Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.

Bacăul meu

BACĂU: PALIMPSESTE URBANE

    Antologia Bacău: palimpseste urbane îşi propune să aducă în atenţia cititorului câteva puncte focale ale devenirii urbei de pe cursul inferior al Bistriţei, în perioada modernă şi contemporană. Ne-au stat alături în acest demers câţiva iluştri contemporani cu vremurile unor transformări de amploare, în care Bacăul se reconfigura din temelii. Pagini puţin cunoscute marelui public, eterogene structural, dar care încheagă imaginea fragilă a Bacăului de altădată. Paseismul nu îşi găseşte locul, dovadă fiind pasajele critice care oglindesc o realitate nefardată a târgului şi, ulterior, a oraşului. Considerăm oportun să reamintim că Bacăul are o istorie proprie, cu destule elemente de interes care aşteaptă în continuare să fie receptate, analizate, asimilate, promovate. Identitatea oraşului nu se rezumă la arhitecturile prezentului. Sufletul lui stă cuibărit în urzeala trăirilor, în memoria locurilor, putând oferi spaţiului băcăuan consistenţă şi coerenţă. 
    Detalii aici.  Editura Rovimed Publishers Bacău, 2013.



DICŢIONAR GEOGRAFIC AL JUDEŢULUI BACĂU

Cuvânt înainte
       Dicţionar înseamnǎ o lucrare lexicograficǎ destinatǎ sǎ prezinte şi sǎ explice cuvintele unei limbi. Un dicţionar geografic ar însemna prin urmare o lucrare care sǎ cuprindǎ cuvintele spaţiului. Spaţiul nu este însǎ un vorbitor locvace. Dimpotrivǎ: spaţiul este mut. Spaţiul nu este decât o matriţǎ amorfǎ în care se încrusteazǎ adânc cuvintele pronunţate de aceia care îl locuiesc. Cuvintele lor nu sunt însǎ neutre. Ele închid în ele gândurile, trǎirile, uimirile, iubirile sau nǎdufurile oamenilor. Cuvintele sunt picǎturi de miere sau de otravǎ, sunt ascunzişuri catifelate sau alice oţelite, sunt umbre sau lumini, colţuri întunecate sau lumi imense luminate de sori rotitori. Cuvintele nu pot fi uşor îmblânzite...
     Dicţionarul geografic al judeţului Bacǎu încearcǎ totuşi, cu curaj, sǎ îmblânzeascǎ cuvintele care numesc locurile de la mijlocul Moldovei, înşirate de o parte şi de alta a Siretului, între brazii Carpaţilor şi ogoarele Podişului Central. Cuvintele acestea, nume de locuri fiind, încǎtuşeazǎ în ele universuri întregi. Ele cuprind oamenii, cu speranţele şi cu dezamǎgirile lor. Ele cuprind ceea ce oamenii numesc acasǎ, un acasǎ care ţine de la pridvorul casei pǎrinteşti pânǎ la turla bisericii, de la crâng pânǎ la uzinǎ, de la troiţa din capǎtul satului pânǎ la muzeul care aduce aminte, de la cǎtunul timid, pierdut printre pǎduri, pânǎ la oraşul orgolios şi sigur de sine...
       Autorul acestui dicţionar este sensibil la aceste conţinuturi ale cuvintelor şi le-a cules cu grijǎ, atent sǎ nu le tulbure lucrarea şi tihna, prezentându-ni-le în simplitatea fiinţǎrii lor. Fǎrǎ pǎrtinire şi fǎrǎ artificii, cuvintele judeţului Bacǎu ne sunt arǎtate în esenţa conţinutului lor. Oricine îşi poate gǎsi în ele cunoaşterea cǎutatǎ: şi turistul care vrea sǎ aibǎ repere sigure, dincolo de orice descriere romanţatǎ şi mincinoasǎ, şi elevul sau studentul care cautǎ informaţii despre lumea în care trǎieşte, şi cititorul anonim care are nevoie sǎ îşi cunoascǎ vecinii mai apropiaţi sau mai depǎrtaţi.
    Un simplu cuvânt sfâşie negura tǎcerii. Douǎ cuvinte aprind lumini. Un dicţionar aprinde cerurile. Fie ca acesta sǎ deschidǎ Bacǎul lumii întregi.
Prof. univ. Octavian GROZA,
12 ianuarie 2006

Invitaţie pe cărări (ne)marcate

„Memorabilul este
ceea ce poate fi visat despre un loc”
(Michel de Certeau)

          Fără îndoială, chiar şi o simplă privire aruncată pe harta celor 6621 kilometri pătraţi aparţinând judeţului Bacău induce o supoziţie ce se va dovedi adevărată la o analiză mai detaliată: aceea a varietăţii, a diversităţii impuse în primul rând de arhitectura reliefului, care se succede în trepte de la vest la est, pe un ecart altitudinal remarcabil, cuprins între 1664 m (vf. Grinduş din Munţii Tarcău) şi 95 m, în lunca Siretului. Acesta a generat, prin conjugarea factorilor geoecologici, la o diversitate de obiective naturale, între care putem aminti forme de relief cu un pitoresc aparte (abrupturi structurale, aflorimente de strate geologice, relief ruiniform, stânci, creste îndrăzneţe, chei, sectoare de defileu, puncte de belvedere ş.a.), elemente hidrografice spectaculoase (cascade, lac de baraj natural, izvoare minerale), vegetaţie (păduri seculare, elemente endemice sau de o mare raritate, formaţiuni vegetale fermecătoare), faună (specii de interes ştiinţific, cinegetic sau piscicol) sau peisaje naturale distincte (subalpin, al depresiunilor intramontane şi submontane, al zăvoaielor etc). Acestora li se adaugă numeroase mărturii ale unei îndelungate locuiri umane pe aceste meleaguri, generând un bogat fond de patrimoniu material şi spiritual, circumscris uneia din cele mai dense reţele de aşezări din ţară (510 localităţi).
        Din cele aproximativ 600 de monumente existente, nu pot fi în nici un caz trecute cu vederea cele 368 obiective incluse în nomenclatorul Institutului Naţional al Monumentelor Istorice: situri arheologice, castele, conace, monumente comemorative, numeroasele „porţi către cer” (din care cele 60 de biserici de lemn ocupă un loc aparte), statui, busturi…
     Condiţionările cadrului natural au conturat o matrice etno-folclorică cu trăsături particulare (a căror apartenenţă ţine de trei zone etnografice: Trotuş, Bacău şi Tutova) ce încântă citadinul postindustrial cu veritabile diamante ale tezaurului de sorginte populară, presărate pe teritoriul întregului judeţ: gospodării tradiţionale, meşteşuguri şi obiceiuri transmise din străbuni, port popular, manifestări folclorice încă ancorate ritmului naturii.
      Şi nu în ultimul rând ar trebui amintită resursa care, la scara întregii Moldove, rămâne cea mai valoroasă şi poate singura care este invariabil luată în calcul în prognozele economice ale unei regiuni prea puţin dăruită cu bogăţii subsolice: resursa umană, din al cărei fond s-au cristalizat pleiade de personalităţi băcăuane, într-o geografie spirituală demnă de invidiat de multe judeţe.
Am întocmit această lucrare de sinteză din mai multe raţiuni simple. În primul rând, experienţa didactică şi personală mi-a confirmat existenţa unui clişeu frecvent în rândul elevilor, studenţilor sau cercului de cunoştinţe: acela că judeţul Bacău se poate reduce din punct de vedere turistic la o „perlă” a Moldovei şi eventual o biserică domnească din oraşul reşedinţă. Din cele prezentate mai sus şi din paginile care urmează rezultă în mod cert contrariul. Posibil ca Bacăul să nu se poată lăuda cu obiective „de excepţie” (şi mă opresc aici, pentru a nu fi suspectat de vreun ieftin „patriotism” local), dar este o certitudine că nici nu vom întâlni lucruri lipsite de interes. În acelaşi timp am avut neplăcută surpriză să constat câteva caracteristici ale monumentelor băcăuane, care -slabă consolare- pot fi generalizate la nivel naţional: inconsistente cognoscibil, instabile legislativ, periferice structural. Sau pe scurt: necunoscute/ignorate, nesigure sub o lege a bunului plac, greu accesibile pe o infrastructură necoerentă şi nemodernizată.
       Elaborarea acestui proiect a însemnat o laborioasă muncă de cercetare, selecţie şi structurare a celor mai sugestive elemente, având la bază deplasările în teren şi o temeinică documentare bibliografică. Nu s-a dorit o tratare exhaustivă, ci un îndrumar util, un mic ghid al excursiilor şi drumeţiilor dumneavoastră, având în vedere că timpul liber îşi are propriile geografii diafane, uneori greu de descifrat, însă de o importanţă crescândă, pe măsură ce totul, inclusiv peisajul, poate fi transformat, din păcate, într-un produs de consum.
      Viziunea contemporană înclină spre crearea de spaţii şi nu de locuri, de cantitate şi mai puţin de calitate. Crearea de spaţii „moderne”, definite exclusiv în termeni de suprafaţă şi volum, dizolvă orice calitate a locului, instaurând un spaţiu neutru, funcţional, nonfigurat şi poate nonreprezentativ. Din această cauză am încercat să pun accent pe monument şi pe locuri susceptibile de a degaja monumentalitate (incluzând aici, desigur, şi monumentele celui mai inspirat arhitect: natura), faţete care introduc în viaţa de zi cu zi verticalitatea, configurând spaţiile sociale şi structurându-le pe cele mentale.
     Deosebim astfel uşor pe harta judeţului acele locuri simbolice, construcţii retorice capabile să desemneze prin conotaţie teritoriul şi colectivitatea socială care le constituie. Castelul Ştirbei, Lacul Poiana Uzului pentru Dărmăneşti, mănăstirea Bogdana pentru comuna Ştefan cel Mare, Centrul de Cultură „George Enescu” pentru Tescani, izvoarele minerale pentru Slănic Moldova, grădina botanică pentru Prăjeşti, spiritul poetului materializat în bronz pentru Bacău, Bistriţa, Siretul, zona montană, sunt doar câteva exemple ale unor astfel de locuri simbolice, indiferent că le categorisim în locuri atribut, locuri generice sau locuri de condensare.
     Avem deci alternative şi feţe complementare ale cotidianului. În ciuda unei accesibilităţi uneori mai puţin lesnicioasă, ele se pot constitui în dez-depărtări ale spaţiilor noastre interioare, modalităţi facile de inserare a infinitului în finit, sau măcar de evadare, descoperire sau retrăire, rememorare sau nostalgie, contemplare sau escaladare, facere şi prefacere…
    Îmi exprim speranţa că această lucrare va fi o lectură agreabilă şi un ghid în cunoaşterea valorosului potenţial turistic local, urmat în mod firesc de răspunsul mental la întâlnirea cu emoţiile oferite de puterea miraculoasă a peisajelor băcăuane!

Lucian Şerban,
Bacău, 21 decembrie 2005
Editura "Egal", BACĂU


PUBLICISTICĂ

LA LIMITA SPAŢIULUI GEOGRAFIC

Spaţiul? O adevarata rezerva de eternitate împotriva timpului.
(Gilbert Durand)
Spaţiul geografic. O entitate care circumscrie numeroase categorii funcţionale şi care, la rândul sau nu reprezinta decat o alveola a Marelui Întreg. O provocare nu numai pentru geografie (care-I transforma într-un adevarat tegument terestru, punând sub lupa componente, teritorii, limite, localizari, conexiuni) ci şi pentru alte ştiinţe, tuturor fiindu-le dificila o abordare exhaustiva chiar si din perspectiva simplei definirii ori a metodologiei de cercetare. Teoriile vehiculate din dorinţa subordonarii spaţiului de catre om (teoria polilor de creştere, a centrului şi a periferiei, a convergenţei sau cea a divergenţei) nu au putut în final decât sa surprinda o realitate dura: spaţiul geografic, caracterizat prin complexitate, eterogenitate, intercondiţionalitatea componentelor, nu se supune decât la un nivel minor încercarilor de organizare umana. Mai dramatic însa, el este alterat în profunzime de prezenţa umana: spaţiul generos, atotcuprinzator, unic si indestructibil a fost treptat exfoliat în spaţiu interior, cotidian, (geo)strategic, polarizat, etnic, urban, cultural, scenic, parasit, cucerit, vital, construit, virtual ş.a.m.d. Nu am reuşit altceva decât sa instituim o sumedenie de limite, ziduri ce emana închidere. Spaţiul infinit a devenit încetul cu încetul finit şi mai ales limitat: spre exterior dar şi spre interiorÎncercuind spaţiul nu facem decât sa (ne) cream în permanenţa carari, poduri, praguri,meandre, în încercarea de a traversa sau de a evada. Ramânem însa de multe ori prizonierii propriilor noastre ziduri, temnicerii spaţiului delimitat de bunavoie ce devine, sub tencuiala timpului, doar un loc izolat, devalorizat, anonim, încercuitUn spaţiu vulgarizat, fara trecut şi fara viitor, cantonat într-un prezent ambiguu. Faliile şi zidurile dintre aceste alveole ale spaţiului geografic se afla într-o continua mişcare centrifuga în care centrul (agora?) topografic, relaţional, spiritual, chiar identitar este sugrumat sau se confunda prin sintalitate cu periferia alternativa uşoara la izolarea din spaţiile noastre individuale sau de grup. Spaţiul de condensare acel spaţiu prin care un loc, un teritoriu se recunoaşte, manifestare explicita şi exemplara a unui spaţiu geografic şi nu numai cladit de o comuniune în vederea propriei reflectari şi identificari, se evapora extrem de rapid. Periferia, în toate formele sale evolutive (dominata, integrata şi exploatata, delasata, anexata, autonoma, dominanta,parazitara) transforma spaţiul într-un nuanţat model static ce mai pastreaza o identitate pur topografica şi care, uneori, conserva cenuşa momentelor în urne funerare numite locuri ( Ştefan Augustin Doinaş).
Trebuie sa oferim spaţiului o noua arhitectura. O noua deschidere fara constrângeri. Pentru ca el este prietenul nostru, propriul învaţacel şi dascal, atmosfera noastra înconjuratoare şi spirituala. Sa nu uitam ca din fatalitatea spaţiului a izvorât dorinţa, visul, ştiinţa, reveria, arta, dragostea, credinţa şi rezerva noastra de eternitate împotriva timpului.

VIS
Îmi arunc privirea pe geam şi încerc sa desluşesc prin ceata deasa de pe ulita. Întrevad dughenile comerciantilor şi trasurile boiereşti. Gândesc: a sosit marfa proaspata, de vreme ce negustorii trimit gura din casa în casa iar crâşmarii trimit pe strazi câte un om care striga ca la crâşma din colt atâtea parale e ocaua de vin. N-ar strica o cana de Cotnari şi ma scotocesc în buzunare de de ceva irmilici. Sunt însa imediat atras de câtiva slovaci bine legati, ce cântau cu laditele în spate şi muzica cu foi în mâini, îmbiind târgovetii cu marfa lor de mofluz şi bracuita, adusa dupa saptamâni de drum istovitor de la Galati ori Iaşi. Ma gândesc sa rezist tentatiei de a cumpara câteva maruntişuri. Mai bine trag o fuga în piata sa iau o stofa nemteasca sau macar sa admir perechea de cai suri moldoveneşti la care mi-a ramas inima. Doar 700 de lei bucata...
Dar ce-i cu zgomotul asta enervant? Ma scutur din mirajul iarmarocului şi privesc buimac în jur: la televizor o domnişoara tocmai icnea satisfacuta dupa ce folosise un şampon miraculos, mobilul primise între timp câteva sms-uri tentante, mail-ul mai adaugase ceva spam-uri. Arunc privirea pe data dintr-un cotidian local, plin ochi cu reclame multicolor de ochioase: nu eram în Bacaul cronicarului Costache Radu de acum 150 de ani ci în plina era a globalizarii în care cel de-al treilea val tofflerian parea deja sugrumat de alteritate iar advertisingul se masura în sute de euro pe secunda sau milimetri patrati...
Rasuflu uşurat! Dar totuşi un pasaj din acelaşi autor patrunde insidios şi nu-mi da pace: "Pe atunci nu se zicea nici de cumparator, nici de vânzator cuvântul curat, adica da-mi marfa curata, rachiu curat, vin curat, caci nu se pricepeau şi nici le venea în minte sa se gândeasca la falsificare".
(Editorial presa locala, 2004)

PERSPECTIVE
De la mine de la geam nu se vad muntii. Nici nu cred ca ar fi putut fi altfel din moment ce apartin unei generatii care, fara sa cunoasca ororile obsedantului deceniu, deschidea ochii la mijlocul altuia (acum etichetat cu titlul de euforic), în care, dincolo de constrângerile inerente unui regim totalitar, acumularile anterioare pe plan social-economic permiteau fiecaruia sa viseze la un model românesc al societatii de consum. Iluzie deşarta, din moment ce începusem deja sa fiu integrat într-o lume care schimba raporturile individului cu spatiul printr-o industrializare fortata şi generalizarea unui exod rural ce schimbau definitiv înfatişarea locului natal, dominat prea timpuriu de uniformitate şi cenuşiul rece al cutiilor reci de beton.
Cam pe atunci am început sa ma mir ca pot exista şi altfel de cutii de chibrituri şi am devenit colectionar de modele ieşite din tiparul anost al fabricii brailene. M-am bucurat apoi de petele de culoare lipite pe fatadele gri ce vesteau sosirea iminenta a circului, invariabil în aceeaşi spatiu al Pompierilor Noi (ce sonoritate toponomastica pentru picii de azi!). Ulterior nu mi s-a mai parut bizar orgoliul unor batrâni ai copilariei noastre, care se laudau cu dainuirea de generatii într-o mahala de oraş sau în apropierea unei cladiri demult demolate, azi cel mult cu rezonanta exotica. A urmat dupa decembrie zodia consumului, a excesului de construit, suferind treptat de bulimie urbana, de satietate/saturare dar şi de o oarecare maturizare/aliniere fortata la modelul european în care, arzând paşii normali, am redefinit un nou model românesc în care ambiguitatea şi nuantele sunt chei de lectura. Deşi considerându-ma perfect integrat noului sistem, am avut revelatia întâlnirii cu un universitar ardelean, care acum câtiva ani problematiza organizarea spatiului în pietele clujene, vorbind în fata unui auditoriu suspicios despre rolul maştilor (panouri publicitate, bannere etc) în arhitectura şi (re)modelarea urbana. M-am mirat: ce diferenta de conceptie
Azi, îmi dau seama ca purtam fiecare în sine un anume fel de a ne înfatişa masca. Formam, prin putinul nostru contopit cu al celorlalti, chipul oraşului. Maştile noastre ofertate pe stâlpi, banci, fluturaşi, panouri, autobuze etc, într-o imagine prea putin coerenta urbanistic sau estetic. Dincolo de ele ce ramâne? Doar o diversitate de culori care personalizeaza o fotografie învechita a oraşului? În prima faza macar atât ma simt mai bine privind graffiti decât tencuielile cazute. Un mod de a arunca conceptul de sine dincolo de cei câtiva metri latime ale arterele majore? Un posibil combustibil de rezerva pentru un oraş limitat de maştile celor care privesc din spatele geamurilor? Încercati sa priviti şi dincolo. Macar pentru ca briza sa aduca mirosul cetinii, daca înca nu putem privi în perspectiva...
(Editorial presa locală, 2004)


O ROMÂNIE ÎNSUFLEŢITĂ
Final de campanie electorala. Treizeci de zile de Românie însufletita.
Însufletita de întoarcerea clasei politice cu fata catre noi. Priviri brusc interesate, mieroase, bombastice. Emfaza. Discursuri minutios pregatite. Persuasiune. Strategii prafuite cosmetizate în graba şi reactualizate dupa interes. Orgolii. Programe economice competente. Maturizare. Şlefuirea arogantei şi coborârea în multime. Contopirea cu nevoile plebei. Histrionism. Termene şi procente aruncate cu dezinvoltura de invidiat. Cine liciteaza mai mult?! Narcisism. Promisiuni dulcegi. Peregrini pierduti între sedii de partid. Chipuri noi. Vechi corupti. Campanii publicitare mixate între creativitate şi absurditate. Sloganuri groteşti. Machiaj abundent contra promiscuitatii. Dezvaluiri în mass media. Apeluri la memoria colectiva.
Însufletita de roşeata din obraji. Febra. Patima. Dezinteres. Inocenta. Indiferenta. Credulitate. Credinta. Încredere oarba. Speranta. Sila. Spectacol. Scrâşnet de masele cariate. Migrena. Mercantilism. Mici şi bere. Bioritm defazat. Ochi roşii. Incertitudinea lui azi şi speranta aruncata spre mâine.
Însufletita de miza partidei. Suntem la începutul rundei finale. Pe un eşichier nu cu 64 patrate în alb şi negru ci cu 21 680 954 -conform ultimului recensamânt- nuante ale spectrului. Din care dispar tot mai rapid variantele cu avantaj decisiv. Într-un moment în care steguletul ceasului ne pune nervii la încercare, impunându-ne sa alegem doar mutari unice. Pâna duminica mai avem timp sa facem pregatirea psihologica, rememorând greşelile şi avantajele pozitionale pierdute printre degete. Oricum, de luni vom rasufla uşurati, prima mutare a fost facuta: avanpremiera unei deschideri câştigatoare sau a unui gambit în care am sacrificat deja cam multi pioni. Cu speranta de a nu ajunge dupa alti patru ani la un final cu nebuni de culori diferite în care iluzoria remiza înseamna de fapt propria cadere în abisul clasamentului.
Nu de alta, dar chiar ar fi pacat sa cautam cu totii înfrigurati o singura rubrica de mica publicitate: aceea a ofertelor de locuri de munca cât mai îndepartate de aceasta Românie însufletita.
(Editorial presa locala, 2004)


DIN PRESA VREMII

Bacaul lui Costache Radu, reeditat
Laura Huiban, october 6, 2008

“Bacaul de la 1850 la 1900″, monografia semnata de Costache Radu, “primul cronicar modern” al orasului, a fost reeditata sub ingrijirea pasionatului cercetator Lucian Serban, care a coordonat si editia din 2005. In demersul sau, profesorul bacauan si-a luat ca partener Editura “Egal”, condusa de Ioan Danila, un alt mare iubitor al istoriei acestor locuri.
Costache Radu (1832 - 1908) a cunoscut orasul despre care-a scris dintr-o postura de gazetar, avocat, om politic, dramaturg si primar in doua mandate.
In “Bacaul din trecut si de azi”, volum aparut in 1933, Grigore Grigorovici vorbeste despre monografia lui Costache Radu, ca despre “o publicatiune de o insemnatate capitala pentru localitatea noastra”, “prima lucrare prin care s-a dat la iveala aspectul real al trecutului Bacaului din rastimpul celor cinci decenii de care se ocupa autorul”.
Cartea “Bacaul de la 1850 la 1900″, o lucrare “cu parfum de secol XIX, asezonata cu fragezimi din secolul nostru, asigurate de tinarul cercetator Lucian Serban”, dupa cum o descrie universitarul Ioan Danila, a fost lansata astazi la Centrul de Cultura si Arte “George Apostu”, in cadrul evenimentului aniversar care a marcat implinirea, pe 6 octombrie 2008, a 600 de ani de atestare documentara a orasului Bacau.
- Aparitia cartii a fost suportata financiar suta la suta de profesorul Lucian Serban - insa volumul poate fi achizitionat de la autor si din librariile bacauane la un pret modic.
Ioan Danila:
“Cind a fost lansat «Dictionarul geografic al judetului Bacau» (2006), am tinut sa subliniez gestul cu valoare de simbol - sau, de ce nu, ca model - al lui Lucian Serban de a iesi in viata editoriala cu o inchinaciune catre inaintasi. In 2005, precedind centenarul aparitiei cartii, a retiparit monografia lui Costache Radu, «Bacaul de la 1850 - 1900», cu actualizari si comentarii necesare intelegerii de catre cititorul secolului XXI. Abia dupa un an a dat la iveala «Dictionarul geografic al judetului Bacau», iar acum, cind Bacaul este in sarbatoare, a reluat tiparitura din 1906, considerind ca este necesara o oglinda a vechii urbe si, totodata, este nevoie de un gest comemorativ pentru Costache Radu, intr-un an cind marcam centenarul trecerii sale in eternitate”.
Lucian Serban, editorul volumului:
“Un cititor atent al studiilor consacrate orasului Bacau va observa ca, invariabil, toate lucrarile monografice, incepind cu G. Grigorovici si terminind cu cele de data recenta fac referire la un nume: Costache Radu. Personalitate complexa a vietii bacauane, a ramas in atentia istoriografiei in primul rind prin «Bacaul de la 1850-1900», lucrare de referinta pentru cunoasterea vietii culturale, sociale si politice a Bacaului din framintatul secol XIX, deschizind (alaturi de Grigore Grigorovici si Grigore Tabacaru) triada cronicarilor Bacaului de altadata.
(…)
Am incercat, intr-o investitie de suflet, ca martor al unei perioade in care fizionomia locului natal si-a pierdut din parfumul unei epoci prea usor trecute cu vederea, de multe ori inchisa intr-o vitrina prafuita, sa readuc in atentia cititorului necesitatea apelarii la memoria timpului si spatiului. Prin intermediul lui Costache Radu aceasta se reveleaza in momente si locuri depuse intr-un Genius loci a carui substanta va fi, speram, recuperata macar prin scormonirea vechilor amintiri octogenare ori din curiozitatea sufletelor tinere.
Mai mult decit alte orase poate, Bacaul nu trebuie sa piarda firul subtire ce racordeaza valorile trecutului sau de perspectivele metropolei de miine”.
(Sursa: http://www.farafiltru.net/bacaul-lui-costache-radu-reeditat.html)


"Dictionarul geografic al judetului Bacau", dupa 114 ani
(Ziarul de Bacău, Constantin Gherasim, 28.01.2006)

Profesorul Lucian Serban suprinde din nou lumea culturala bacauana, si nu numai. Dupa ce a editat, cu fonduri din buzunarul propriu, monografia "Bacaul de la 1850 la 1900", de Costache Radu, profesorul de la "Dumitru Mangeron" a adus in atentie o noua lucrare.
De data aceasta, premiera editoriala "Dictionarul geografic al judetului Bacau", aparut zilele trecute la editura "Egal". La fel ca si in cazul reeditarii monografiei, profesorul Serban n-a cautat nici bani de la Cultura, nici fonduri de la consiliul local sau cine stie ce autoritati. A muncit vreo patru ani, a strins informatii si a reusit. A avut parte de doi sponsori, care au pus la bataie suma necesara editarii cartii. "Fara partinire si fara artificii, oricine isi poate gasi in aceasta carte cunoasterea cautata: si turistul care vrea sa aiba repere sigure, dincolo de orice descriere romantata si mincinoasa, si elevul sau studentul care cauta informatii despre lumea in care traieste, si cititorul anonim care cauta informatii despre lumea in care traieste, si cititorul anonim care are nevoie sa isi cunoasca vecinii mai apropiati sau mai departati", afirma prof. univ. dr. Octavian Groza, in prefata cartii. Pentru Lucian Serban, acest volum vine sa umple un gol de 114 ani, de cind Ortensia Racovita a editat primul dictionar geografic al judetului Bacau. "M-am gindit ca exista un mare gol in literatura de specialitate. Si, din experienta mea personala, se stiu foarte putine despre judetul Bacau. Cei mai multi cunosc faptul ca aici se afla Perla Moldovei, Slanic Moldova, si biserica domneasca din centrul orasului. Or, judetul are multe lucruri extraordinare, fascinante, pe care am incercat sa le cuprind in acest volum", ne-a declarat autorul. Pentru cei interesati "Dictionarul geografic al judetului Bacau" a fost pus in vinzare la pretul de 120.000 de lei vechi.
Sursa: http://www.ziaruldebacau.ro/articol.php?artid=10250)

Lucian Serban discovering Romania, cu bune si rele
Laura Huiban, Ziarul de Bacău, 30 august 2008

In timp ce majoritatea românilor care si-au permis o vacanta au ales destinatii din strainatate, Lucian Serban, inspector scolar de geografie al Inspectoratului Scolar Judetean Bacau, a ramas fidel pasiunii sale pentru Geografie României. Pasionat cercetator, bacauanul si-a luat aparatul foto, prieten nedespartit, si a pornit intr-un nou periplu prin tara nostra. Traseul ales de aceasta data a fost Bacau – Brasov, Câmpulung – Curtea de Arges – Râmnicul Vâlcea – Horezu, Tg. Jiu – Godeanu – Baile Herculane – Orsova – Drobeta Turnu Severin – Craiova – Slatina – Sibiu – Bacau, o vacanta care, exprimata matematic, s-ar rezuma, dupa calculul sau, la peste 2200 de kilometri, 10 judete, 44 de orase si vreo 500 de sate. “A fost un periplu destul de lung in care am surprins foarte multe aspecte: peisaje carstice fantastice pe Valea Cernei dar si o statiune lasata sa se prabuseasca in ignoranta, Herculane, un defileu al Dunarii absolut fermecator, dominat de chipul lui Decebal, dar si croaziere de cinci stele organizate desigur de elvetieni – noi ne plimbam inca in barci ruginite, orase monoindustriale desprinse din anii 50, Anina, dar si regenerari urbane foarte reusite, in Slatina. Una peste alta, toate mi-au demonstrat inca o data pitorescul României, care inca ma face sa cred ca mai poti face un concediu intern reusit”, a incheiat cu o invitatie inspectorul scolar Lucian Serban. Daca vreti sa cunoasteti varianta prietenului sau, aparatul foto, despre aceasta calatorie, o gasiti la: http://www.galeriafoto.com/photos/showgallery.php/cat/500/ppuser/2534.
(Sursa:http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2008/08/30/lucian-serban-discovering-romania-cu-bune-si-rele.html)

S-a lansat prima revista a profesorilor de geografie
Laura Huiban, miercuri, 25 martie 2009

Simbata, 21 martie, s-a lansat la Colegiul Tehnic “Dumitru Mangeron” Bacau primul numar din singura revista a profesorilor de geografie din judet. Lansarea a fost organizata cu ocazia desfasurarii etapei judetene a Olimpiadei Natioanale de Geografie. Primul numar, aparut la Editura “Graffit” Bacau, este coordonat de prof. Virgil Sorgot, de la Scoala nr. 7 Onesti, iar din colectivul de redactie mai fac parte profesorii Lucian Serban, Claudia Apostu, Maricel Badiu, Robert David, Elena Ignat si Cristina Filipoaia. “«Orizontul bacauan» (…) este o combinatie intre efort financiar, lupta cu inertia, dragoste fata de valorile scolii, pasiune pentru geografie si dorinta de a cladi o echipa redactionala deschisa catre sufletul cititorilor sai, elevi, studenti, cadre didactice. Sint orizonturi deschise spre exigenta in elaborarea materialelor necesare pregatirii elevilor pentru examenele nationale, spre elaborarea de eseuri, studii si comunicari, toate intr-o arhitectura cuprinzatoare, generoasa si speram cu inalte valente stiintifice si educative”, editorializeaza prof. Lucian Serban, fondatorul “Orizontului bacauan”. (Laura HUIBAN)
Sursa: http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2009/03/25/s-a-lansat-prima-revista-a-profesorilor-de-geografie.html


Profesorul care a mutat geografia Bacăului pe net - AICI

ABOUT ME

Data şi locul naşterii: 9 aprilie 1974, municipiul BacăuAbsolvent al Universităţii „Al. I. Cuza" Iaşi, Facultatea de Geografie-Geologie, secţia Geografie; şef de promoţie. Studii postuniversitare în domeniul geografiei umane (2006). Gradul didactic I. Şcoală doctorală, Universitatea „Al. I. Cuza" Iaşi. Doctor în geografie (2011).
Profesor de geografie titular la Colegiul Naţional Gheorghe Vrănceanu" Bacău. Inspector şcolar general adjunct, ISJ Bacău (septembrie 2007-martie 2008). Inspector şcolar de specialitate geografie, ISJ Bacău (1 ian. 2007 - 1 sept. 2009, 1 febr. 2010 - 1 sept. 2017).
Autor a peste 40 de articole, studii şi comunicări ştiintifice în domeniile: geografia populaţiei, geografie urbană, sociologie urbană, meteorologie-climatologie, geografia mediului.
Participări la simpozioane ştiintifice regionale, nationale şi internaţionale.
Colaborator şi redactor la mai multe reviste cu profil didactic şi turistic.
Coordonator proiecte educaţionale. Autor ghiduri şi auxiliare didactice. 
Membru în colectivul de conducere al Societății de Geografie din România, filiala Bacău.
Fondator al primei reviste a profesorilor de geografie din judeţul Bacău (Orizontul băcăuan).
Editor - reeditarea primei monografii a oraşului Bacău: Bacăul de la 1850-1900 (Editura Grafit, Bacău, 2005 şi Editura Egal, Bacău, 2008)
Autor al lucrărilor: Dicţionarul geografic al judeţului Bacău (Editura Egal, Bacău, 2006), Bacău: palimpseste urbane (Rovimed Publishers, 2013), Starea de parc (Rovimed Publishers, 2019), Pe firul apei. Ghid turistic al celor mai frumoase văi montane băcăuane (Rovimed Publishers, 2021). Blogger şi activist de mediu. Membru al Asociaţiei Pasionaţilor de Fotografie Bacău.