primăvară și să
preiau ideea pentru orașul nostru. Printr-un proiect colaborativ, putem
contura împreună harta magnoliilor băcăuane și putem țese poveștile din spatele
lor, bucurându-ne de spectacolul anual al dinamicii înfloririi. Într-o lume
tot mai grăbită, farmecul acestor inflorescenţe ne poate jalona traseele prin
primăverile orașului, oferindu-ne clipe de răgaz și bucurie.
Vă
invit așadar la o mică vânătoare urbană, prin completarea hărții cu noi adrese
și surprinderea fotografică a momentului de grație, primăvară de primăvară. Grupul dedicat de pe Facebook vă stă la dispoziție, preambul virtual al micilor frumuseți
vegetale trecătoare, dar importante pentru spiritul unui oraş care îşi doreşte
să fie cunoscut şi altfel decât prin clasicele clişee bacoviene...
HARTA poate fi vizualizată dând click AICI. Începutul este promiţător 💚
Pe aceeaşi temă: Raiul magnoliilor băcăuane, Magnolia, un simbol al frumuseţii..., Nu are nevoie de reclamă: magnolia lui Bacovia, Frumuseţea unei magnolii "necunoscute"
joi, februarie 22, 2024
Heterotopii urbanistice
Spunea Michel Foucault: Consider că viitorul noi îl facem. Viitorul este felul în care noi reacţionăm la ceea ce se petrece, este modul în care noi transformăm în adevăr o mişcare, o îndoială. Dacă vrem să fim stăpâni peste viitorul nostru, trebuie să ne punem în mod fundamental problema zilei de azi.
miercuri, februarie 21, 2024
Sindromul schimbării nivelului de referință
O carte superbă, citită pe nerăsuflate. Mai jos, una dintre ideeile cele mai importante, foarte bine evidenţiată de Dorin Bofan:
În cartea “O viață pe planeta noastră” scrisă de Jonnie Hughes și David Attenborough, pe care îl știți cu siguranță din documentarele despre natură produse de BBC, am dat peste sindromul schimbării nivelului de referință. Este un concept menționat în special în ecologie și conservare, dar are aplicabilitate generală și se referă la tendința de schimbare în timp a ceea ce ni se pare normal, fie de la o generație la alta, fie de-a lungul vieții.
Crescând
în anii ‘90 și 2000 într-un oraș mic de provincie, Piatra Neamț, am fost
obișnuit cu aerul curat și un număr relativ mic de mașini. Acum, mi se pare
de-a dreptul absurd cum orașele din România, oriunde ai merge, sunt sufocate de
trafic. Aproape toată lumea are măcar o mașină și alege să o folosească chiar
și pe distanțe scurte. Însă cuiva născut la 20 de ani după mine, aglomerația
urbană și poluarea ar putea să i se pară acceptabile pentru simplul fapt că nu
știe cum era înainte.
(…)
Raportându-ne la condițiile de mediu actual, suntem mai tentanți să credem că
lucrurile au stat tot timpul așa. Sindromul schimbării nivelului de referință e
cel mai des utilizat pentru a explica percepția noastră despre pierderea
biodiversității la nivel planetar și cum uităm de-a lungul generațiilor cât de
bogată a fost în trecut natura. O mică parte dintre noi își dă seama de datoria
pe care o lăsăm, dar pe măsură ce generațiile se succed, și nivelul de
acceptare a degradării naturii e posibil să fie mai mare. Într-un fel, “uităm”
fără măcar să fi știut. Iar asta, în cazul exemplului de mai sus, poate fi
foarte periculos.
O
soluție simplă există însă. Să ne cunoaștem trecutul și să ne informăm constant
despre felul în care funcționează lumea pune prezentul într-un context mai
complet și cred că ne face mai puțin indiferenți. Și mai normali. Ori asta
poate să țină nivelurile de referință sus mai mult timp. Iar dacă ne referim
strict la natură, să stăm mai mult pe-afară, pe munți și prin păduri, cu
siguranță ajută. Fiindcă dacă iubim, atunci vom fi în stare și să oferim
protecție. În plus, dăm un exemplu bun generațiilor viitoare. Cred că aș putea
să-i explic în cuvinte puștiului meu preșcolar despre cât de important este să
protejăm natura 2 zile încontinuu. Creierul lui poznaș va compila “bla bla bla“
și va trece mai departe. Însă dacă-l duc cu cortul, se prinde imediat.
Sursa:
Dorin Bofan – Nu suntem chiar normali
luni, februarie 12, 2024
Pădurea Șerbănești: locul în care natura te face să uiți rapid de oraș
Cel mai fain loc de pe teritoriul administrativ al municipiului Bacău în care natura mai pulsează pe alte ritmuri decât cele citadine. O adevărată comoară care trebuie conservată și ocrotită pentru generațiile care urmează.
sâmbătă, februarie 03, 2024
Banca
În general, la noi banca citadină nu face parte neapărat din acel „joie de vivre” ce caracterizează societățile occidentale dezvoltate.
Chiar și marile orașe din România banca pare să aparține celor două etape opuse ale vieții (începutul și sfârșitul), având între ele o utilizare impusă doar de necesitate. Slaba utilare cu acest mobilier urban, lipsa esteticii și a ergonomiei, raritatea evenimentelor publice, convivialitatea fragilă a citadinului o transformă mai degrabă într-un fel de moft interstițial lipsit de substanță și reper cronologic, de afectivitate sau de atractivitate in situ. Pentru multe generații, banca a reprezentat și încă mai reprezintă cel mult o scurtă ședere între două puncte pe un traseu lung, legatul unui şiret, rar reprezintă o formă de relaxare de lungă durată, de interacțiune socială sau punct de stație pentru a admira peisajul citadin. Îndrăgostiţii sunt cei care mai fac notă discordantă. Ecosistemul om-bancă își infuzează vitalitatea din calitatea spațiilor publice, dar și dintr-o cultură a interacțiunii cu tine și cu necunoscutul de lângă tine. Pentru mulți aflați în mișcare, apăsând pedala de acceleraţie, inșii de pe bănci par amorfi, fară chip, uneori invizibili, mai ales atunci când sunt încadrați superficial în categorii indezirabile: vagabonzi, cerșetori, bețivi, drogați, bolnavi, bătrâni, "pierde-vară". Băncile reprezintă locuri centrale în ţesutul urban prietenos sau disfuncţional. La fel ca şi peroanele de gară, ele spun poveşti, aluvionând şi condensând trăiri, evenimente, amintiri. Oraşele au nevoie de bănci pentru a nu-şi pierde urbanitarea. Între Forest Gump și Afterlife sunt mult mai multe asemănări decât ar părea la prima vedere…
vineri, februarie 02, 2024
Lacul Bacău II (Șerbănești): suflul naturii în oraș
Astăzi
sărbătorim Ziua Mondială a Zonelor Umede, marcând astfel în calendarul
acțiunilor ecologice semnarea, în anul 1971, a Convenției Ramsar, un tratat
internațional adoptat, sub egida UNESCO, în orașul iranian cu același nume, situat
pe malul Mării Caspice. România a devenit stat membru din septembrie 1991, prin înscrierea Deltei
Dunării pe lista siturilor convenției.
Cu această
ocazie, ofer câteva imagini proaspete cu Lacul Bacău II (Șerbănești), arie de
protecție specială avifaunistică (2005), zonă importantă de odihnă, hrană
și cuibărit pentru speciile de păsări care migrează pe coridorul est-carpatic. Suprafața
lacustră are o suprafață de 202 ha (216,9 ha după alte surse), fiind situată în
totalitate pe teritoriul administrativ al municipiului Bacău. Lacul a fost
inclus în situl Natura 2000 Lacurile de acumulare Buhuși – Bacău – Berești, devenind
astfel parte a rețelei europene de arii protejate. Au fost inventariate peste
147 de specii de păsări, 34 de specii de mamifere, amfibieni, reptile şi 22 de
specii de peşti.
Alte informații interesante:
-Lacul Bacău II face parte din
sistemul hidrotehnic de amenajare complexă a Bistriței, fiind ultima acumulare din
cele 13 hidrocentrale[1] care au
format Calea de lumină a țării, proiect
cu impact deosebit în strategia de electrificare a României. Deserveşte
UHE Bacău II (30 MW putere instalată), fiind inaugurat la 7 decembrie 1966.
-suprafața lacustră are aproximativ 2300
m lungime, 600 m lăţime în zona barajului şi 900 m la coada lacului. Conform Centrului
Regional de Ecologie Bacău, “adâncimea
medie este de aproximativ 2 m, cu o adâncime de 6.5 m în zona barajului şi
priza canalului de aducțiune. Relieful subacvatic este caracterizat prin
praguri abrupte 1-3 m în zona centrală, insule acoperite ulterior de apă pe
care s-au instalat comunităti vegetale de trestie şi papură, zone cu apă cu
profunzimea de aproximativ 1 m pe care s-a dezvoltat salcia, ramasă parțial şi
după inundarea lacului, în zona de vest, şi un platou cu adâncime constantă de
aproximativ 1.5 m în partea estică. Lacul a suferit un proces de colmatare
accentuat, aspectul actual fiind caracterizat de un mozaic de canale, insule,
vegetație acvatică, ochiuri de apă şi zone cu luciu de apă deschis.”
-dintre speciile de păsări care pot fi
observate pe luciul de apă sunt de amintit: lebăda de iarnă, lebăda de vară,
uliul păsărar, acvila codalb (aceasta putând fi observată în perioada
noiembrie-martie), uliu șorecar, egreta mică, stârcul roșu, stârci, rațe,
chirighițe, pescăruși ș.a. Labirintul de insule și stuf din coada lacului
constituie un adăpost ideal pentru speciile prezente aici tot timpul anului sau
doar în perioadele de migrațiune.
[1]
De menționat că din cele 12 hidrocentrale situate în aval de Lacul Bicaz (Izvorul
Muntelui), doar patru posedă lacuri de acumulare: Vaduri (150 ha), Racova (216
ha), Gârleni (233 ha), Bacău I (Lilieci) 262 ha și Bacău II (Șerbănești) 202 ha.
sâmbătă, ianuarie 20, 2024
Bacăul anilor ’70
Bacăul apariţiei mele prin acest univers👀. Perioada în care dinamismul demografic şi dezvoltarea economică determină includerea urbei lui Bacovia în categoria oraşelor mari ale României (peste 100.000 locuitori).
marți, decembrie 26, 2023
Despre pârâul Negel şi strada Mioriţa
Câteva articole din presa vremii despre năbădăiosul Negel. Pentru documentare recomand cercetarea făcută de domnul inginer Mihai Ceucă şi publicată în articolul: Pârâul Negel, coşmarul băcăuanilor.
joi, noiembrie 30, 2023
Momentul de graţie tăcută al Bătrânei Doamne
miercuri, noiembrie 15, 2023
"Municipiul Bacău nu are apă suficientă. Cauzele lipsei. Ce măsuri se propun pentru îndestularea oraşului cu apă."
La recensamantul din 1930, Bacăul număra 31138 locuitori, dar problema apei era la fel de complicată ca şi astăzi. Un articol descoperit în ziarul Dimineaţa din septembrie 1934 ne oferă o imagine sintetică a necazului urbei de pe malurile Bistriţei:
Municipiul
Bacău nu are apă suficientă. Cauzele
lipsei. Ce măsuri se propun pentru
îndestularea oraşului cu apă.
Deşi aprope întreg
oraşul este împânzit cu conducte de apă potabilă, lipsa ei este resimţită în
cartierele periferice ale oraşului şi chiar pe străzile principale la imobilele
cu etaj, unde apa nu poate urca din cauza presiunii foarte scăzute. Lipsa apei
este resimţită in special în cartierele periferice unde mai dăinuiesc vechile
fântâni şi care constituie focare de infecţie din cauza neîngrijirii. La
cererile repetate ale locuitorilor din aceste cartiere de a li se întinde
conductele de apă, vechile administraţiuni comunale se opuneau, temându-se ca din
cauza extinderii conductelor, apa din rezervor să nu mai fie suficientă, el
fiind construit în anul 1909.
Actuala
administraţie comunală hotărâtă a extinde reţeaua de conducte de apă în toate
cartierele oraşului, a supus chestiunea unui inginer specialist. În acest scop,
la invitaţia făcută de d. Const. Zlotescu, primarul municipiului, a sosit în
localitate, d. inginer V. Ionescu din Bucureşti, care a examinat la faţa locului
problema alimentării cu apă potabilă a întregului oraş. Din raportul întocmit
de d-sa rezultă că pentru nevoile de astăzi ale oraşului, cantitatea de apă ce
trece prin rezervorul de apă şi se consumă în oraş, este cu mult mai mare ca aceia
necesară şi dacă în oraş se simte nevoia de apă, cauza este numai risipa
extraordinară ce se face de consumatori, în detrimentul municipiului. Această
mare risipă se traduce printr’o însemnată consumaţie de energie electrică şi o
uzură a maşinilor şi instalaţiunilor de pompare fără nici un rost.
Debitul conductei care aduce apa în rezervor,
de unde apa trece în reţeaua de distribuţie, poate debita 6600 mc în 24 de ore,
când ea este pompată de cele două pompe instalate la uzina hidro-electrică de
la Gherăeşti şl 4200 mc când apa este pompată în rezervor de o singură pompă. Cantitatea
necesară după normele obişnuite ar fi de 2500 mc în 24 de ore, iar debitul de care
dispune astăzi oraşul este cu mult mai mare decât acela necesar şi ar ajunge la
o populaţie de 42.000 locuitori, sau 66.000 locuitori, după cum apa este pompată
de o singură pompă sau de amândouă pompele uzinei hidro-electrice.
SE VOR INTRODUCE COMPTOARE
Pentru a remedia
situaţia actuală, adică pentru a împiedica risipa extraordinară ce se face
astăzi din care cauză suferă cartierele periferice care au conducte şi
imobilele cu etaj din centrul oraşului d. inginer V. Ionescu, în raportul pe
care l-a întocmit d-sa, propune înfiinţarea comptoarelor de apă la toţi
abonaţii, iar acei cari consumă apa fără a avea directă legătură cu conducta,
să fie obligaţi a plăti după alte norme, ce ar urma sa se stabilească printr’un
regulament, luându-se ca model Capitala sau alte oraşe, în mediu 2000 mc. de
apă în 24 de ore, cu actualul preţ de 4 lei mc se va realiza un venit brut de 2.920.000
lei, adică s’ar dubla venitul actual şi tot odată s’ar face o mare economie de
energie electrică şi s’ar evita prea marea uzură a maşinilor, ceia ce ar reduce
şi cheltuelile la jumătate.
Înfiinţarea
comptoarelor mal are şi avantajul verificărilor pierderilor de apă la
instalaţiunile particulare, iar abonaţii nu vor putea fi nemulţumiţi, pentru că
vor plăti numai apa consumată notată pe comptor şi cu un preţ destul de mic
faţă de alte oraşe.
Raportul întocmit
se mai ocupă de chestiunea canalului uzinei hidro-electrice de la Gherăeşti şi
de malul apei Bistriţei, care fiind mâncat de ape, ameninţă uzina.
Alimentarea
oraşului cu apă suficientă, fiind una din preocupările principale ale actualei
administraţii comunale, chestiunea va fi adusă in discuţiunea delegaţiei
consiliului, care avea să se pronunţe asupra propunerilor formulate de
inginerul specialist, prin raportul întocmit, privitor la măsurile ce trebuesc
luate.
Foto: fostul rezervor de apă al oraşului, amintit în articol (sursa: Grigore
Grigorovici, 1933). Rezervorul de apă (construit din beton armat, cu o
capacitate de 800 mc şi o înălţime de 20 m) face parte astăzi din complexul Observatorului
Astronomic "Victor Anestin".
vineri, octombrie 20, 2023
luni, octombrie 02, 2023
Viziuni urbanistice de ieri, de azi...și de mâine
Privesc planșele care surprind câteva frânturi din evoluția orașului. Idei urbanistice care au devenit realitate, idei care au dispărut sau au fost remodelate, toate încercând la timpul lor să schimbe fizionomii, funcționalități, estetici, așteptări, destine... Îmi aduc aminte ce spunea Italo Calvino în "Orașele invizibile" (1972): "Orașele, ca și visele, sunt făcute din dorințe și din frici, chiar dacă firul discursului lor este secret, regulile lor sunt absurde, iar perspectivele lor sunt înșelătoare.” Pe firul timpului, spațiul urban poate fi ușor compartimentat și apropriat, dar cât de greu este să îl modelezi pentru bucuria cetății...
vineri, septembrie 22, 2023
duminică, septembrie 17, 2023
Pictura murală: Bacovia...altfel!
Orașul are nevoie de locuri cu semnificații. Ele devin treptat spații topofile, ordonând spaţiul urban, oferindu-i repere vizuale și identitare, memorie, fluiditate, afectivitate. De astăzi, la câțiva metri de casa memorială, imaginea poetului ne va face să încetinim pașii. Într-o lume tot mai agitată și mai alienant-debusolată, alveolele urbane de condensare identitară devin ancore obligatorii pentru speranța vitalității comunitare. Mulțumiri pentru cadoul oferit orașului de Biblioteca Județeană Costache Sturdza Bacău, în cadrul Festivalului Național George Bacovia (Bac-Fest 2023)! Felicitări, Bogdan Scutaru, ZidArt și Artlink!
Demografii istorice ...bacoviene
Orașul copilăriei lui George Bacovia avea o populație de 13558 locuitori (1890). Cu patru ani înainte de apariția volumului "Plumb"(1912), Bacăul ajunsese la 21344 locuitori. Prin comparație, Iașii numărau la acel moment 79406 persoane iar Bârladul 24838. La momentul trecerii în neființă a poetului (1957), orașul de pe Bistrița crescuse rapid la aproape 55000 de suflete. Era deja începutul schimbării din temelii a fizionomiei urbane și a unei dinamici demografice de excepție. Locurile și oamenii aveau să cunoască tăvălugul tulburător al marilor prefaceri. "Lumea aștepta cu strângere de inimă apariţia omului nou”, după cum avea să sintetizeze mai târziu Eugen Uricaru. Spiritul poeziei bacoviene avea însă puterea să învingă timpul și timpurile...iar doi ochi albaștri să scruteze peren linia orizonturilor noastre citadine...
Foto: Planul Bacăului la 1934, la vârsta maturității depline a poetului (54 ani). Orașul se întindea pe 910 ha (o cincime din suprafața actuală) și număra în jur de 4800 clădiri.
miercuri, august 02, 2023
Idealizarea trecutului
"Avem nevoie de idealizarea trecutului ca de o armă împotriva dezamăgirii, suferinței sau anxietății pe care le simțim într-un prezent pe care nu-l înțelegem față de un viitor pe care nu-l putem anticipa." Zenobia Niculiță/Dilema Veche, iulie 2021.
miercuri, iunie 14, 2023
Baza sportivă a Bacăului: rana nepansată din mijlocul oraşului
Acum 63 de ani începea frumoasa aventură a unei bazei sportive care avea să aducă Bacăul în categoria celor mai bine garnisite oraşe din punct de vedere al infrastructurii sportului de masă, dar şi de performanţă. Privesc aceste imagini din colecţia personală a domnului inginer Mihai Ceucă şi îmi aduc aminte de terenurile de handbal şi tenis, de pista de alergat, de acel Orăşel al Copiilor amenajat cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Îmi aduc aminte de meciurile Ştiinţei, de extraordinarele duminici în care mii de oameni puteau să se bucure pentru câteva ore, uitând de hidoşenia unei vieţi pline de absurd ceauşist. Am trecut zilele trecute prin zonă. Printre ruinele peisajului dezolant, puţine amintiri de copil rămase din acea perioadă prind viaţă, urmărind aceste fotografii care par astăzi neverosimile pentru mulţi băcăuani. Un amestec bizar de nostagie firească, dar şi de furie. Într-un oraş în care trecutul a fost furat bucată cu bucată, din care până şi fantasticile reuşite ale handbalistelor de la Ştiinţa Bacău s-au risipit cine ştie pe unde (inclusiv cupa de finalistă a Ligii Campionilor EHF 1986 sau trofeul câştigării Cupei Cupelor în ediţia 1988-1989), te întrebi dacă tăind rădăcinile mai poţi înverzi vreo speranţă, cu excepţia unor "panseluţe" tuflite pe ici, pe colo, de ochii lumii, care să păcălească trecerea timpului şi speranţele de mai bine pentru atâtea generaţii de copii care şi-au purtat paşii prin vale…
“Ce reacție vor produce oare, imaginile unor tineri dispuși să facă eforturi voluntare spre satisfacția camarazilor de viață industrială? Cu pasiune și „elan tineresc”, tinerii din I.M.U. Bacău au amenajat stadionul de handbal din parcul sportiv al orașului în timp record, făcând posibilă prezența echipei de handbal masculin a fabricii în campionatul diviziei B. Sute de spectatori au admirat atât cochetul teren dotat (în anul 1984) cu prima tabelă electronică din urbe, cât și jocul colegilor lor. Amintirile au prins patina epocii, dar din munca tinerilor s-a ales praful! Cu nostalgie, dar și cu un imens sentiment de deznădejde și neputință, privesc și acum ruinele tabelei de scor și cele ale vestiarelor care, în loc să fie vandalizate, puteau fi transformate (măcar) într-un grup sanitar civilizat în zona bazelor sportive actuale.” (Facebook/Mihai Ceucă, 16 iunie 2018)