Festivalul Plăcintelor de la Hârja (comuna Oituz), o foarte faină manifestare care are deja tradiție, aplomb și mult suflet pus de oamenii locului. Felicitări!
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Se afișează postările cu eticheta Insemne. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Insemne. Afișați toate postările
duminică, septembrie 01, 2024
sâmbătă, mai 18, 2024
Noaptea Muzeelor: Bacău, urbea cu parfum de epocă
Neastâmpăr, pasiune nețărmurită, dragoste necondiționată pentru palimpsestele Bacăului. Mihai Ceucă, omul providențial care ne descifrează cu farmec și acribie tainele orașului pierdut, dar nu și uitat...
Etichete:
Bacăul de altădată,
clădiri,
cultură,
eveniment,
Foto,
Insemne,
patrimoniu,
pilula,
sistematizare urbană
vineri, ianuarie 07, 2022
luni, iulie 27, 2020
Inedit: Soarele a ieşit la suprafaţă!
Sloganul comuniştilor la alegerile din anul 1946. Iată ce a putut ieşi la suprafaţă de sub tencuiala fostului club CFR, cu prilejul unor lucrări de reabilitare care se desfăşoară în această perioadă. Palimpseste ale istoriei recente din Bacău care merită cercetate şi păstrate...
Detalii aici.
Etichete:
Bacăul de altădată,
clădiri,
eveniment,
Foto,
Insemne,
sistematizare urbană,
străzi,
urbanism,
Utilităţi
marți, iulie 23, 2019
Preambul la un...sfârşit de sezon

P.S.: am citit acest volum de povestiri imediat după (mult prea lăudatul)
roman „Sorotonină”, recent apărut sub semnătura francezului Michel Houellebecq.
Am convingerea că Marius Chivu chiar este talentat...
joi, iulie 26, 2018
(În)semne de carte (12): "M-am hotărât să devin prost"

(Martin Page - "M-am hotărât să devin prost", Humanitas Fiction, 2015)
marți, iulie 24, 2018
(În)semne de carte (11): "Stoner"

“Uneori, cufundat în cărți,
îl izbea dintr-odată revelația că sunt atâtea lucruri pe care nu le știe,
atâtea cărți pe care nu le citise; și seninătatea pe care se străduia să o
obțină se făcea țăndări în clipa în care realiza ce puțin timp îi oferea viața
să citească atâtea, să învețe tot ce trebuia să știe.”
(John Williams - Stoner, Editura Polirom Iaşi, 2014)
O recenzie deosebită o puteţi citi aici.
(În)semne de carte (10): "Tuareg"
“Să traiesti ca o piatră, atent sa nu faci nici o miscare
ce consuma apa.Chiar si noaptea trebuie sa te misti incet ca un cameleon,si in
felul asta, daca reusesti sa devii insensibil la caldura si la sete si, mai
ales, daca izbutesti sa-ti invingi
panica si sa-ti patrezi calmul, ai o mica posibilitate de
supravietuire”.
„Tuaregii înfing stelele în suliţă, ca să-şi lumineze
drumul cu ele..”
Alberto Vazquez-Figueroa, Tuareg, Editura Polirom, Iaşi, 2005)
duminică, iunie 24, 2018
(În)semne de carte (9): "Viaţa pe un peron"

Iată-le cum sună:
Prima poruncă: Să
aştepţi oricît.
A doua poruncă: Să
aştepţi orice.
A treia poruncă: Să
nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută
să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să
nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să
nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă:
Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul
în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu
pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o
formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă
gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de
făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă:
Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă
care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă:
Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
Ce
bună idee am avut cu decalogul ăsta. De cîte ori sînt în dificultate, apelez la
el. Mă uit şi caut porunca de care am nevoie în clipa respectivă. Şi imediat
îmi revin. Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără asta. Poate că omul s-a obişnuit să i
se poruncească. El îşi permite să fie surd la rugăminţi, dar devine atent cînd
i se porunceşte. N-aţi văzut că şi Dumnezeu a folosit aceeaşi metodă? În loc să
ne ilumineze, a descoperit că e mult mai comod să ne poruncească. În zece
porunci a rezolvat totul. După aceea s-a putut retrage liniştit. Poruncile
aveau să îmbrîncească pe cel ce trebuia îmbrîncit, să ucidă pe cel ce trebuia
ucis, pentru ca lumea să vadă că nu e de glumit cu împărăţia cerurilor şi că,
la nevoie, păcătoşii vor fi minaţi cu biciul spre mîntuire.
Dar
să las în grija altora împărăţia cerurilor şi să mă ocup de pustiul meu. Mai
ales că, sincer vorbind, eu mă număr printre cei care, oricît i-ar lovi cineva
peste degete, nu pot spune "sînt fericit", ci "mă doare".
Hotărît lucru, n-am nici jumătate de sfînt în mine."
(Octavian Paler - Viaţa pe un peron, Editura Polirom, Iaşi, 2014)
miercuri, iunie 20, 2018
(În)semne de carte (8): "Cei opt munţi"
luni, iunie 11, 2018
(În)semne de carte (7): "Arta simplităţii"

„Trebuie să acceptăm în viaţă o anumită doză de nebunie, să nu căutăm mereu
cauzalitatea şi să primim cu braţele deschise misterul. Cine a avut un vis
frumos, spunea Henry Miller, nu se va plânge niciodată că şi-a pierdut vremea.
E bucuros, căci a participat la o experienţă care i-a înălţat şi i-a
înfrumuseţat realitatea.”
(Dominique Loreau – Arta simplităţii, Baroque Books &
Arts, 2012)
sâmbătă, mai 26, 2018
(În)semne de carte (6): "Sunetul muntelui"
(Yasunari Kawabata, "Sunetul muntelui", Editura Humanitas Fiction, 2016)
duminică, ianuarie 21, 2018
(În)semne de carte (5): "Grădina ceţurilor din amurg"

„Oare să fim cu toţii la fel, oare cu toţii să ne ducem
vieţile tălmăcind tăcerile dintre cuvintele auzite, descifrând ecourile
memoriei ca să desenăm propriile noastre hărţi şi să înţelegem lumea din jurul
nostru?”
Tan
Twan Eng – Grădina ceţurilor din amurg,
Editura Polirom, Iaşi, 2013
luni, decembrie 18, 2017
(În)semne de carte (4): "Frumoasele străine"

Mircea
Cărtărescu –Frumoasele străine,
Editura Humanitas, 2017
duminică, decembrie 17, 2017
miercuri, decembrie 13, 2017
(În)semne de carte (2): "Calvarul"
(În)semne de carte (1): "Eleganţa ariciului"
Cărţile bune sunt precum prietenii adevăraţi: greu de descoperit. Multe sunt momentele în care tehnica modernă ne permite să imortalizăm clipele plăcute petrecute cu prietenii. Pentru cărţi, astfel de momente se petrec în liniştea foşnetului de pagini, fără urmări vizibile în planul unei memorii vizuale pe termen lung. Un (în)semn digital de carte poate că ar fi de folos pentru necesare aduceri aminte, peste ani şi ani, alături de vechi prieteni, cu care să scormonim jarul unor trăiri, stări, sentimente. Cărţile şi prietenii au capacitatea de a transcede vremii şi vremurilor...Serialul care va urma poate uşura această caracteristică de suflet.
“Oamenii
cred că aspiră la aștri și sfârșesc ca niște peștișori aurii într-un bol. Mă
întreb dacă n-ar fi mai simplu să li se explice de la început copiilor că
viața-i absurdă. Asta ar răpi câteva momente bune copilăriei, dar i-ar aduce un
câștig considerabil de timp adultului – fără a mai pune la socoteală că l-ar
cruța de cel puțin un traumatism, cel al bolului.”
Muriel Barbery – Eleganţa ariciului, Editura Nemira, 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)