O (primă) magnolie care să marcheze spațiul identitar al colegiului meu și să devină, în timp, un reper vegetal al trecerii timpului printre primăveri, alături de noi și noi generații de elevi...
La mulți ani verzi!
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
O (primă) magnolie care să marcheze spațiul identitar al colegiului meu și să devină, în timp, un reper vegetal al trecerii timpului printre primăveri, alături de noi și noi generații de elevi...
La mulți ani verzi!
În copilărie, în vacanța de vară mult așteptată, le spuneam „pufii dorințelor”. Le prindeam din zbor și ni le băgam cu toții în sân sau sub cămașă, pentru noroc și împlinirea unei dorințe. Era unul dintre acele mici ritualuri care au supraviețuit din generație în generație, fără ca nimeni să știe exact de unde au pornit.
Cred că partea cea mai frumoasă este că aceste semințe sunt făcute să călătorească vară de vară, an după an, generație după generație. O simplă adiere de vânt le poate purta sute de metri, iar noi, copii transformați peste noapte în adulți rigizi, ne-am mai aduce astfel aminte de acea destinație simbolică: să ajungă undeva (cândva?) și dorințele noastre...
Dacă vrei să păstrezi tradiția, încă nu e târziu: pune-l în palmă, închide ochii pentru câteva secunde și pune-ți o dorință. La 20, 30, 40, 50, 60 sau 70 de ani, funcționează la fel de bine ca la 12.
P.S. Lăsând reveria deoparte, să vă spun că acești „pufi ai dorințelor” ai copilăriei ar putea fi, de fapt, semințele uneia dintre cele mai încăpățânate buruieni din agricultură: pălămida (Cirsium arvense). Natura are un simț al ironiei destul de fin😁 Dar ce contează? Până la urmă, poate că exact această persistență îndărătnică a plantei este metafora perfectă: la fel ca pălămida, și dorințele noastre ar trebui să fie la fel de încăpățânate și greu de distrus, indiferent de vârstă...
Una dintre puținele mărturii fotografice rămase din perioada pasiunii juvenile pentru sportul minții. Refresh-ul color oferit de AI adaugă un strop de nostalgie surprizei (re)descoperirii acestui instantaneu predigital.
Să fi fost la începutul toamnei lui '90, în colțul șahiștilor din parc – o lume cu un farmec aparte, heterotopie a multor bătălii, prietenii, glume și ironii, frunze purtate de vânt printre cele 64 de pătrate, blitzuri și partide tihnite, orgolii și simplă chibițeală.
A fost, poate, cea mai cool „rețea de socializare” a acelor vremuri de la granița lui decembrie '89, una care a reușit să spargă bariere de vârstă, iluzii și deziluzii, un fel de anticameră pentru tăvălugul anilor nebuni ce aveau să urmeze.
Privind acum imaginea recolorizată a unei „stări de parc”, îmi revin în minte cuvintele lui Baudelaire: „Forma unui oraș se schimbă, vai, mai repede decât inima unui muritor”...
Un mic univers urban dispărut, dar nu și uitat: #stareadeparc
...are mai multe şanse să transpire mai abundent în zona centrală a oraşului, luând în considerare şi efectul de insulă de căldură urbană. Studiu de caz: iunie 2026
Câteva concluzii rezultate din analiza temperaturilor
medii înregistrate în Bacău în prima lună de vară, pentru perioada 1950 – 2026:
-tendință de încălzire
clară și susținută: llinia de trend urcă constant de la aproximativ 18°C în
1950 la aproximativ 20,8°C în 2026. Vorbim de o creștere de peste 2,5-3°C în 76
de ani, ceea ce arată o rată de încălzire semnificativă pentru un interval
climatic mai mic de un secol.
- diferență marcantă
între prima și a doua jumătate a perioadei:
- 1950-1985:
majoritatea valorilor se situează între 17°C și 19,5°C, cu minime notabile în
1966 (16,7°C), 1958 (17,2°C) și 1992 (16,7°C).
- 1986-2026: tendința
se schimbă vizibil, cu tot mai multe valori peste 20°C, culminând cu recorduri
precum 22,5°C (2020), 22,4°C (2024) și 22,3°C (2012).
-ultimele două decenii
concentrează valorile extreme. Din 2006 încoace, aproape fiecare an depășește
20°C, iar mai multe luni iunie ating 21-22,5°C — un fenomen practic absent în
prima jumătate a secolului analizat.
- variabilitate
ridicată an de an. Chiar și în perioada recentă apar fluctuații notabile (ex:
2022 - 19,7°C urmat de 2023 - 21,4°C), ceea ce arată că, deși trendul general e
ascendent, variabilitatea naturală de la an la an rămâne mare.
Concluzie:
graficul indică un semnal clar de încălzire climatică locală la Bacău în luna
iunie, consistent cu tendințele de încălzire globală observate în ultimele
decenii. Cele mai calde 10 luni de Cireşar din întreg intervalul se regăsesc
aproape exclusiv după anul 2000, ceea ce sugerează o accelerare a fenomenului
în perioada recentă.
Prima zi tropicală din luna iunie (înregistrată la stația oficială din rețeaua ANM) a fost anul acesta ieri, pe 25, un record al ultimilor 25 de ani. Pănă acum am avut parte de o primă lună de vară fără stres termic semnificativ. Revanșa va veni însă pe ultima sută de metri, cu maxime de 36-37 C prognozate pentru ultimele două zile din Cireșar.
În ultimii 26 de ani, la nivelul orașului Bacău, luna iunie a adus temperaturi de 36 C și peste această valoare doar în patru zile:
- 26 iunie 2007: 38,4 C;
- 22 iunie 2012: 37,5 C;
-30 iunie 2022: 36,0 C;
-30 iunie 2026: 36,8 C
Putem spune astfel argumentat că ziua de ieri a fost deosebită. Formula clasică "Este vară, e normal!", aruncată de unii pe rețelele sociale, nu are acoperire pentru prima lună de vară.
"Radiografia" termică a arșiței de ieri se poate analiza în graficul de mai jos. Noaptea tropicală (inclusiv noaptea precedentă) a făcut și mai greu de suportat în locuințe aerul greu de respirat...
Un Florar 2026 excedentar sub aspect pluviometric, care se înscrie într-un top al celor mai ploioase luni din intervalul 2000-2026, după cum puteți observa în statistica documentată mai jos:
Dacă valorile maxime de temperatură înregistrate de ANM au ajuns la 29,9 C, efectul de insulă termică urbană din zona centrală si-a făcut din plin simţită prezenţa, după cum puteţi observa în graficele de mai jos:
A doua zi, valul de căldură a ridicat mercurul termometrelor la peste 30 C pe arii extinse, marcând, oficial, prima zi tropicală.
27 mai, prima zi considerată oficial tropicală la ANM Bacău (sursa: meteoromania.ro)Un aprilie cu de toate. Din punct de vedere termic, aprilie 2026 ar fi pe podiumul celor mai reci luni din ultimele două decenii...Primăvara cea capricioasă nu ne dă pace...
Să fie vremea de afară, să fie sâcâiala unui colț de dinte, mai nervos decât un bulb de zambilă — prin zgomotul ploii, mintea evadează pentru câteva clipe în dimineți de copilărie.
Luat pe sus de părinți, pe atunci prinși
într-o navetă deloc comodă, eram parașutat la bunici. Câteva sute de metri mă
duceau într-un colț de pat (îmi dau seama cât de ciudat sună astăzi cuvântul
„recamier”), unde, încă semiadormit, mă cocoloșeam sub pătură, la căldură,
departe de lumea dezlănțuită.
Bunicul era deja plecat, iar bunica
trebăluia prin bucătărie. În acea liniște somnolentă, bătrânul și masivul radio
rusesc lăsa să se audă o lumină difuză, ca un anunț al crăpatului de zi și al
ciripitului vesel din parc.
Din perioada aceea mi-a rămas în minte,
aproape fizic, timbrul lui Nicu Alifantis. Nu înțelegeam tot, uneori adormeam
pe versuri, dar vocea lui aducea o tihnă care făcea ploaia suportabilă, ștergea
tensiunile adulților și domolea bombănelile bunicii, pierdute printre treburi
casnice fără sfârșit.
„Umbra”, „Emoție de toamnă”, „Balada
blondelor iubiri” — melodii ale începutului anilor ’80 — se leagă proustian de
acea oră infuzată bizar între noapte și zi, când copilul visa cu ochii
deschiși la o dimineață senină și calmă.
Iar apoi, când bunica trăgea draperia, ziua
își relua cursul firesc, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Plecam de mână
spre școală, ea cu ghiozdanul meu, eu sărind printre bălți, fredonând fragmente
de refren: un refren al unei voci fără chip, descoperit mult mai târziu, într-o
altă zi ploioasă de martie...
Și poate de asta, contrar moștenirii
bacoviene lăsată orașului în albie simbolistă, îmi place uneori să mă pierd
prin ploaie, la granița dintre noapte și zi doar eu, stropii reci și poezia lui
Alifantis în căști...
Foto: preluare de pe OLX.ro
Declar deschis oficial al treilea sezon al magnoliilor în orașul Bacău 💚 Plecăm de la 336 inimi verzi geolocalizate pe harta magnoliilor, păstrând aceeași invitație: să ne bucurăm de frumosul efemer de lângă noi!
http://www.deferlari.ro/2024/03/harta-magnoliilor-din-bacau-o-invitatie.html?m=0&fbclid=IwY2xjawI_4slleHRuA2FlbQIxMAABHYrUG_nv04HUN4xn-K61Vw-cYnrNoX3HstR7L5WmLO3wUnRaAxRt9smRAg_aem_kSdvxX8-2nk36sGvs4290g
http://www.deferlari.ro/2024/04/harta-magnoliilor-final-de-sezon.html?m=1
https://www.desteptarea.ro/profesorul-lucian-serban-initiaza-harta-magnoliilor-din-bacau/
"Cea mai frumoasă magnolie e mereu următoarea pe care o întâlnesc. Sunt superbe și magnoliile care străjuiesc case-bijuterie, și cele care îmbracă ferestre și înhață balcoane, și cele bogate și spectaculoase, cele mai mult late decât lungi, cele înalte de câteva etaje, magnolii pitice cu doar câțiva boboci, magnolii subestimate care cresc în mijlocul străzii, magnolii-omagiu, magnolii-declarații de dragoste, magnolii în ploaie, pe înserat, primele magnolii îmbobocite la început de sezon și cele pe-a scuturatelea la final de primăvară, albe, roz, mov, galbene.
Toate au farmecul lor, însă magnoliile dintre blocuri, dintre gri și urât, cele care colorează betoane sau curți prăfoase au farmecul lor. Un fel de estetica urâtului. Magnoliile astea kitschoase, cum le numea cineva, au magie și aduc frumos acolo unde-i cea mai mare nevoie."
Diana Robu, inițiatoarea hărții magnoliilor din București, de la care am preluat această superbă idee și am transpus-o pe malurile Bistriței...
Foto: primii boboci care stau sa pocnească în bucuria echinocțiului de primăvară, str. Prieteniei, 20 martie 2026, ora 7.
Ziua în care am văzut primii boboci de magnolie, toporași albi, narcise...Clar, e primăvară 😁
Desprimăvărare cu bucurie!
Înghețurile târzii de primăvară nu sunt o raritate pe meleagurile noastre. Exemplele din ultimii ani confirmă acest fapt:
24 aprilie 2021: -0,4 C
19 aprilie 2022: -2,7 C
10 aprilie 2023: -0,7 C
23 martie 2024: - 0,6 C
11 aprilie 2025: -1,0 C
Cu toate acestea, sper ca dimineața de astăzi (foto, sursa ANM) - maxim și cea de mâine - să fie totuși ultima în care să-mi înghețe picioarele ...până la Crăciun 😁
Update 18 martie:După 14 km prin oraș, am reușit să o găsesc: prima inflorescență a primăverii mele 💚
Bacău, str. Nicu Enea, 15 martie 2026. Suntem cu vreo zece zile in urmă față de ultimele două primăveri...
"S-ar contura, astfel, pentru cea mai mare parte din regiunea Moldovei prima iarnă de după cea din 2018-2019 în care temperaturile medii lunare ar fi negative în două luni succesive. Iernile viitoare ne vor clarifica dacă această este o efemeridă sau o iarnă dintr-o serie de ierni ceva mai bine conturate ale acestui deceniu care până acum ne-a făcut să credem că iarna devine un anotimp străin de aceste locuri"
Cea mai frumoasă
secvență de ninsoare din iarna aceasta. Fulgi imenși într-un ritm nocturn de
reggae ceresc: combinație de tânguire, zâmbet flegmatic și rămas-bun hibernal.
Mă bucur ca un copil, călcând prin bălți, dar cu o satisfacție nebună pe față:
duminică începe prima lună de primăvară...and nothing else matters. Să mai
ningă un pic, așa, ca pentru un final de party în care pleci un pic împleticit, fredonând ultima
melodie...Ninge cu puf de lebădă, pregătind (re)venirea naturii însufleţite...