Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.

marți, 20 februarie 2018

Tempora mutantur et nos mutamur in illis (Timpurile se schimbă, și noi în ele)


“La casa veche
prin ierburi doar nucile
căzute demult -
de când e păianjenul
în aşteptarea gazdei”
Gabriela Genţiana Groza







Patrimoniu pe Apa Sâmbetei: Moara Hazaparu (Dărmăneşti, judeţul Bacău)

     La prima vedere totul este perfect. Ochioasele indicatoare - montate acum câţiva ani - îţi pot lăsa impresia că abundenţa aceasta de obiective de patrimoniu este gospodărită după cele mai bune reguli ale managementului turistic...
     Presupun însă că nu aţi uitat zicala cu gardul şi cu leopardul asociat... Colegul Viorel Paraschiv a trecut în acest week-end prin zonă şi...surpriză:
Un simplu "amănunt" ar mai fi de adăugat, cel de mai jos...

Concluzia o trageţi dumneavoastră...

duminică, 18 februarie 2018

Dezlegaţi în România* (I): Castelul Sturdza de la Miclăuşeni


Istoria locului ar putea fi o sinteză a destinului multor clădiri de patrimoniu din România: mărire şi decădere, uitare şi batjocură, foc şi apă, ignoranţă şi reavoinţă. A reuşit însă să treacă peste multe cumpene. De câţiva ani lucrurile au început să se schimbe în bine. Aici s-a înţeles că istoria, patrimoniul, turismul nu mai pot fi promovate static. Turistul nu mai este doar vizitator. O întreagă pleiadă de manifestări (zilele castelului, seminarii, cursuri, seminarii, festivaluri, jocuri pentru copii etc) scoate această bijuterie arhitectonică din amorţeala cu care s-a obişnuit ochiul şi sufletul turiştilor. Adăugaţi ospitalitatea, profesionalismul unui ghid pasionat şi cu simţul umorului, decorul de poveste...
Am plecat ieri de la Miclăuşeni cu bucuria că se poate şi altfel. Poate nu atât de repede pe cât ne-am dori, dar lucrurile sunt clar în direcţia cea bună. Deviza de pe site-ul de promovare (Patrimoniul nostru: acolo unde trecutul întâlneşte viitorul) nu este doar un slogan amorf. La Castelul Sturdza timpurile converg.
Pe drumul de întoarcere încercam să găsesc un fenomen similar pentru judeţul Bacău...Încă mă mai gândesc, deşi pot să spun că îmi cunosc bine ţinutul...

* un proiect deferlări.ro  şi Asociaţia Pasionaţilor de Fotografie









Foto 1: Adrian Măcincă. Foto 2-9: Lucian Şerban

vineri, 16 februarie 2018

În vizită la templul lui Hefaistos din...Bacău




Bacalaureat ...de inspiraţie băcăuană


     Iată că se mai pot alege şi texte inspirate pentru bacalaureat! Când vezi că autorul textului selectat de ministeriabili nu este altul decât Geo Barcan, absolventă vrănceancă din promoţia 2016, nu poţi decât să te bucuri suplimentar şi să (mai) speri că pe culoarele MEN nu tropăie doar dinozauri :)

     Despre Geo, dacă vă amintiţi, am scris cu ocazia unui alt articol care merge uns pe suflet - click aici.

Articolul complet din care a fost preluat textul pentru această probă de bacalaureat îl puteţi citi aici.

    Geo, salutări din Bacău! 

miercuri, 14 februarie 2018

Topul oraşelor eficiente în atragerea de fonduri europene


     Un clasament  interesant al reşedinţelor de judeţ  (realizat de UrbanizeHub și pus în infografic de Transilvania Reporter) în funcţie de  fondurile europene  atrase de administrațiile locale în perioada 2007-2016. Tare m-aş bucura ca Bacăul să se regăsească la acelaşi nivel şi pentru intervalul 2017-2026
Articolul poate fi citit pe urbanizehub.ro
Sursa graficului: urbanizehub.ro

marți, 13 februarie 2018

Siluete


   Are şi iarna farmecul ei. Anotimpul în care siluetele se întrevăd cel mai bine. Sezonul mohorât în care podoabele lucitoare nu-şi mai au rostul. Rămân doar esenţe de morfologie. Axe, linii, structuri. Promisiunea habitusului. Speranţe care dau tonul volumetriei şi echilibrului interior, pentru explozia compoziţiei din primăvara sufletului pulsând acolo, în fibra ascunsă. Oare câte (ne)cuvinte îşi spun siluetele în tăcerea iernii?

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetineşte sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.
(Nichita Stănescu - "Necuvintele")

miercuri, 7 februarie 2018

Oraşul cu bulină roşie


De ani întregi se tot adună promisiunile, de ani întregi lista cu priorităţi se unduieşte precum Fata Morgana. Stadioane, săli polivalente, spitale, şosele de centură, autostrăzi, parcări supraterane, munţi (de fosfogips sau doar de iluzii), insule de agrement (din arhipelagul lui Robinson Crusoe?),  parcuri...şi câte şi mai câte. Se aruncă în joc orgolii de gospodari şi ţinute de politicieni vexaţi. Evident că nimeni nu mai are timp de mărunţişuri. Cade tencuiala de pe clădirile de patrimoniu, se spulberă marmura statuilor încremenite în uitare. Abajururi sparte, becuri arse de ani de zile...Imaginea alăturată este sugestivă, zic eu. Îmi aduce aminte de un banc amar spus prin anii '90 despre sistemul educaţional românesc: „Aţi auzit că Ministerul Învăţământului va fi condus de Patriarh? De ce?! Pentru că va fi finanţat când dă Domnul...” Cam aşa e cu Bacăul nostru de ani buni. Un oraş cu bulină roşie, incapabil să se echilibreze în seismele actuale ale reţelei urbane româneşti...

Marginile (im)permeabile ale globalizării

Recunoaşteţi astfel de estetici urbane?


marți, 6 februarie 2018

C.N. "Gh. Vrănceanu" Bacău: Un liceu, multe destine. File de monografie

„Viața nu poate fi înțeleasă decât dacă privim în urmă și nu poate fi trăită decât dacă privim înainte”, spunea Søren Kierkegaard. Mai mult decât adevărat şi pentru liceu – “personaj colectiv, ubicuu, proteic, tiranic, dinamic, sapienţial, tandru, răsfăţat, uitat”  (prof. Petre Isachi), univers aparte şi totodată particulă subatomică. Profesorul Paul Deboveanu – în sine o legendă vie a trăirilor vrăncene – ne scoate la lumină firele nevăzute din urzeala trăirilor întinse pe decenii întregi. Pentru acest minunat efort, concluzia nu poate fi decât una singură: Mulţumim Domnule profesor Paul Deboveanu, pentru această Figură donquijotescă a Spiritului Nostru de ieri, de azi şi de mâine! Pentru voinţa de a ne înveşnici “peste Olimp, mode şi Timp”! (prof. Petre Iaschi, prefaţatorul lucrării proaspăt ieşită de sub tipar la editura băcăuană “Alma Mater”)
Vezi şi: Spiritul vrăncean
După douăzeci de ani
Noi, norocoşii...