Pe firul apei: Măgura Târgu Ocna

 Natură, istorie, credinţă... Străjuind Trotuşul la Târgu Ocna, Munţii Nemira ne întâmpină cu o triadă demnă de cele mai frumoase pagini carpatice. Lasaţi maşina jos şi vreme de 8 km uitaţi de griji şi bucuraţi-vă de tot ceea ce vă oferă firul mendrat al drumului prin pădure, de la 255 m altitudine până la 752 m (vf. Cireşoaia). Monumentul Eroilor (c. 1925-1928) şi Mănăstirea Măgura Ocnei oferă momente de răgaz şi reculegere, transformând drumeţia într-un veritabil cadou oferit cu dărnicie de aceste minunate meleaguri băcăuane...

Salutări din Slănic-Moldova!

 Verdele tonic al Nemirei, perlă a Moldovei ...

Septembrie ...COOL

     Cea mai rece dimineaţă de septembrie, cu un minim de doar 1,6 C înregistrat la staţia meteo din reţeaua ANM (foto). O zi frumoasă de toamnă până la urmă, cu o după-amiază însorită care ne-a ridicat zâmbetul până la 18,6 C. Nu este deloc neobişnuit pentru prima lună de toamnă să avem contraste termice atât de mari, amplitudinea termică înregistrată, spre exemplu, pe 5 septembrie, depăşind chiar şi 20 C (10,7 C în zori, 31,1 C la amiază...)

Extremele termice ale zilei de 27 septembrie 2025 (sursa: ANM Bucureşti)

      Începe perioada în care ne putem bucura de efectul de insulă termică urbană care ne permite să mai rezistăm fără a da drumul la centralele termice😁. Exemplificăm cu extremele termice înregistrate în centrul Bacăului de staţia meteo de la C.N. "Gh. Vrănceanu", unde mercurul a variat astăzi între 3,8 C (la ora 7) şi 19,1 (la ora 16).

Update 28 septembrie: o nouă exemplificare. O zi, trei anotimpuri...

Pas cu pas, verdele dispare ...

    În zestrea verdelui urban, parcurile au cea mai mare vizibilitate și li se acordă, de regulă, o atenție sporită din partea autorităților, în acord cu importanța funcțiilor sociale și recreative. Cu toate acestea, puține orașe mari își pot permite ca ponderea acestei categorii de spații verzi amenajate să depășească 25-30% din bilanțul verdelui intravilan. Din punct de vedere ecologic, orice spațiu verde intravilan prezintă importanță, indiferent de mărime și categoria în care se încadrează normativ. Neîngrijite, nebăgate în seamă de mulți, agresate insidios  de dinamica edilitar-urbanistică, micile petice de verdeață din textura urbană formează în majoritatea orașelor din România simple terenuri de mâna  a doua care își așteaptă schimbarea modului de utilizare, în slujba unei modernizări gândite nesustenabil. Ușor, ușor, fără să ne dăm seama, orașele noastre devin astfel imense deșerturi asfaltate. Amor vincit omnia...

O simplă exemplificare:  str. Aprodul Purice (zona de nord a orașului), 2013 (stânga) vs 2024 (dreapta colajului).

Bacăul în profil longitudinal

      O imagine aeriană făcută deasupra pădurii Buhoci (DJ 252, în cel mai inalt punct de pe şosea, la 368 m alt.), cu impact pentru cei care iubesc geografia plaiurilor moldave: Colinele Tutovei, Culoarul Siretului, Subcarpaţii Moldovei şi peisajul urban băcăuan desfăşurat pe mai bine de 10 km pe direcţia N -S.

Să ne furăm singuri căciula!

De cele mai multe ori, zestrea verde a unui oraș nu dispare prin intervenții majore, vizibile și zgomotoase, care să stârnească reacții puternice din partea opiniei publice. Ea se subțiază treptat, prin gesturi mici și aparent nesemnificative: un gard viu tăiat peste noapte, un arbore doborât ori ajutat să se usuce, un autoturism „uitat” pe spațiul verde, uneori  "ajutorul"  oferit  de o vijelie...Pas cu pas, aceste transformări pavează terenul pentru noi „funcționalități”, considerate la momentul H ca fiind absolut necesare: un garaj, un loc de parcare, încă unul și încă unul, un balcon extins, o terasă, un spațiu comercial mai mare ș.a.m.d.

Astfel dispar anual sute, chiar mii de metri pătrați de spațiu verde — diminuând, cantitativ și calitativ, nu un moft sau un lux urbanistic, ci un element esențial pentru orice oraș care aspiră la o locuire sănătoasă și durabilă. Într-un oraș densificat, cu puține spații interstițiale rămase, această erodare lentă și insidioasă nu face decât să satisfacă, pe moment, interese punctuale, mascate sub argumente de utilitate imediată sau de profit.

Suntem, în fond, maeștri în a ne fura singuri căciula. Ne bucurăm azi că putem parca mașina „sub fereastră”, chiar în dreptul televizorului din living. Dar experiența altor orașe ne arată că această bucurie este, de fapt, o iluzie edilitar-urbanistică. Și prețul plătit, în timp, este mult mai mare decât câștigul de moment....

  Foto colaj: un simplu exemplu de actualitate, dintre multe altele deja operate în peisajul citadin. În dreapta - captură Google Street View, cu situația anterioară intervenției din nordul orașului, în vecinătatea Grădiniței "Crai Nou".

Confluenţa Bistriţa - Siret: tărâmul unde natura îşi rescrie constant propria hartă

             La 9 km sud-est de centrul municipiului Bacău, într-o luncă largă și adesea tăcută, Bistrița se întâlnește cu Siretul, marele colector al apelor Moldovei. Tărâm fertil de studiu pentru geomorfologia fluvială, unde relieful local este permanent modelat de procese active de acumulare, acest ultim sector rămâne puțin cunoscut băcăuanilor. Cu excepția pescarilor aventuroși care ajung pe digul de protecție în căutarea firului întins, zona rămâne în continuare ocolită: bălțile, grindurile, canalele, meandrele, malurile schimbătoare și mai ales accesul incomod pot reprezenta pentru mulți citadini comozi inconveniente care să anuleze aerul biodiversității libertine.

În vremuri ploioase, Siretul domină; în perioadele line, Bistrița se strecoară cu discreție. În acest echilibru dinamic, natura își rescrie constant harta. Din acest punct de vedere, devine foarte interesant de analizat evoluția modului în care Bistrița se unește cu Siretul printr-un singură albie sau se despletește în două sau chiar mai multe brațe, după cum ne arată reprezentările cartografice mai vechi (foto). Cu siguranță, lucrările hidroenergetice din anii '60-'80 de pe cursul Bistriței și apariția Lacului Galbeni pe Siret (1983), au modificat toți parametrii sistemului hidrologic din care a fost desprins canalul de fugă al ultimei hidrocentrale din salva de treisprezece obiective incluse sistemului energetic naţiomal. Efectele asupra raportului uscat-apă din ultimul kilometru de curs au fost însă prea puțin studiate...

Pentru perioada actuală, fotografiile făcute acum câteva zile cu drona și imaginile satelitare actualizate la nivel de februarie 2025 (sursa: Google Earth) ne conturează clar cele două brațe care mărginesc o mică "deltă" (termen pentru placul tabloidelor 😁) care ar merita o atenție sporită, în condițiile în care scăderea debitului de pe cursul vechi al râului este o realitate a ultimelor decenii...

Confluenţa Bistriţa - Siret, imagini din dronă, iunie 2025. Se observă cele două braţe care se despletesc la cca 700 m de podul construit pe autostrada A7, canalul de fugă şi (în fundal) Lacul Galbeni amenajat pe Siret.

Crop hartă topografică 1954

Crop hartă topografică 1960

Crop hartă topografică 1982 - o singură albie...

Imagine satelitara NASA 2004

Imagine satelitară. Goofle Earth, februarie 2025

Dincolo de curiozitatea geografică, confluența rămâne peren o metaforă profundă a întâlnirii dintre diferențe: două ape care vin din lumi diferite, purtând cu ele povești de munte sau de șes, se unesc fără conflict. Ele nu devin una prin uniformizare, ci prin amestec. Într-o lume obsedată de granițe, râurile ne arată cu totul altceva: că întâlnirea nu înseamnă pierdere, ci îmbogățire. Că două destine pot curge împreună, păstrându-și fiecare izvorul, dar construind o nouă direcție...

Privind firul apelor, putem învăța "in situ" că întâlnirea nu e o oprire, ci o continuare. Ca în viață: fiecare dintre noi e un râu care, la un moment dat, se întâlnește cu altul. Ceea ce contează nu e doar de unde venim, ci cum curgem împreună mai departe...

Mai 2025: sinteza meteo a unei luni ieşite din tipare...

Ultima lună de primăvară calendaristică va râmâne cu siguranţă în istoria meteorologiei, dar şi în conştiinţa publică (fie doar şi pentru faptul că mai sunt destule centrale termice de apartament care funcţionează pe modulul iarnă) prin două caracteristici ieşite din comun:

-o lună rece, chiar foarte rece, dacă ne gândim că în ultimii ani Florarul părea mai degrabă o antecameră a verii. Cu o medie de 13,5 C, mai 2005 se încadrează în topul celor mai friguroase luni din ultimele opt decenii (!), după lunile mai  din 1992 (12,3 C), 1991 (12,7 C), 1953 (13,2 C) şi 1943 (13,4 C), la egalitate cu luna mai 1960.

Sursa graficului: Meteomanz

- pluviometric, cred că putem vorbi de un adevărat record al ultimelor decenii: 185,8 l/mp, de trei ori mai mult decât media lunară multianuală. Cu siguranţă, în funcţie de diferiţi factori locali, această valoare a fost depăşită semnificativ în proximitatea oraşului – exemplific cu situaţia înregistrată de mine în comuna Letea Veche ( 230,4 l – v.foto).

Când îmtr-o singură lună plouă o treime din media multianuală...

 Doar lunile mai 2005 (172,8 l/mp) şi 2019 (151 l/mp) s-ar mai putea compara din acest punct de vedere. Pentru a avea o imagine şi mai clară asupra acestui record, să menţionăm că în ultimii 25 de ani, această cantitate lunară de precipitaţii nu a mai fost depăşită decât în trei cazuri: octombrie 2016 (200,4 l/mp), iunie 2013 (194,2 l/mp) şi iunie 2010 (193,2 l/mp)! Precipitaţiile au căzut în 18 zile, cea mai ploioasă zi (24 mai) însumând la staţia meteo oficială 38,3 l/mp, zi care a dat startul celei mai ploioase perioade din lună, cu efecte alarmante asupra debitelor din hidrografia municipiului (Trebeş, Bârnat). Una peste alta, o lună de primăvară enervant de capricioasă, dar din fericire fără alte hazarduri meteo care i-ar fi dus la exasperare pe iubitorii optimului termic şi de însorire pre-estivală...

Foto: Bârnatul vijelios, 27 mai 2025

Hanami

 Pentru o nouă zi mohorâtă, într-o fereastră dintre ploi, ieși din casă în căutarea stropilor de ploaie și de bună dispoziție. Îți revin în minte cuvintele prof. Vlad Eftenie și pașii devin mai ușori. Primăvara este prin ea însăși un moment de grație...

"Pot spune că aflarea “frumosului” este o artă, în lumea haotică și toxică în care trăim. O preocupare absolut necesară pentru păstrarea unei sănătăți a spiritului. Am nevoie să văd frumos, pentru a–mi face bine, zilnic."

Repere cronologice: 11 august 1968 - inaugurarea Insulei de agrement din Bacău

    "Soarele ca de litoral, prevestind torid ploaie postmeridiană şi jocul unor stoluri de pescăşuri, au atras în dimineaţa duminicii lui 11 august a.c. numeroşi băcăuani spre a participa la evenimentul mult aşteptat: inaugurarea insulei de agrement. O panglică barând intrarea pe podul atât de nou ca şi edificiile care populează crlmpeiul de litoral bistriţean, aştepta îmbujorată clipa - de emoţie în premieră.

Reprezentanţi ai organelor judeţene şi municipale de partid şi de stat şi ai colectivelor din întreprinderile care alături de mase largi cetăţeneşti şi-au adus o efectivă contribuţie Ia construirea insulei, au fost de faţă în aceste momente inaugurale.

În cuvintul emoţionant rostit de tovarăşul Vasile Talpă, secretar al Comitetului municipal Bacău al P.C.R., a fost subliniată participarea însufleţită a miilor de băcăuani care au prestat un uriaş volum de ore de muncă patriotică in traducerea în fapt a bogatei inspiraţii arhitecturale. Transmiţînd calde felicitări şi mulţumiri tuturor, vorbitorul a arătat, în încheiere, că acest „Ada Kaleh“ băcăuan — rezultat al împletirii bunei inspiraţii cu neprecupeţita vrednicie a maselor largi — îndeplineşte cerinţele tuturor vîrstelor către frumos, util, reconfortant.

Participanţii au trecut apoi in revistă ştrandul cu cele două trambuline, toboganul acvatic destinat copiilor, vestiarul cu o capacitate de 500 locuri, postul de prim-ajutor, cele 16 duşuri, întregul grup social.

Nu intenţionăm să fim părtinitori, dar restaurantul-fantezie care şi-a asimilat numele de „Marinarul“ şi care farmecă de departe, dominant, privirile, merită toate laudele. Simbolizind o navă, ba mai mult „împrumutînd" ceva din ale navigaţiei şi pescuitului prin plasele care pleacă din vîrful coşului-catarg ca pînze ale unei unei corăbii, restaurantul ne-a întâmpinat cu „marinarii“ aliniaţi pentru raport, nava-restaurant „Marinarul“ fiind gata de a pleca în largul... ospitalităţii. Şi cine n-a fost acolo poate regreta sincer; preparatele culinare, între care saramura, îşi adjudeca dreptul de specialitate a casei. Dar acesta e abia începutul. „Călătoria“ abia a început, la orizontul perspectivelor atît nava-restaurant, cît şi împrejurimile vor constitui atracţia nr. 1.

În largul viitorului apropiat se anunţă: darea în folosinţă a debarcaderului, care-şi va adăuga la cele 4 bărci alte 19; instalarea a două reflectoare care vor lumina bazinul de înot şi restaurantul. Iar jur-împrejur vor „inunda“ insula „valuri“ de flori, de gazon şi de plantaţii, care să creeze farmecul totalei relaxări.

Vă invităm şi vă dorim petrecere plăcută!"

(Aurel Stanciu - Duminică s-a inaugurat „Ada Kaleh“-ul băcăuan, în ziarul Steagul Roşu de marţi, 13 august 1968). Mulţumiri domnului Alexandru Colăcel pentru descoperirea acestui eveniment în presa timpului!

Prima hartă interactivă a riscului seismic din România

România are prima hartă cu unităţile administrativ-teritoriale vizate de riscuri seismic. Harta lansată de ministerul Dezvoltării, poate fi regăsită, într-un format mai accesibil, aici, ea fiind lansată public de Centrul de Cercetare pentru Evaluarea Riscului Seismic de la Universitatea Tehnică de Construcții București încă din 30 octombrie 2018. Sunt accesibile şi valorile de vârf a accelerației terenului pentru proiectare la cutremur a(g) la nivelul României.

Pulsaţii de martie...

 E gutuiul japonez (Chaenomeles japonica) precoce la înflorire, dar nici chiar așa...

Cu asemenea temperaturi anormale...

Panorame băcăuane de pe Dealul Calvar

 O duminică de ianuarie perfectă pentru o ieșire agreabilă în împrejurimile Bacăului: Dealul Calvar și Capela Calvar, pe Via Bacovia. De la 250 m diferență de nivel față de intravilan, priveliștea merită pe deplin efortul de a alunga lâncezeala de week-end 😉

Mai multe detalii:

https://viabacovia.ro/route_types/drumetie-pedestra/

http://www.deferlari.ro/2025/01/via-bacovia-traseul-capelelor.html?m=1

Via Bacovia: traseul capelelor - invitaţie la drumeţie

    Drumeție de duminică, pe o vreme însorită și nu foarte rece. Dealul Osebiți (Gherț; 451 m alt. max.) și capela Gherț, pe Traseul  6 Capele oferă citadinilor o superbă priveliște asupra Culoarului Siretului, cu profilul urban al Bacăului desfășurat pe mai bine de 10 km. O frumoasă inițiativă Via Bacovia, apreciată de tot mai mulți citadini care își doresc câteva ore agreabile în natură.

Detalii: aici.

Precipitații record în Moldova

 Noi am scăpat ieftin, chiar dacă în noaptea de 13/14 septembrie au căzut peste 88 l/mp in oraș. 

Vara 2024: noi si noi recorduri

 A fost vara aceasta deosebită? Cu siguranţă da, prin valorile termice excepţionale. Încă ne sunt proaspete în memorie valurile de căldură din iulie şi august...Graficele de mai jos evidenţiază în mod clar cateva aspecte relevante:

    Dacă media lunii august a depăşit pentru prima data valoarea de 23 C în anul 2010, iată că după numai 14 ani să vorbim de un neverosimil 24,1 C...

    Luând în calcul toate cele trei luni de vară, iată că vara 2024 a reuşit să detroneze celebra vară a anului 2012, cea în care, dacă vă amintiţi, s-au depăşit în foarte multe localităţi temperaturile maximele absolute - inclusiv în Bacău, cu cei 42,5 C înregistraţi la staţia oficială pe 7 august 2012. Media acestei veri: 23,8 C!

    Numărul de zile tropicale (zile cu temperaturi maxime de peste 30 C) s-a oprit la 58, locul II după vara 2012. Dacă luăm în calcul efectul de insulă termică urbană, pentru locuitorii din zonele dens locuite ar trebui să mai adăugam cel puţin 8-10 zile în care temperaturile au trecut lejer valorile de 29,7...29,9 înregistrate standardizat de staţia meteo oficială, mai aproape de disconfortul resimţit...

 Pluviometric, cu 197,5 l/mp, vara 2024 a fost mai darnică faţă de vara trecută. Asta nu înseamnă că deficitul hidric în sol a fost eliminat, efectele secetei fiind cât se poate de clar pe ambele maluri ale Siretului...

La plăcinte, înainte...

  Festivalul Plăcintelor de la Hârja (comuna Oituz), o foarte faină manifestare care are deja tradiție, aplomb și mult suflet pus de oamenii locului. Felicitări!

Noi recorduri termice: iulie 2024

 Cu o medie de 24,8 C în Bacău, iulie 2024 devine a doua cea mai caldă lună a lui Cuptor din 1950 încoace...Vara continuă...