Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Pentru unii nu înseamnă nimic. Pentru alții, care i-au admirat portul și optimismul primăvaratic al inflorescențelor, se mai adaugă o clipă de tristețe.
S-ar putea spune multe, dar nu ar mai avea
rost. Las câteva fotografii care să ne amintească de o magnolie care nu a avut
norocul să prindă un parc în straie noi, impuse de vântul schimbării...
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
#stareadeparc
Cu riscul asumat de a mă înnămoli, am vrut să surprind ultimele culori vibrante ale toamnei în Parcul Cancicov. Pe ultima sută de metri, spre ieșire, în timp ce încercam să scap de surplusul de argiluvisol de pe tălpi, o suflantă de frunze mă dezechilibrează auditiv din lirismul cromatic al arțarilor. Da, iată ce grijă pentru detalii și ce scrupulozitate, îmi spun... și ies din parc cu zâmbetul pe buze.
56
Am aflat cu bucurie despre proiectul de modernizare a curţii colegiului meu — un proiect îndelung aşteptat, care a mai făcut ieri un pas înainte în şedinţa CL Bacău.
Deoarece documentaţia făcută publică nu oferă detalii privitoare la spaţiul verde (există doar formularea lapidară „lucrări de amenajare a spațiului verde și plantarea arborilor”), îmi exprim speranţa ca toţi cei 56 de arbori din zestrea verde a liceului să fie, în final, integraţi cât mai inspirat în noua amenajare propusă de firma bucureşteană.
Există aici arbori care au fost plantaţi odată cu ridicarea actualului sediu al instituţiei; există arbori sub a căror coroană foştii elevi au devenit actuali profesori. Aceşti martori tăcuţi ai devenirii vrâncene merită să bucure în continuare noi şi noi generaţii, care îşi vor ţese visul adolescentin (şi) de pe băncile umbroase ale curţii şcolii...
Farmecul oricărui parc este dat în primul rând de elementul vegetal și de modul în care natura este integrată peren în moștenirea citadină...
#stareadeparc, 17 octombrie 2025
În zestrea verdelui urban, parcurile au cea mai mare vizibilitate și li se acordă, de regulă, o atenție sporită din partea autorităților, în acord cu importanța funcțiilor sociale și recreative. Cu toate acestea, puține orașe mari își pot permite ca ponderea acestei categorii de spații verzi amenajate să depășească 25-30% din bilanțul verdelui intravilan. Din punct de vedere ecologic, orice spațiu verde intravilan prezintă importanță, indiferent de mărime și categoria în care se încadrează normativ. Neîngrijite, nebăgate în seamă de mulți, agresate insidios de dinamica edilitar-urbanistică, micile petice de verdeață din textura urbană formează în majoritatea orașelor din România simple terenuri de mâna a doua care își așteaptă schimbarea modului de utilizare, în slujba unei modernizări gândite nesustenabil. Ușor, ușor, fără să ne dăm seama, orașele noastre devin astfel imense deșerturi asfaltate. Amor vincit omnia...
O simplă exemplificare: str. Aprodul Purice (zona de nord a orașului), 2013 (stânga) vs 2024 (dreapta colajului).
Parcul Trandafirilor din Bacău, un rest (0,64 ha) din vechea şi frumoasa grădină publică a urbei de altădată....
Pentru o nouă zi mohorâtă, într-o fereastră dintre ploi, ieși din casă în căutarea stropilor de ploaie și de bună dispoziție. Îți revin în minte cuvintele prof. Vlad Eftenie și pașii devin mai ușori. Primăvara este prin ea însăși un moment de grație...
"Pot spune că aflarea “frumosului” este o artă, în lumea haotică și toxică în care trăim. O preocupare absolut necesară pentru păstrarea unei sănătăți a spiritului. Am nevoie să văd frumos, pentru a–mi face bine, zilnic."
Evoluția și dezvoltarea urbanistică înseamnă fără niciun dubiu schimbare. De la vechea țarină a orașului. De la câteva principii solide de amenajare peisagistică. De la primele poteci trasate printre primii arbori plantați. De la gardul împrejmuitor. De la prima bancă, primul rond de narcise și primul stâlp de electricitate. De la coloana de lemn sculptat cu fior artistic. De la fântâna arteziană. De la un lăcușor cu nuferi și sălcii plângătoare. De la un stadion. De la un muzeu. De la tangajul intereselor multiple. De la uitare, ignorare, indiferență, ipocrizie. De la implicare, identitate, afectivitate, memorie, prețuire. De la o generație la alta. Ce ar trebui să rămână peste toate aceste schimbări trecute, prezente sau de perspectivă? O inimă verde a orașului, un spirit al locului pentru cei care au crescut cu parcul - (a)casă. Așa va fi și acum? (P)arc peste timp? Inelele arborilor, precum cronicarii, vor cerne schimbarea...
#stareadeparc
http://www.deferlari.ro/2018/03/patrimoniul-verde-parcul-cancicov-din.html?m=0
Reprezentanţi ai organelor judeţene şi municipale de partid şi de stat şi ai colectivelor din întreprinderile care alături de mase largi cetăţeneşti şi-au adus o efectivă contribuţie Ia construirea insulei, au fost de faţă în aceste momente inaugurale.
În cuvintul emoţionant rostit de tovarăşul Vasile Talpă, secretar al Comitetului municipal Bacău al P.C.R., a fost subliniată participarea însufleţită a miilor de băcăuani care au prestat un uriaş volum de ore de muncă patriotică in traducerea în fapt a bogatei inspiraţii arhitecturale. Transmiţînd calde felicitări şi mulţumiri tuturor, vorbitorul a arătat, în încheiere, că acest „Ada Kaleh“ băcăuan — rezultat al împletirii bunei inspiraţii cu neprecupeţita vrednicie a maselor largi — îndeplineşte cerinţele tuturor vîrstelor către frumos, util, reconfortant.
Participanţii au trecut apoi in revistă ştrandul cu cele două trambuline, toboganul acvatic destinat copiilor, vestiarul cu o capacitate de 500 locuri, postul de prim-ajutor, cele 16 duşuri, întregul grup social.
Nu intenţionăm să fim părtinitori, dar restaurantul-fantezie care şi-a asimilat numele de „Marinarul“ şi care farmecă de departe, dominant, privirile, merită toate laudele. Simbolizind o navă, ba mai mult „împrumutînd" ceva din ale navigaţiei şi pescuitului prin plasele care pleacă din vîrful coşului-catarg ca pînze ale unei unei corăbii, restaurantul ne-a întâmpinat cu „marinarii“ aliniaţi pentru raport, nava-restaurant „Marinarul“ fiind gata de a pleca în largul... ospitalităţii. Şi cine n-a fost acolo poate regreta sincer; preparatele culinare, între care saramura, îşi adjudeca dreptul de specialitate a casei. Dar acesta e abia începutul. „Călătoria“ abia a început, la orizontul perspectivelor atît nava-restaurant, cît şi împrejurimile vor constitui atracţia nr. 1.
În largul viitorului apropiat se anunţă: darea în folosinţă a debarcaderului, care-şi va adăuga la cele 4 bărci alte 19; instalarea a două reflectoare care vor lumina bazinul de înot şi restaurantul. Iar jur-împrejur vor „inunda“ insula „valuri“ de flori, de gazon şi de plantaţii, care să creeze farmecul totalei relaxări.
Vă
invităm şi vă dorim petrecere plăcută!"
(Aurel Stanciu - Duminică s-a inaugurat „Ada Kaleh“-ul băcăuan, în ziarul Steagul Roşu de marţi, 13 august 1968). Mulţumiri domnului Alexandru Colăcel pentru descoperirea acestui eveniment în presa timpului!
E gutuiul japonez (Chaenomeles japonica) precoce la înflorire, dar nici chiar așa...
În zestrea verdelui urban, parcurile au cea mai mare vizibilitate și li se acordă, de regulă, o atenție sporită din partea autorităților, în acord cu importanța funcțiilor sociale și recreative. Cu toate acestea, puține orașe mari își pot permite ca ponderea acestei categorii de spații verzi amenajate să depășească 25-30% din bilanțul verdelui intravilan. Din punct de vedere ecologic, orice spațiu verde intravilan prezintă importanță, indiferent de mărime și categoria în care se încadrează normativ. Neîngrijite, nebăgate în seamă de mulți, agresate insidios de dinamica edilitar-urbanistică, micile petice de verdeață din textura urbană formează în majoritatea orașelor din România simple terenuri de mâna a doua care își așteaptă schimbarea modului de utilizare, în slujba unei modernizări gândite nesustenabil. Ușor, ușor, fără să ne dăm seama, orașele noastre devin astfel imense deșerturi asfaltate. Amor vincit omnia...O simplă exemplificare: str. Aprodul Purice (zona de nord a orașului), 2013 (stânga) vs 2024 (dreapta colajului).
Martie-aprilie: 259 de
inimi verzi au apărut pe harta magnoliilor din orașul Bacău. Pentru o primă
ediție dintr-o primăvară atipică prin valorile termice care au impulsionat înflorirea
rapidă și intensă, nu putem spune decât că este o reușită. O reușită la care au
participat destui băcăuani, cărora le mulțumesc și pe această cale pentru
implicare. Dincolo de acest număr, mai mare ne este bucuria pentru zilele magnolifice,
pentru curiozitate, frumos, natură, descoperire, plimbare urbană și privirea
mutată dincolo de problemele cotidiene... Încheiem un prim sezon al înfloririi
magnoliilor băcăuane cu speranța ca cel viitor să ne (sur)prindă cu noi și noi inflorescențe,
într-un oraș mai apropiat de sufletul nostru...
Acele momente din an când natura împodobește orașul cu cel mai minunat caleidoscop al renașterii...
Scriam în 2022 despre fenofaza de înflorire la Forsythia suspensa (Parcul Cancicov, 2017-2021): "Arbustul este printre primii care ne încântă ochiul și sufletul, reflectând fidel condițiile termice acumulate la începutul primăverii: o inflorire timpurie inseamnă un început de primăvară călduros, pe când o înflorire târzie relevă o primăvare rece și capricioasă. Ecartul foarte mare în timp a înfloririi reprezintă o expresie directă a variabilității mari de la un an la altul a începutului de primăvară din punct de vedere meteorologic, asa cum sintetiza prof. Lucian Sfîcă (UAIC) în urma unui interesant studiu efectuat pentru zarzării ieșeni, pe parcursul a 10 ani. Care va fi situația in acest an in Bacău? Vor reuși aceste zile călduroase să atenueze decalajul termic dat de un martie rece si enervant in primele două decade? Ne vom putea bucura de "ploaia de aur" la inceput de aprilie, să spunem undeva între 8 si 12 ale lui Prier? Vom vedea... Până una-alta, să ne bucurăm de frumoasele zile de primăvară luminoasă pe alei de parc, aruncând un ochi și spre exploziile florale care ni se pregătesc, chiar dacă acum sunt în stand-by... "
Au fost şase
primăveri în care am avut tot atâtea motive de bucurie pentru a ne sărbători
parcul. Am plecat de la o idee şi am strâns alături oameni deosebiţi şi momente
de suflet. Au fost şase primăveri în care, prin eforturi proprii, am creat o
stare: starea de parc. În martie 2022, la patru ani de la prima încercare, am
reuşit să oficializăm ziua de 22 martie. „Un
22 martie cu bucurie și speranța că Bacăul nostru identitar va deveni mai bogat.
Povestea parcului este o filă importantă a prefacerilor urbanistice din ultimul
secol. Inima verde a orașului merită recunoaștere, atenție, repere. Un gest
simbolic pentru neuitare, pentru spiritul locului, dar și pentru speranța unui
oraș mai verde”, aveam să declar, cam euforic şi naiv, într-un interviu din
presa locală.
A venit şi cea de
a şaptea sărbătoare. Am crezut de cuviinţă ca aceasta să fie mai aparte: un
moment de reflecţie, un feed-back dar şi un moment al lucidităţii. Această zi
nu este sărbătoarea unor zănatici (doi, trei, câţi or mai fi), ci a unei
întregi comunităţi. Într-un oraş vivant, o scânteie este preluată de
administratorii cetăţii, este cultivată şi promovată durabil. În oraşul meu,
acest lucru este peste putinţă: tu centrezi, tu dai cu capul, vorba chibiţului.
Un asemenea moment nu este un hatâr făcut unor nebuni fără de linişte, nu este
subiect pentru jocuri politice sau pentru creşterea vizibilităţii unor fotolii.
S-a înţeles ce înseamnă 22 martie pentru băcăuani, pentru oraş? Asta am vrut şi noi să vedem, urmărind, într-un
format tip silenzio stampa, gradul de
implicare sau măcar de reamintire a unui reper din istoria urbanistică a
oraşului. A existat vreun interes din partea actorilor comunităţii, acei actori plătiţi pentru a
zidi şi nu a şterge cu indiferenţă?
Avem vreun feed-back din partea vremelnicelor personaje care se bat cu pumnul în piept, aruncând din jobenul
demagogiei şi ipocriziei esenţe tari, precum dezvoltare, modernizare,
durabilitate, ataşament, proiecte, viitor, moştenire, patrimoniu, viitor? La final de zi am putea trage o linie, dar nu prea avem ce contabiliza…Trist, foarte trist.
Mi-am spus că astăzi
nu voi mai traversa parcul la pas. O fac din ce în ce mai rar, de altfel.
Oricât aş căuta renaşterea primăverii în micile detalii ale naturii vegetale,
natura umană te izbeşte dureros prin ceea ce a lăsat în urmă, an de an. Dar nu
poţi să nu vizitezi un om bolnav, să nu-i aduci măcar o vorbă de alin în
clipele lui grele. Aşa că nu am rezistat: chemarea a fost prea puternică.
Pentru că din aceste fire nevăzute ale ataşamentului pentru o idee, pentru un
loc, pentru oraşul natal, eu, tu, altul, putem ţese şi duce împreună mai departe povestea
parcului, aşa cum a fost ea gândită de înaintaşi. Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic, spunea nemuritorul Nichita
Stănescu. Iar inima verde a Bacăului a avut, sunt convins, ursitoare care să o
păzească de rele şi să-i alunge toate aritmiile, indiferent de vreme şi de
vremuri...
La Mulţi Ani!
Paradoxul modernizării, varianta Bacău: să vorbeşti despre modernizare într-un oraş în care deficitul de spaţiu verde este cronic.. Detalii aici.
Simbol
al frumuseții și nobleții florale, magnolia este o specie aparte, cu o valoare
decorativă deosebită. Perioada de înflorire, desfășurată de la începutul
primăverii până la finalul verii (în funcție de specie și specificul climatic),
aduce în orice oraș o pată de culoare plină de șarm și optimism. Anul trecut am
putut vedea în București o adevărată emulație creată în jurul unor explozii
florale care au generat mici pelerinaje, grație unei iniţiative minunate,
aparținând Dianei Robu. M-am decis să nu mai pierd o nouă primăvară și să
preiau ideea pentru orașul nostru. Printr-un proiect colaborativ, putem
contura împreună harta magnoliilor băcăuane și putem țese poveștile din spatele
lor, bucurându-ne de spectacolul anual al dinamicii înfloririi. Într-o lume
tot mai grăbită, farmecul acestor inflorescenţe ne poate jalona traseele prin
primăverile orașului, oferindu-ne clipe de răgaz și bucurie.
Vă
invit așadar la o mică vânătoare urbană, prin completarea hărții cu noi adrese
și surprinderea fotografică a momentului de grație, primăvară de primăvară. Grupul dedicat de pe Facebook vă stă la dispoziție, preambul virtual al micilor frumuseți
vegetale trecătoare, dar importante pentru spiritul unui oraş care îşi doreşte
să fie cunoscut şi altfel decât prin clasicele clişee bacoviene...
HARTA poate fi vizualizată dând click AICI. Începutul este promiţător 💚
Pe aceeaşi temă: Raiul magnoliilor băcăuane, Magnolia, un simbol al frumuseţii..., Nu are nevoie de reclamă: magnolia lui Bacovia, Frumuseţea unei magnolii "necunoscute"
