Mă așez pe o bancă din inima orașului
O adiere de vânt mi se alătură
și-mi vorbește într-o limbă secretă
pe care o înțeleg fără să-mi pot explica
Respir și știu, în sfârșit
că nu-mi mai trebuie nimic
cu excepția unui copac plin de flori.
Despre şi pentru Bacău. Totul la obiect.
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Mă așez pe o bancă din inima orașului
O adiere de vânt mi se alătură
și-mi vorbește într-o limbă secretă
pe care o înțeleg fără să-mi pot explica
Respir și știu, în sfârșit
că nu-mi mai trebuie nimic
cu excepția unui copac plin de flori.
Prima autorizație de construire pe lotul 1 (din cele 3 necesare) din sectorul Focșani-Bacău (autostrada A7)! Ieri (27.03.2023) s-a eliberat autorizația pentru lotul 1 din Autostrada Focșani-Bacău (lotul Focșani-Pufești)
Caracteristicile lotului 1:
1) lungime - 35,6 km,
2) valoarea lucrărilor autorizate - 2,6 miliarde de lei,3) suprafața terenului - 6.100.500 m.p.
Coordonatele autostrăzii Focșani-Bacău:
1) 3 tronsoane în lungime totală de 95,9 kilometri,
2) contract semnat în decembrie 2022,
2) durata de execuție este de 30 de luni,
3) valoarea contractelor (finanțare parțială din PNRR) este de 6,5 miliarde de lei,
4) 91 de poduri și pasaje de construit.
Urmează eliberarea Ordinului de Începere a Lucrărilor pe lotul 1 și eliberarea Autorizațiilor de Construire pe loturile 2 și 3.
Când privesc spre voi ades,
Pe pământ eu mă visez
Că sunt un copac cu flori;
Și la drumul mare ies
C-un surâs de frunze verzi
Să vă-mbrățișez în zori.
Unii trec mereu grăbiți
Și nu văd că înfloresc
Pentru ei adeseori;
Însa cei îndrăgostiți
Și copiii se opresc:
„Uite un copac cu flori.”
Partea cea mai bună a viitorului este că vine în fiecare zi. Mulțumesc tuturor colaboratorilor pentru #stareadeparc, fie ea doar și pentru câteva ore, cu ploaie cu tot❤️!
Micul chestionar de mai jos (aplicat în ultimele trei săptămâni) nu are pretenţia de a fi respectat toate canoanele sociologice privitoare la elaborarea unui eşantion reprezentativ la nivel urban. Am
favorizat grupele tinere de vârstă (a se vedea diagrama) pentru că ele sunt
speranţa, dinamismul şi inventivitatea de care Bacăul are atâta nevoie. Rezultatele la cele două întrebări le
puteţi urmări mai jos, ordonate după numărul de răspunsuri, dintr-un total de 215 aplicări în format on-line. Îmi exprim speranţa că în anii ce vor veni, la următoarele aniversări, să
avem parte de cât mai multe activităţi plăcute, gândite pentru toate vârstele,
pentru toţi băcăuanii, indiferent de variabilele geodeomografice şi administrativ-politice
luate în considerare...
1. De Ziua Parcului Cancicov (22 martie),
ce activități v-ar plăcea să fie organizate? (maxim 5 opțiuni)
Proiecție
film - 153 răspunsuri
Amenajarea
unui sector cu hamace și perne (dacă vremea permite) - 123
Secvențe
muzicale oferite de artiști/pasionați ai muzicii - 98
Participarea
la diverse ateliere (face-painting,
origami, arboricultură etc) - 91
Amenajarea
unor expoziții (pictură, foto, caricatură etc)
- 82
Desene
pe asfalt – 74
Organizarea
unui mic târg/stand de produse tradiționale (ex: ceramică, suveniruri etc) - 73
Mici
spectacole de teatru/teatru de păpuși -
67
Organizarea
de mici întreceri/activități sportive -
65
Amenajarea
unui mic sector pentru lectură, dotat cu reviste și cărți - 57
Concurs
de trotinete/biciclete/mașinuțe/role etc
- 49
Alte
activități nespecificate în chestionar -
19
Participarea
la un simpozion cu tema "Parcul Cancicov" (într-un spațiu închis) - 12
Participarea
la acțiuni oficiale (discursuri, depuneri de jerbe/coroane etc) - 7
2. Care este aspectul de
cea mai mare importanță pentru dumneavoastră în această zi deosebită din
istoria parcului și a evoluției orașului, dacă v-ați decide să veniți în parc? (o singură opțiune)
Posibilitatea de a petrece în mod plăcut câteva ore în
aer liber, asistând/participând la diverse activități - 111 răspunsuri
Socializarea cu prietenii
- 73
Starea infrastructurii
parcului (alei, bănci, mese, toalete etc) - 55
Curățenia din parc
- 53
Starea vegetației, gospodărirea spațiilor verzi din parc - 48
Horeca (terase, restaurante) - 21
starea locurilor de joacă din parc - 17
Plimbatul animalului de companie – 15
Activități sportive - 13
Alte aspecte nespecificate în chestionar - 3
Un om-document al Bacăului, profesorul Valeriu Bogdăneț se îndreaptă spre 91 de primăveri adunate cu eleganţă la tâmple. Contemporan cu toate prefacerile Bacăului modern, domnul profesor este legat cronologic, spațial și afectiv de parcul central al orașului, precum un frate mai mare care i-a urmărit cu atenţie devenirea de-a lungul deceniilor, pășindu-i alături prin mai toate valurile vieţii.
Pe
un traseu al copilăriei marcat de numeroase schimbări de macaz impuse de vicisitudinile vremurilor (Soroca –
Iaşi – Vaslui – Făleşti – Iaşi – Predeal – Fălticeni), adolescentul Valeriu
Bogdăneţ ajungea pentru prima dată în Bacău în 1950, pentru câteva zile, ca
participant la un concurs de atletism. Cele trei mese i-au fost servite la
vechiul restaurant din parc. Da, acel restaurant fotografiat în 1958 şi a cărui
imagine oferită publicului avea să stârnească uimire acum cinci ani (click
aici). Din anul 1956, Bacăul avea să i se lipească de suflet, devenind rapid un nume
apreciat al învăţământului şi al fotojurnalismului, atât la nivel local, cât şi naţional.
În
preajma sărbătoririi Zilei Parcului Cancicov (aniversarea cu numărul 88),
domnia sa a avut bunăvoința de a ne povesti ad-hoc câteva crâmpeie din evoluţia
parcului, într-o conversaţie telefonică matinală. Spicuiesc în cele ce urmează câteva
pasaje relevante din această perspectivă:
Prof. Valeriu Bogdăneţ
Sursa: I. Simion, 2011 (foto stânga); L. Şerban, 2018 şi 2017 (foto dreapta)
„Parcul a devenit pentru mine un loc permanent pentru că în 1956 am venit la Bacău și am trecut prin toate capitolele: am admirat nu numai frumusețea dar parcă și croncănitul ciorilor era mai liniştitor sau poate eram eu mai tânăr și suportam mai ușor…dar era un peisaj, știi, mai mult rustic. Era mai îngrijit, dar parcă mai mult partea sălbatică m-a impresionat cel mai mult. Bineînţeles că aici am participat în calitate de tătic şi la concursurile de triciclete ale copiilor noștri, la sărbătorile organizate de familia Sechelariu. În special acest ultim capitolul ăsta mi-a plăcut sub toate punctele de vedere și artistic, şi fotografic.
Era un loc în care puteai să intri liniștit și ziua și noaptea. Din când în când venea fanfara militară care ne mai descreţea… dar eu nu o să uit două nopți pe care le-am petrecut cu absolvenții de la Liceul „Vasile Alecsandri” până noaptea târziu, târziu, fără să ne fie frică de hoți sau, mă rog, de întuneric. Deși nu era prea luminat, era un prilej foarte interesant de a petrece încheierea cursurilor liceale, aşa cum doream, cu prietenii sau cu prietenele. Era foarte, foarte plăcut şi pentru ei, pentru că se distrau, şi pentru noi, pentru că îi vedeam că le plăcea locul ales şi aveau posibilitatea să-şi dezvolte tinereţile şi celelalte lucruri pozitive legate de etapa aceasta.
Pot să mai adaug că
parcul era de fapt locul meu predilect pentru a face fotografii, fie vara, fie
iarna…Apropo de asta, amintesc de o fotografie premiată în Japonia. Am
intitulat-o - poate inspirat şi de
natură, dar poate şi de Bacovia mai târziu (de fapt cred că de natură, pe
vremea aceea nu-l cunoşteam pe Bacovia mai îndeaproape…) - Copacii albi,
copacii negri… Fără să ştiu, am intitulat fotografia Copacii
albi, copacii negri, versurile din Decorul poetului…
Tot parcul mi-a dat ocazia să public în revista învățământului liceal, Tribuna școlii, cum se numea ea atunci. Numere întregi au fost, mă rog, completate cu fotografii de la Bacău. Mi-a plăcut, şi de atunci am devenit colaborator permanent fotografic (și nu nu mai fotografic) la Tribuna şcolii.
La restaurantul din parc venea o lume normală, de oameni obișnuiți, nu spilcuiți. Atmosfera nu m-a deranjat niciodată, n-am auzit bătăi, n-am auzit ţipete de beţivi. Se mânca bine, foarte bine. Din cînd în cînd mai venea orchestra care mângâia urechile cu viorile lor. O perioadă a venit fanfara militară şi era foarte plăcut. Pe atunci veneam în parc aproape zilnic.
Din păcate, în ultimii doi l-am cam părăsit: boala sau o operație nereușită… şi bătrâneţea pe care o visam să o înving prin plimbările mele în parc, așa cum o făceam altădată, ei…toate astea sunt de acum în capitolul Nostalgie… şi din păcate, deși stau la doi pași de parc, nu mai pot să-l vizitez…
Eu cred că parcul o
să rămână, pentru că printre atâţia neiubitori de natură vor rămâne prin
conducerile noastre de viitor şi oameni cărora să le placă ce-i frumos, adică
natura, şi să aibă un colţ de Rai lângă ei, aici, un colţ unde să respire,
chiar dacă mai trec păsările astea alb-negre şi mai lasă câte ceva, câteva
bombe nevinovate deasupra lor. Cred că lumea nu o să lase uitării un asemenea
loc minunat, nu cred, nu cred… Deocamdată văd că încă respiră parcul, cât timp
nu mai ştiu. Eu cred că se vor găsi iubitori şi oameni serioşi care se vor
îngriji nu numai de hrana trupească, ci şi pentru a avea o bucurie permanentă
în faţa ochilor şi a plămânilor, ca să nu spun altfel, un loc unde să vină să
se recreeze. Dacă nu cumva poluarea nu îl va copleşi totalmente, pentru câ în
urmă cu vreo doi ani, pe când ajungeam mai des în parc, simţeam efectele poluării…"
Cu
această speranţă pentru perenitatea inimii verzi a Bacăului, îi mulţumim domnului
Valeriu Bogdăneţ pentru amabilitate, urându-i din toată inima Multă sănatate!
Vezi şi: Cu sufletul pe declanşator
O imagine excepţională cu parcul anului 1958!
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.
Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.
Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.
Am legat soarele la ochi
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.
Eşti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.
(Marin Sorescu)
Într-o lume în schimbare rapidă, cartea (element vetust, nu-i așa? 😁) are nevoie de spații remodelate pentru a ajunge la inima cititorilor....Iar Bacăul avea nevoie! Avalanșa de persoane, coada enormă de la intrare, bucuria copiilor de a răsfoi un titlu (o, raftul cu Manga 😀) demonstrează că mai avem șanse de însănătoșire...