Pe sub castanii copilăriei...

Neprevăzutul lui Taleb care modelează curgerea lebedelor pe firul apei...

   Primăvară 1980-1981 (?), undeva pe la 6-7 ani. Cu bunica de mână, așteptam  nerăbdător un film de animație, undeva la mijloc de săptămână, sub un castan înflorit exploziv la început  de Florar. Nu a fost să fie... M-am pomenit cu  "Ciuleandra". Ciuleandra la 7 ani? 🤣 Ce naiba e plictiseala aia? Dezamăgire maximă la  intrarea în Cinema "Forum". ..Curios, dar  la final, mi-a plăcut "filmul", deși nu înțelesesem întreaga poveste. 

   Peste ani, l-am devorat pe Rebreanu, citindu-l  din scoarță în scoarță,  umil exeget de ocazie. Norocos din fire, Rebreanu mi-a picat  la bac, dezamăgire pentru o clasă de real, parfum pentru adolescentul cu  mustață a la Nicolae Labiș...Invariabil, primăvară de primăvară, am trecut  prin pasajul cu pricina. Castanul mi-a păstrat amintirile în ritidom, făcându-mă să-l iubesc de la inflorescență și până la achenele maronii care anunță victoria toamnei.

   Cinematograful  a devenit o fantomă urbanistică, necunoscută adolescenților de astăzi.  Biblioteca de familie  în care îl descopeream pe Rebreanu s-a disipat. A rămas totuși impregnată în suflet mâna caldă a bunicii, pe traseul copilăriei și urmele traseelor piciului  de odinioară. A rezistat și castanul înflorit,  tăcut martor vegetal al prefacerilor unui oraș, reper impozant al unor palimpseste urbanistice de care mulți habar nu au și nu le pasă...

   Peste ani, chiar și un banal arbore poate deveni o madlenă, vetust martor al unei lumi trecute, dar nu uitate. Pentru că un oraș înseamnă memorie, afectivitate, moștenire, atașament, arborele  crescut odată cu tine, facere și prefacere. Fonfleuri, ar spune alohtonii aroganți. Repere firești pentru cei care își iubesc locul unde au făcut ochi...Adevărata mea "politică".

Repere cronologice: 11 august 1968 - inaugurarea Insulei de agrement din Bacău

    "Soarele ca de litoral, prevestind torid ploaie postmeridiană şi jocul unor stoluri de pescăşuri, au atras în dimineaţa duminicii lui 11 august a.c. numeroşi băcăuani spre a participa la evenimentul mult aşteptat: inaugurarea insulei de agrement. O panglică barând intrarea pe podul atât de nou ca şi edificiile care populează crlmpeiul de litoral bistriţean, aştepta îmbujorată clipa - de emoţie în premieră.

Reprezentanţi ai organelor judeţene şi municipale de partid şi de stat şi ai colectivelor din întreprinderile care alături de mase largi cetăţeneşti şi-au adus o efectivă contribuţie Ia construirea insulei, au fost de faţă în aceste momente inaugurale.

În cuvintul emoţionant rostit de tovarăşul Vasile Talpă, secretar al Comitetului municipal Bacău al P.C.R., a fost subliniată participarea însufleţită a miilor de băcăuani care au prestat un uriaş volum de ore de muncă patriotică in traducerea în fapt a bogatei inspiraţii arhitecturale. Transmiţînd calde felicitări şi mulţumiri tuturor, vorbitorul a arătat, în încheiere, că acest „Ada Kaleh“ băcăuan — rezultat al împletirii bunei inspiraţii cu neprecupeţita vrednicie a maselor largi — îndeplineşte cerinţele tuturor vîrstelor către frumos, util, reconfortant.

Participanţii au trecut apoi in revistă ştrandul cu cele două trambuline, toboganul acvatic destinat copiilor, vestiarul cu o capacitate de 500 locuri, postul de prim-ajutor, cele 16 duşuri, întregul grup social.

Nu intenţionăm să fim părtinitori, dar restaurantul-fantezie care şi-a asimilat numele de „Marinarul“ şi care farmecă de departe, dominant, privirile, merită toate laudele. Simbolizind o navă, ba mai mult „împrumutînd" ceva din ale navigaţiei şi pescuitului prin plasele care pleacă din vîrful coşului-catarg ca pînze ale unei unei corăbii, restaurantul ne-a întâmpinat cu „marinarii“ aliniaţi pentru raport, nava-restaurant „Marinarul“ fiind gata de a pleca în largul... ospitalităţii. Şi cine n-a fost acolo poate regreta sincer; preparatele culinare, între care saramura, îşi adjudeca dreptul de specialitate a casei. Dar acesta e abia începutul. „Călătoria“ abia a început, la orizontul perspectivelor atît nava-restaurant, cît şi împrejurimile vor constitui atracţia nr. 1.

În largul viitorului apropiat se anunţă: darea în folosinţă a debarcaderului, care-şi va adăuga la cele 4 bărci alte 19; instalarea a două reflectoare care vor lumina bazinul de înot şi restaurantul. Iar jur-împrejur vor „inunda“ insula „valuri“ de flori, de gazon şi de plantaţii, care să creeze farmecul totalei relaxări.

Vă invităm şi vă dorim petrecere plăcută!"

(Aurel Stanciu - Duminică s-a inaugurat „Ada Kaleh“-ul băcăuan, în ziarul Steagul Roşu de marţi, 13 august 1968). Mulţumiri domnului Alexandru Colăcel pentru descoperirea acestui eveniment în presa timpului!

Sub semnul primăverii...din ianuarie

 Ghiocei urbani de ianuarie: efectele unui început de an foarte cald, cu mult peste mediile climatologice...

Bacăul în oglinzi secante

       Un articol recent descoperit de dl. ing. Mihai Ceucă în ziarul Steagul roşu, ediţia din .31 decembrie 1957. Merită lecturat, lăsând deoparte şabloanele proletare ale unei epoci impregnate de stalinism...

Oraşul dintre A şi B

      Orașul este un mijloc pentru un anumit stil de viață. Poate fi un ecou la ceea ce ne dorim, se poate schimba și o poate face in mod spectaculos, fără a repeta greșelile făcute de Occident acum 50-60 ani. Orașul se poate împrieteni cu automobilele și cu pietonii, dar niciodată în același timp, era o zicală a vremurilor trecute. Între timp, lucrurile s-au schimbat. Nu și la noi, unde persistăm în aceeași paradigmă eronată. Micșorăm pietonalul pentru a face cât mai mult loc Măriei Sale Motorizate. Trotuarul văzut doar ca spațiu minimal de deplasare necesară între două puncte, A și B, golit de alte funcțiuni și interacțiuni caracteristice unui oraș prietenos cu oamenii...

Cel mai frumos 1 octombrie din Bacău...

 Pentru câteva zile, Bacăul vibra la unison...

Sursa fotografiilor din colaj: "Steagul Roşu", ediţiile din 2 şi 3 octombrie 1971

Vezi şi: Printre cronicile unui eveniment aparte: dezvelirea statuii poetului George Bacovia (1971)

Fotodocument: statuia poetului George Bacovia în anul 1971

Picătura chinezească a verdelui băcăuan...

     În zestrea verdelui urban, parcurile au cea mai mare vizibilitate și li se acordă, de regulă, o atenție sporită din partea autorităților, în acord cu importanța funcțiilor sociale și recreative. Cu toate acestea, puține orașe mari își pot permite ca ponderea acestei categorii de spații verzi amenajate să depășească 25-30% din bilanțul verdelui intravilan. Din punct de vedere ecologic, orice spațiu verde intravilan prezintă importanță, indiferent de mărime și categoria în care se încadrează normativ. Neîngrijite, nebăgate în seamă de mulți, agresate insidios de dinamica edilitar-urbanistică, micile petice de verdeață din textura urbană formează în majoritatea orașelor din România simple terenuri de mâna a doua care își așteaptă schimbarea modului de utilizare, în slujba unei modernizări gândite nesustenabil. Ușor, ușor, fără să ne dăm seama, orașele noastre devin astfel imense deșerturi asfaltate. Amor vincit omnia...O simplă exemplificare: str. Aprodul Purice (zona de nord a orașului), 2013 (stânga) vs 2024 (dreapta colajului).

Începuturi: Aleea Parcului în anii `60

Deceniul VII al secolului trecut. O imagine deosebită prinde viață prin colorizare digitală. O întreagă lume de poveste și de povestit: Aleea Parcului și Parcul Libertății...

Iunie din aprilie

 Explozie de culoare în cea de a treia zi cu temperaturi de vară. Astăzi am atins apogeul termic, dezmăţ floral pe repede înainte...

Primăvara băcăuană

 Acele momente din an când natura împodobește orașul cu cel mai minunat caleidoscop al renașterii...

Harta magnoliilor din Bacău: o invitaţie pentru primăveri inflorescente

 

Simbol al frumuseții și nobleții florale, magnolia este o specie aparte, cu o valoare decorativă deosebită. Perioada de înflorire, desfășurată de la începutul primăverii până la finalul verii (în funcție de specie și specificul climatic), aduce în orice oraș o pată de culoare plină de șarm și optimism. Anul trecut am putut vedea în București o adevărată emulație creată în jurul unor explozii florale care au generat mici pelerinaje, grație unei iniţiative minunate, aparținând Dianei Robu. M-am decis să nu mai pierd o nouă primăvară și să preiau ideea pentru orașul nostru. Printr-un proiect colaborativ, putem contura împreună harta magnoliilor băcăuane și putem țese poveștile din spatele lor, bucurându-ne de spectacolul anual al dinamicii înfloririi. Într-o lume tot mai grăbită, farmecul acestor inflorescenţe ne poate jalona traseele prin primăverile orașului, oferindu-ne clipe de răgaz și bucurie.

Harta magnoliilor din Bacău - fenofaza timpurie (8 martie 2024),

 la câteva zile de la începerea demersului nostru.

Vă invit așadar la o mică vânătoare urbană, prin completarea hărții cu noi adrese și surprinderea fotografică a momentului de grație, primăvară de primăvară. Grupul dedicat de pe Facebook vă stă la dispoziție, preambul virtual al micilor frumuseți vegetale trecătoare, dar importante pentru spiritul unui oraş care îşi doreşte să fie cunoscut şi altfel decât prin clasicele clişee bacoviene...

HARTA poate fi vizualizată dând click AICI. Începutul este promiţător 💚

Pe aceeaşi temă: Raiul magnoliilor băcăuane, Magnolia, un simbol al frumuseţii..., Nu are nevoie de reclamă: magnolia lui Bacovia, Frumuseţea unei magnolii "necunoscute"

Rămăşiţe...sportive

     Rămăşiţe dintr-o fostă bază sportivă de excepţie pentru anii ’70 – ’80 şi zonă verde proiectată organic în prelungirea Parcului Libertăţii. Atunci făceam opturi cu bicicleta prin Orăşelul Copiilor, aplaudam fantasticele meciuri ale unei mari campioane naţionale şi europene, Ştiinţa Bacău, jucam tenis sau aşteptam pe stadion nume celebre de la Steaua şi Dinamo. Acum mai trec pe acolo doar pentru vreun curs festiv, rarisime evenimente culturale sau dacă mi se face poftă de ceva brănzeturi aduse lunar de o familie de năsăudeni la un târg  cu profil ambiguu, dar intitulat pompos: EXPO. Perspectiva bird's-eye încearcă să atenueze cu detaşare compoziţia dizarmonică, dar fără mare succes. Timpul cerne, urbea se schimbă. Anticii aveau dreptate: Tempora mutantur, nos et mutamur in illis...Timpul se schimbă și noi ne schimbăm odată cu el.

DN2/E85 în topul celor mai aglomerate drumuri

 Recensământul general de circulaţie rutieră din anul 2022 și gestionarea datelor de trafic la nivel CESTRIN.

"CESTRIN a creat această hartă pentru a servi interesul public, ilustrând gestionarea datelor de trafic la nivel național în România pentru anul 2022. Pe hartă sunt marcate diferite sectoare de drumuri, cu intensități medii zilnice anuale ale traficului. Valorile sunt colorate diferit pentru a indica volumul de vehicule: de la sub 5000 până la peste 25000 de vehicule pe zi.

Valorile indicate pe hartă reprezintă nivelul de intensitate medie zilnică anuală pentru întregul sector de drum și sunt determinate ca medie ponderată în funcție de lungimea subsectoarelor componente ale acestuia.

Colectarea datelor de trafic rutier intră în atribuțiile CESTRIN, aceasta fiind singura entitate subordonată C.N.A.I.R. S.A. care are în atribuții prelucrarea și furnizarea datelor de trafic. Printre principalele metode de obținere a datelor referitoare la traficul rutier se numără:

- Recensământul general de circulație rutieră;

- Anchetele de circulație Origine – Destinație;

- Înregistrările automate de circulație."

Sursa: CESTRIN

Vizualizare hartă in aplicaţia web-GIS: https://cestrin.maps.arcgis.com/apps/webappviewer/index.html?id=a951c7ba57074b869e6c55d379e41210

Banca

 În general, la noi banca citadină nu face parte neapărat din acel „joie de vivre” ce caracterizează societățile occidentale dezvoltate. 

        Chiar și marile orașe din România banca pare să aparține celor două etape opuse  ale vieții (începutul și sfârșitul), având între ele o utilizare impusă doar de necesitate. Slaba utilare cu acest mobilier urban, lipsa esteticii și a ergonomiei, raritatea evenimentelor publice, convivialitatea fragilă a citadinului o transformă mai degrabă într-un fel de moft interstițial lipsit de substanță și reper cronologic, de afectivitate sau de atractivitate in situ. Pentru multe generații,  banca a reprezentat și încă mai reprezintă cel mult o scurtă ședere între două puncte pe un traseu lung, legatul unui şiret, rar reprezintă o formă de relaxare de lungă durată, de interacțiune socială sau punct de stație pentru a admira peisajul citadin. Îndrăgostiţii sunt cei care mai fac notă discordantă. Ecosistemul om-bancă își infuzează vitalitatea din calitatea spațiilor publice, dar și dintr-o cultură a interacțiunii cu tine și cu necunoscutul de lângă tine. Pentru mulți aflați în mișcare, apăsând pedala de acceleraţie,  inșii de pe bănci par amorfi, fară chip, uneori invizibili, mai ales atunci când sunt încadrați superficial în categorii indezirabile: vagabonzi, cerșetori, bețivi, drogați, bolnavi, bătrâni, "pierde-vară". Băncile reprezintă locuri centrale în ţesutul urban prietenos sau disfuncţional. La fel ca şi peroanele de gară, ele spun poveşti, aluvionând şi condensând trăiri, evenimente, amintiri. Oraşele au nevoie de bănci pentru a nu-şi pierde urbanitarea. Între Forest Gump și Afterlife sunt mult mai multe asemănări decât ar părea la prima vedere…

Dinamici demografice şi spaţiale în oraşul Bacău

La recensământul populaţiei din 1992, Bacăul avea să atingă apogeul demografic: 205.029 locuitori. Ultimul recensământ (2021) avea să bifeze doar 136.087 rezidenţi, cu o treime mai puţin.

În anul 1993, intravilanul oraşului Bacău însuma 1883 ha dintr-un total de 4318,7 ha, cât reprezintă suprafaţa teritoriului administrativ. În trei decenii, intravilanul a ajuns să ocupe aproape 90% din suprafaţa municipiului (3880 ha).

Dinamica teritorială a municipiului Bacău în perioada 1991-2022  (sursa imaginilor: Google Earth)

La sfârşitul anului 1991 existau 63.169 locuinţe. La finalul lui 2022, Bacăul aduna o zestre de 73126 locuinţe. Ar fi interesat de analizat dinamica numărului total de clădiri. Nu am date la îndemână, rămâne pe altădată.

Despre densitatea populaţiei şi faptul că am rămas în topul celor mai densificate oraşe am mai scris. Nu am informaţii oficiale despre parcul de autovehicule înmatriculate pe raza oraşului. Chiar şi fără aceste statistici, ne este foarte clar că evoluţia motorizării a fost una aproape exponenţială. Implicit, problema mobilităţii băcăuanilor şi dezvoltarea unei infrastructuri moderne devine o prioritate pentru viitorul apropiat într-un oraş foarte densificat, cu o tramă stradală subdimensionată şi ineficientă pentru "muşuroiul" care se prefigurează tot mai mult.

Bacău - vedere aeriană

 O imagine cu centrul Bacăului într-o zi friguroasă de ianuarie. Pasionaţii fizionomiilor urbane vor descoperi multe lucruri interesante.

Bacăul anilor ’70

    Bacăul apariţiei mele prin acest univers👀. Perioada în care dinamismul demografic şi dezvoltarea economică determină includerea urbei lui Bacovia în categoria oraşelor mari ale României (peste 100.000 locuitori).

Sursa: O imagine a Bacăului patriarhal - Desteptarea. Recolorizare digitală: LS

Despre pârâul Negel şi strada Mioriţa

 Câteva articole din presa vremii despre năbădăiosul Negel. Pentru documentare recomand  cercetarea făcută de domnul inginer Mihai Ceucă şi publicată în articolul: Pârâul Negel, coşmarul băcăuanilor.

Sistematizarea cartierului Nord

       Acum 40 de ani, proiectul de sistematizare a nordului oraşului avea în vedere peste 4000 de apartamente noi şi o tramă stradală modificată aproape în totalitate (v. foto). Între străzile Aprodu Purice şi Hatman Berescu, varianta avizată de către arhitecţi preconiza construirea unui mare bloc cu magazine la parter. Spre norocul nostru, proiectul nu a fost realizat în totalitate: ne putem bucura astfel de unul dintre cele mai îndrăgite spaţii verzi amenajate din oraş: Parcul Nord. Râmâne totuşi o întrebare: ce "lebădă neagră" a făcut ca organele de partid şi de stat să-şi schimbe opţiunea?

Bacăul, municipiu

        Un mic, dar important reper cronologic și urbanistic, prilej de  bucurie citadină pentru cei care își iubesc cu adevărat orașul: pe 7 decembrie 1929 Bacăul a fost declarat municipiu (decretul a fost publicat în  MO nr. 274, două zile mai târziu). La numai un an distanță, recensământul populației certifica și demografic dinamica ascendentă în ierarhia urbană moldovenească, orașul urcând pe poziția a treia, după Iași și Galați, cu 31138 locuitori (34281 locuitori luând în calcul limitele actuale ale teritoriului administrativ).

Foto: Bacău, 1929 - vedere generală a părții central-nordice. În plan secund: Biserica Sfântul Nicolae (stânga) și biserica catolică (dreapta). Sursa foto: colecția ing. Mihai Ceucă.