Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.

luni, 27 martie 2017

Trei generaţii


joi, 23 martie 2017

Seară de joi

“Seară de joi, seară deasă de suflet,
în care destinele noastre creşteau
ca iarba de primăvară,

iar eu te iubeam
atât de mult, încât te uitam,
crezând că faci parte din mine.

Şi numai atunci mă miram
când, uneori, surâdeam, şi tu
nu surâdeai

când jefuiam copacii de frunze,
şi tu
râmâneai lângă ei, mai departe.

Atunci mi-apărea
că eşti altcineva,
dar numai atât cât poate să fie
altcineva soarele serii –
luna…”

(Nichita Stănescu)

duminică, 19 martie 2017

Cum mai stă treaba cu bacul?

Orarul este valabil şi pentrul cei care nu au luat încă bacul :)

marți, 14 martie 2017

Contorsiuni prin timp

    Când timpul şterge din memoria colectivă chipuri, destine, întâmplări, faţade...doar crispaţiile vegetale încearcă să se ridice deasupra mai-mult-ca-trecutului.


Bacău, strada Vasile Alecsandri: resturi vegetale ale unui prezent narativ.

Primăvară, primăvară...

Să mai aibă cineva curajul să-mi spună că martie este cea mai frumoasă lună a primăverii :)

14 martie 2017
aprilie (nici nu contează anul)

duminică, 12 martie 2017

Oraşul mic te fură-ncet...

"Oraşul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade,
Cu oameni proşti, dar cumsecade,
Ce nici nu ştiu că sînt poet.

Cu centrul intim şi cochet,
Şi fără case cu arcade;
Oraşul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade.

Prin umbra parcului discret,
Nu se strecoară mascarade
Şi nu s-aud în el tirade
Despre-al politicei secret.
Oraşul mic te fură-ncet."

sâmbătă, 11 martie 2017

Cu sufletul pe declanşator

 Am revenit în copilărie pentru a-mi împrospăta curgerea prin meandrele anilor. Am regăsit acelaşi spirit vivace, cercetător. Aceeaşi eleganţă şi sobrietate care m-au frapat de la bun început. Acelaşi timbru cald, acelaşi aer nobiliar încărcat însă de căldură. Un custode pentru trăirile speciale ale unor epoci astăzi trecute cu vederea. Trecerea anilor nu a ştirbit cu nimic din minunatele calităţi, dimpotrivă. Un adevărat exemplu pentru cei care se mai îndoiesc că spiritul nu poate câştiga bătălii grele prin cumpenele vieţii, că timpul nu poate fi dezintegrat de o stare de spirit. Un adevărat învingător. Inconfundabil highlander care poate transforma chiar şi o ploaie rece într-o adiere caldă de primăvară, făcându-te să păşeşti senin, ud până la piele, printre inelele de creştere ale unui parc încremenit...
P.S: Pentru cei care nu au avut şansa să-l cunoască pe domnul profesor Valeriu Bogdăneţ am adăugat mai jos câteva repere...

marți, 28 februarie 2017

Aşteptare


    Un clasic peisaj urban aparţinând unui cartier considerat "de fiţe" prin anii '80. Şi deodată îţi răsare în cale ceva neverosimil. Un (alt)fel de alveolă a timpului, o aşchie din oraşul dispărut, rămasă în picioare printre dinţii excavatorului sistematizării comuniste, imună la ţesături cu fir globalizant. Un aer greu de definit pare a se ridica spre cer. Suferinţă? Bătrâneţe? Duioşie? Resemnare? Aşteptare? Încremenire? Am noroc de o clarificare dată de Marin Sorescu...


„Cică lucrurile mai trec o dată
Pe unde-au mai fost
Ca nişte sentimente-comete.
Trebuie numai să ştii să le-aştepţi,
Trebuie numai să rupi,
Stând pe loc
Infinite perechi de ghete.
Asta înseamnă că salcâmul
Tăiat astă-toamnă
Se va mai înălţa pentru o clipă
Pe vechea lui rădăcină.
Că tu mă vei mai iubi cu adevărat
Peste câteva miliarde de ani lumină.
O, poate nu mai e mult până-atunci,
Cine ştie!
Iată, eu am şi-nceput să te-aştept
Măsurând timpul cu barba,
Veşnicie cu veşnicie.”


Vezi şi: Axis mundi
Departe, în centrul oraşului

joi, 23 februarie 2017

Geografie economică băcăuană (ediţie revizuită şi adăugită)

   Nu este nevoie să scormoneşti prin cartiere mărginaşe. Aceste anunţuri sunt tot mai vizibile în plină zonă centrală. Par să se înmulţească pe zi ce trece, semn de boală grea. Sau poate o fi o stare de spirit...







miercuri, 22 februarie 2017

Sub vremuri, vorba cronicarului

     Un unghi neverosimil. Un fel de tânguire sau poate o temenea între cer şi pământ, fără a-şi ştirbi din demnitatea regnului său...
Parcul "George Bacovia",  februarie 2017