Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Populația după domiciliu la 1 iulie 2025 (sursa: DJS Bacău - Infostat, nr.10/2025)
Atenție: Populația rezidentă = persoanele care locuiesc efectiv în România cel puțin 12 luni (indiferent de cetățenie), pe baza reședinței obișnuite. Populația după domiciliu = persoanele cu cetățenie română și domiciliu declarat în România, indiferent unde locuiesc efectiv. Pe scurt, diferența-cheie: rezidentă = unde trăiești, după domiciliu = ce scrie în buletin.
Prin diverse artificii de conjunctură, geografia școlară a reușit să minimizeze efectele reformei promovate de ministrul David la nivelul planurilor-cadru, prin restructurarea programelor școlare de liceu. Ca întotdeauna, există însă și un revers mai puțin vizibil.
Geografia, ca știință a interacțiunii dintre geosfere și prin caracterul său integrator, avea un debușeu bine definit la clasa a XI-a: acea „geografie a mediului”, cum îi spunem informal. Astăzi, această componentă nu mai există.
Supraviețuim mai degrabă prin adaptare tactică decât printr-o recunoaștere explicită a rolului epistemologic al disciplinei, iar acest fapt s-ar putea să ne coste mult pe termen mediu și lung. În absența unei geografii a mediului clar asumate, există suficiente discipline sau pseudoștiințe dispuse să-și aroge prioritatea studierii mediului, vieții sau Terrei, oferind — cu aer de Eratostene — explicații pretins geosistemice, reduse adesea la nivelul unor simple formule de tipul „Știați că…?”. Părerea mea.
Foto: vechiul manual de clasa a XI-a (anterior anului 1990) care tranșa fără echivoc problematica conținuturilor studiate. Chiar și peste decenii, absolvenții își aduc aminte esența: geografia mediului. Nu bag mâna în foc pentru generațiile care vin din urmă. Paradoxal, într-o lume în care problematicile de mediu au devenit atât de complexe. Dar ce poți face...Șase-șapte, vorba poetului, și mergi înainte cu "reforma"...
De
vreo zece ani merg pe principiul că orice zi are şanse mai mari să înceapă bine
dacă la prima oră te bucuri de aroma unei cafele de specialitate, proaspăt
râşnită de tine şi preparată clasic, la ibric. Nu sunt mare cafegiu, genul care
să îl vezi tot timpul cu o cafea în faţă. Una singură îmi este de ajuns, dar
condiţia obligatorie este să fie o cafea arabică de foarte bună calitate,
prăjită profesionist. Cum în 2025 am experimentat mai mult ca în alţi ani, vă
ofer un mic top (selecţie desigur subiectivă şi perfectibilă) al celor mai bune
cafele savurate, mărci care vă pot descreţi cu brio dimineţile…
Maison du Cafe: Kenya AA Plus Kijani
Kibobo
Un clasic kenyan de top,
pregătită artizanal cu lemn de fag în prăjitoria profesioniştilor ieşeni. O
afacere de familie transformată într-un brand al calităţii. Aciditate
strălucitoare, corp mediu și claritate excelentă. Note de caramel, ciocolată,
fructe de pădure și ușoare nuanțe florale şi de citrice. Foarte intensă, cu un
final persistent și elegant. Cafeaua mea preferată de aproape un deceniu, timp
în care mi-am dat seama că Aldo, Elena şi Octavian pun suflet în tot ceea ce
fac. Detalii aici, aici şi aici.
Sloane Roastery: Rwanda Bwenda
Această cafea de
specialitate face parte din categoria Experimentale, gama Sloane
Speciality Coffee Roasters. Cultivată în regiunea Kbumbwe (pentru
varietatea Red Bourbon, descoperită de mine), la 1650 m altitudine, această
cafea fină și echilibrată, cu aciditate delicată, oferă note de zmeură, cireșe,
flori de Acacia, sirop de Agave şi curmale. Corp mediu, cu o senzație elegantă
și un final dulce. Procesare naturală anaerobă.
Guido: Costa Rica William Segura
Cultivată la 1750 m
altitudine în regiunea Tarrazu din statul central - american , Costa Rica
William Segura de la Guido este o cafea cu profil dulce și fructat: vișine
coapte, curmale și o atingere delicată de anason. Are corp mediu, aciditate
echilibrată și un postgust neted, cu o ușoară senzație condimentată. Prima
degustare m-a şocat prin gustul cu adevărat aparte. M-am documentat şi am aflat
că acesta este rezultatul unui proces special: fermentație termică naturală.
Cireșele de cafea sunt lăsate întregi, cu tot cu pulpă, în rezervoare din oțel
inoxidabil, unde fermentează lent în absența oxigenului. Acest tip de proces
dezvoltă arome complexe, cu aciditate fină și dulceață naturală. După finalizarea fermentației, cireșele
sunt uscate cu tot cu pulpă până când ating nivelul optim de umiditate. Acest
ritm lent de uscare fixează aromele în boabe și conferă cafelei o aromă
deosebită, putând fi folosită şi în amestec cu alte cafele (Columbia Supremo,
Columbia Huila, Etiopia Sidama), pentru dimineţile în care doreşti un gust mai
…tradiţional.
Manucafe: Malawi Mzuzu
Soi: Catuai, cultivat
la 1200 m altitudine, în micul stat din sud-estul Africii. Este o cafea
elegantă și echilibrată, cu o aciditate medie, curată, tipic africană. Note de
citrice dulci, măr verde și caramel, uneori cu o tentă florală discretă. Corp
mediu, final plăcut și luminos. Gust: citrice, ciocolată, caramel. Prelucrare
umedă. Producția anuală relativ mică face să nu o găsim prea uşor pe piaţa
românească.
Manufaktura: Indonezia
Cafea cu un profil
clasic indonezian: corp plin, catifelat, aciditate scăzută. Note de ciocolată
amară, condimente, vin, lemn dulce. O cafea „grea”, profundă, perfectă pentru zilele
în care intensitatea trebuie să bată aciditatea. Metoda de procesare:
semi-spălată. Cultivată la 800-1500 m altitudine.
Baristelli Brașov: Kenya Rugi Mutitu
O cafea cu gust exploziv
și vibrant. Aciditate ridicată, suculentă, cu note clare de coacăze negre,
fructe de pădure, citrice și roșii. Corp mediu, extrem de clară, cu un postgust
lung și memorabil - genul de Kenya care rămâne în minte. De încercat şi
varianta Kenya Ayub Bundi, cu un gust dominat de caramel şi nuci.
Voi ce preferinţe aveţi?
O succintă caracterizare a anului de care tocmai ne-am despărţit, în zece tuşe meteo:
1. temperatura medie anuală de 11,5 C se încadrează în trendul ultimelor două decenii. Comparând însă cu seriile de date annterioare anului 1990, ne putem da seama mai clar de amploare schimbărilor climatice...
2. Comparativ cu anii 2023 şi 2024 (ani care au bătut numeroase recorduri - vezi 2024: cel mai cald an şi 2023 - cel mai cald an din istoria măsurătorilor în oraşul Bacău), anul 2025 a fost mai domol, lucru observat mai ales printr-o intensitate mai redusă a valurilor de căldură din sezonul estival.
3. Abateririle termice lunare faţă de mediile multianuale au fost pozitive în toate lunile, cu excepţia lunii mai. Vă mai amintiţi ce plăcut a fost în aprilie şi cum a evoluat apoi ultima lună de primăvară, mai mult decât capricioasă...
4. Am avut parte de 45 zile tropicale (41 în perioada verii şi 4 zile în septembrie). O vară totuşi mai respirabilă decât anterioarele, după cum spuneam mai înainte.
7. Temperatura minimă absolută: -12,4 C pe 22 februarie. Decent, am putea spune :)
8. Pluviometric, cu cei 676,8 l/mp, anul 2025 este uşor excedentar, comparativ cu mediile multianuale. Se remarcă cantitatea căzută în luna mai (nu mai puţin de 185,8 l/mp - adevărat record, vezi postarea dedicată.) şi în octombrie (97,4 l).
9. Cel mai reprezentativ fenomen meteo a fost ceaţa: nu mai puţin de 49 de zile dominate de atmosfera bacoviană caracteristică, cea mai ridicată valoare din ultimul deceniu. Vezi şi Noiembrie cel urât.
10. Ultima lună a anului ne-a adus temperaturi mai suportabile pentru facturile la încălzire. Cu o medie lunară de 3,0 C, decembrie 2025 se situează pe primul loc în topul celor mai calde începuturi de iarnă din ultimii 25 de ani. Ce va fi în continuare, rămâne de văzut :)
Un an
cu mai multi oameni vorbind cu bunătate și toleranță și cu mai puțini
cârcotași.
Un an
cu mai multe gânduri bune și cu mai puține nopți nedormite.
Un an
cu mai multe cărți, școli, spitale, drumuri și cu mai puține minciuni
politizate.
Un an
cu mai multă libertate de gândire și cu mai puțină încrâncenare.
Un an
cu mai mulți prieteni în carne și oase și cu mai puține avataruri vremelnice.
Un an
cu mai mult verde și cu mai puțin cenușiu.
Un an
cu mai multă nemărginire și cu mai puțină limitare.
Un an
cu mai mulți pași și cu mai puțină motorizare.
Un an
cu mai puține spații reci și cu mai multe locuri calde.
Un an
cu mai mult zâmbet și cu mai puțin venin.
Un an
cu pace.
2026,
te aștept #pefirulapei!
Nu e o încercare de retrospectivă 📷.
Sunt
doar fragmente de 2025, așa cum s-a lăsat anul acesta surprins în lucruri mici,
indiferent dacă e vorba de cursul naturii sau de natura urbană. Oameni
surprinși spre apus, copii bucuroși la răsărit, vibrație și dinamică, tihnă și
introspecție. Viața în alb și negru alături de culoare — două moduri de a simți
aceeași realitate: fragmente ale curgerii timpului, secvențe care nu se vor mai
întoarce vreodată. Nimic spectaculos. Doar câteva file de jurnal vizual, pentru
bucuria de a putea surprinde prezentul — lucid, sănătos și onest — cu ochiul și
inima celui care fotografiază nu ca să impresioneze, ci pentru a îmbrățișa
lumina zilei.
Lumină
bună în 2026!
Instantaneul preferat al zilei de ieri, de la alaiul datinilor şi obiceiurilor de iarnă. Abia acum mi-am dat seama mai exact de ce: domnişoara “ursoaică” are ceva aparte, un aparte între Manuela Hărăbor din „Pădureanca” (ecranizare după nuvela omonimă de Ioan Slavici) şi Anca Szönyi - Mădălina lui Rebreanu, din ecranizarea după “Ciuleandra”…
