Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.

sâmbătă, 25 mai 2019

Alegeri europarlamentare: cum a fost în 2014?

     La ultimele alegeri europarlamentare din 25 mai 2014, situaţia la nivelul judeţului Bacău a fost următoarea: 598383 alegători înscrişi în liste; 195539 alegători prezenţi la vot, 32,68% prezenţă la vot, 180714 voturi valabil exprimate, 14822 voturi nule.
    Rezultate: PSD-UNPR-PC 45,85%, PNL 17,4%, PDL 7,78%, PMP 5,92%, INDEPENDENT MIRCEA DIACONU 5,75%
      Municipiul Bacău: 162039 alegători înscrişi în liste, 43923 alegători prezenţi la vot, 27,11% prezenţă la vot, 41268 voturi valabil exprimate, 2654 voturi nule.
    Rezultate: PSD-UNPR-PC 33,27%, PNL 15,73%, Mircea Diaconu 11,79%, PMP 8,57%, PDL 6,51%, PER 5,45%, FORŢA CIVICĂ 5,38%

Sursa hărţilor: Autoritatea Electorală Permanentă

joi, 23 mai 2019

Pilula de urbanism (14): Consumatorismul în spaţiul public


"Deosebit de important este ca punerea în practică a unor acţiuni care să asigure atributele necesare unei convieţuiri a indivizilor în spaţiul public să nu fie ghidată de repere aferente consumatorismului, nici ca stil de viaţă şi nici ca reper al prosperităţii sau rentabilităţii economice. Spre exemplu este necesară evitarea generării unor spaţii publice în care interacţiunea socială este ghidată şi susţinută de spaţiile de consum, cum sunt cafenelele, baruri, restaurante. Acest lucru derivă atât dintr-o nedorită „acaparare” a spaţiului public de către astfel de stabilimente (ex: terasele amplasate pe spaţiul public), dar mai cu seamă de o nedorită pervertire a relaţiilor sociale iniţiale, derulate ca accesorii la un act comercial. Nu este vorba despre excluderea acestor forme de „pigmentare” a spaţiului public (comune oricărei civilizaţii urbane, necesare pentru a asigura satisfacerea nevoilor alimentare, care se constituie totodată şi ca sursă de venituri la bugetele locale), ci de adoptarea unei proporţionări juste a elementelor de atractivitate prin care spaţiul public îşi captează utilizatorii şi a oportunităţilor oferite din perspectiva activităţilor recreaţionale şi de socializare. Elementele de design urban şi soluţiile urbanistice adoptate trebuie să pună accent pe game cât mai largi de utilizatori (ex: grupe diferite de vârstă) fără a fi necesară/indusă plata niciunui serviciu." (Sorin Filip, Planning urban, 2009)

Faţă în faţă cu...necunoscutul :)


     Încă dimineață. La un colț de stradă, o voce energică și o mână fermă mă scoate brusc din gânduri. Casual, jovial, undeva pe la 35-40 de ani. Mă felicită pentru ceea ce fac, pentru foto, pentru inițiative. Îmi urează să continui. Aflu că mă cunoaște indirect, de pe FB. Nu apuc bine să mă dezmeticesc, după mulțumirile mele uluite, că tipul e deja la 20 m distanță, urmându-și drumul. 30 de secunde mai plăcute decât multe alte chestii lumești... Multumesc, stimate necunoscut! You've made my day!
    PS: probabil unele lucruri trebuie să se întâmple. Strada cu pricina nu face parte din traseele uzuale. Astăzi însă m-a atras să plec cu o oră mai devreme de acasă și să fac un ocol greu de explicat...

sâmbătă, 11 mai 2019

O portiţă


    Să fie aproape vreo patruzeci de ani de când n-am mai trecut Dincolo. Pare de domeniul incredibilului. Și atunci, când eram un țânc purtat de mâna bunicii, poarta era mai mereu închisă. Era fascinantă mica scurtătură care ușura drumul către/dinspre școală. Fascinantă nu neapărat prin "păcălirea" spațiului, cât mai ales prin schimbarea bruscă a fizionomiei urbane. Copil născut la bloc, între blocurile cele noi, intram într-o lume care părea desprinsă din povești: case, o curte înverzită, căței, parcă și niște găini cicălitoare...pentru un minut de traversare pe care încercam mereu să-l lungesc cu fel de fel de tertipuri de pici poznaș, spre disperarea bunicii. De-a lungul timpului, coada ochiului mai urmărea din când în când poarta care amintea de copilărie. O poartă ce părea neclintită, dar știam că dincolo de ea e acea alveolă care căpătase o aură mistică. Astăzi, din stradă, am văzut la un capăt al traseului poarta deschisă. Curtea era tot acolo. Mai mică, mai înghesuită, cenușie și neîngrijită. O lume în disoluție printre blocuri acum îmbătrânite. La capătul celălalt, o portiță ruptă mă trimite spre Lumea Nouă. Sau o fi și ea deja veche? Privesc spre locul unde bunica obișnuia să mă conducă după ce o vizitam în tot mai rarele și tot mai scurtele vizite de om matur. Întotdeauna mă grăbeam...Scurtătura inexistentă pe nicio hartă a orașului mă aruncă cu puterea unui tsunami pe un țărm nostalgic, în care mirosul de cozonac și de sărățele din aluatul pe care îl tăiam cu o rotiță zimțată (plăcerea mea...) se amestecă cu bucuria unui copil care nu știa încă de necazurile universului. Mă uit lung spre acel loc și parcă îi simt prezența, mâna grijulie care mă ținea la traversatul străzii. Tsunami... Nu timpul este dușmanul nostru, ci depărtările. Spațiul. Mă uit în spate: de asta sunt bune portițele...

Colosul din...albia Bistriţei


Melcul meu globe-trotter

Travel is never a matter of money, but of courage.


Râul din spatele oraşului...

    Să tot fie vreo 15 ani de când tot vorbesc pe diverse canale tradiţionale (articole, studii, simpozioane) sau moderne (blog, FB) de importanţa Bistriţei pentru Bacău.  Nu îmi doresc să mai aştept încă pe atât pentru a vedea o infrastructură verde - albastră purtată cu mândrie în piept de oraş. Deocamdată am rămas tot la la stadiul pârâului din spatele curţii, acolo unde aruncă ţăranul lăturile şi unde vin găinile să scormonească printre buruieni...







Dileme citadine de ieri şi de azi


  Exemplul cel mai la îndemână pe care îl am. De peste patru ani există aceasta situaţie “fără rezolvare". Mă întreb: ai nevoie de un buget gigantic pentru a remedia lucrurile? Ai nevoie de o anumită culoare politică sau de cine ştie ce alianţe şi convenţii? Ai nevoie de strategii şi studii de fundamentare? Ai nevoie de orgolii şi servituţi? Ai nevoie de un consens naţional sfinţit de un sobor de preoți? Ai nevoie de campanii electorale şi de niste alegeri victorioase? Ai nevoie de doctrine? Ai nevoie de viziune? Ai nevoie de noile tehnologii? Nu, nu cred. Lucrurile sunt mult mai simple: ai nevoie să ÎȚI PESE cu adevarat de oraşul tău! Nu credeţi?

Printre nici-uri


  Nici mai mare, nici mai mic. Nici mai frumos, nici mai urât. Nici mai smart, nici mai troglodit. Nici mai romantic, nici mai pragmatic. Nici mai occidental, nici mai oriental. Nici mai răsărit, nici mai amurg violet. Orașul meu. Aici am făcut ochi. Și asta schimbă nici-urile, printre grăuncioare de polen și flori de plumb...

joi, 9 mai 2019

Viitorul cel bun


     După mai bine de două decenii de învățământ, pot spune cu mâna pe inimă că face parte din categoria celor cu totul deosebiți. Prin pasiunea arzătoare, prin inteligență, printr-un simț aparte al intuirii complexității fenomenelor geografice. Prin spontaneitate și jovialitate. Prin faptul că respiră curiozitate și dorință pentru cunoaștere. El este George, olimpicul vrăncean care la festivitatea de premiere a Olimpiadei de Geografie (încheiată acum câteva zile la Târgu Mureş) a făcut comisia naţională să recunoască că generația de astăzi poate învinge manualele. O sală întreagă a aplaudat atunci, materialul video ne stă la dispoziție pentru a viziona secvența memorabilă. Știam deja că George este capabil de așa ceva. El este un învingător. Şi mai mult decât atât, este open-minded. Geografia înseamnă in primul rând spirit viu, cercetător, analitic. Mă bucur enorm că astfel de tineri pot schimba nu doar manualele, ci pot învinge mentalități, gândire șablonardă, orgolii, geopolitici mărunte... Ei sunt viitorul cel bun pentru țara asta. Noi trebuie doar să nu le frângem aripile...Pentru el, pentru alții ca el, viitorul nu poate și nu trebuie să aibă visuri depășite...Rise and shine!