Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
"S-ar contura, astfel, pentru cea mai mare parte din regiunea Moldovei prima iarnă de după cea din 2018-2019 în care temperaturile medii lunare ar fi negative în două luni succesive. Iernile viitoare ne vor clarifica dacă această este o efemeridă sau o iarnă dintr-o serie de ierni ceva mai bine conturate ale acestui deceniu care până acum ne-a făcut să credem că iarna devine un anotimp străin de aceste locuri"
Cea mai frumoasă
secvență de ninsoare din iarna aceasta. Fulgi imenși într-un ritm nocturn de
reggae ceresc: combinație de tânguire, zâmbet flegmatic și rămas-bun hibernal.
Mă bucur ca un copil, călcând prin bălți, dar cu o satisfacție nebună pe față:
duminică începe prima lună de primăvară...and nothing else matters. Să mai
ningă un pic, așa, ca pentru un final de party în care pleci un pic împleticit, fredonând ultima
melodie...Ninge cu puf de lebădă, pregătind (re)venirea naturii însufleţite...
Un text de pus la rană, marca conf. Tibor Hartel (biolog la UBB). Da, există arbori din spațiul public urban care devin cu timpul parte a evoluției noastre, repere personale sau comunitare ce condensează evenimente, trăiri, amintiri, nostalgii, bucurii, ajutând sentimentul apartenenței și spiritul locului. Greu de înțeles din prisma gândirii strict contabile, prin ochii celor care nu sunt cu adevarat legați de orașul natal sau de cel adoptat mai târziu...
"Când oraşul
pierde mai mult decât un arbore (sau de ce doare îndepărtarea arborilor?)
Știu că mulți cititori
ai acestor rânduri vor solidariza cu ce am scris. Pentru că valorile
relaționale - de identitate - ale arborilor chiar există. Expun deci ce simt
acum, în speranța că vă ajută să înțelegeți ce simțiți când brusc vă treziți
fără arbori în fața blocului/casei.
Paltinul acesta a fost
cu noi de când ne-am mutat aici, de aproape 10 ani.
Matyi, fiul nostru, are
9 ani. Practic, pentru el, paltinul a fost „mereu acolo”.
A fost parte din
identitatea noastră de familie.
Așteptam primăvara să
înflorească, număram insectele pe flori, făceam observații. Avem o colecție
impresionantă de specii (insecte/polenizatori) pe care le-am văzut şi
fotografiat la el. Vara era frumos şi furniza răcoare.
Relația noastră s-a
adâncit în perioada de lockdown (coronavirus). Paltinul era de mare ajutor
atunci. În mai multe puncte de vedere. Era un fel de bunic(ă) pentru Matyi,
susținere pentru noi.
Iarna, paltinul era
popas pentru păsările care vizitează Clujul mai mult în sezonul rece. Era un
mic ecosistem la câțiva metri de balcon.
Și totuși, paltinul a
fost tăiat ieri.
De ce oamenii se
revoltă când se taie sau se strămută arbori? Revolta asta are legitimitate. Și
nu e doar „emoție”. E și știință, și etică.
Există valori
instrumentale: umbră, răcoare, microclimă, aer mai curat, estetică. Pe aceste
valori e construit și limbajul de „servicii ecosistemice”.
Sunt legitime,
măsurabile, vitale mai ales într-un oraș tot mai fierbinte şi mai poluat.
Dar există și valori
relaționale. Acolo e alt plan. Arborele nu mai este doar „un obiect verde”, ci
devine parte din oameni. Se strecoară în identitatea noastră, viața noastră, în
memorie, în rutina vieții. Unii arbori primesc nume.
Pentru unii, același
arbore poate fi doar „un copac care face frunze”. Pentru alții, poate fi un
reper al copilăriei, al liniștii, al unui colț de acasă. Uneori nu contează
arborele în sine, cât contează relația dintre om și arbore, semnificația lui.
De aceea, un arbore
„înlocuit” cu 2-3 puieți poate compensa parțial valoarea instrumentală (în
timp, peste decenii). Dar nu poate înlocui ușor valoarea relațională.
Arborii care sunt
primiți în identitatea noastră nu se substituie printr-o bifă administrativă.
Înlăturarea lor poate însemna ruperea unei bucăți dintr-un loc care era
„acasă”. Poate fi dureros. Se termină o relație. Se anulează forțat un element
de identitate personală.
Idealul, pentru mine, e
simplu și rațional:
păstrezi arborii maturi
ori de câte ori se poate, cu intervenții punctuale și profesioniste când e
nevoie (nu amputări și nu tăieri integrale „din reflex”), și plantezi mulți
arbori tineri pentru viitor.
Arborii maturi pentru
generația mea și pentru prezentul orașului; arborii tineri pentru generația lui
Matyi și pentru deceniile care vin. Și avem grijă de cei tineri, pentru că vor
fi adoptați în sufletele oamenilor iar copiii de azi vor deveni, într-o zi,
scutul lor de apărare.
Dacă simțiți că astfel
de tăieri rup ceva din Clujul respirabil, şi important, din Dvs., vă rog să
redistribuiți. Arborii nu au voce. Noi avem."
Sursa: Fb/Tibor Hartel
Trei ani (2022-2024) şi nu mai puţin de 26304 înregistrări ale temperaturii aerului în două adăposturi meteo amplasate la C.N. “Gh. Vrănceanu” şi C.N. Pedagogic "Ştefan cel Mare" – la limita cu Parcul Cancicov. Graficele de mai jos oferă o imagine sintetică, clară şi solidă a rolului major jucat de inima verde a oraşului Bacău în moderarea topoclimatului urban, prin comparaţie cu zona centrală, unde densitatea construcţiilor determină un efect clasic de “insulă termică urbană”.
Aceste rezultate oferă argumente științifice solide pentru gestionarea durabilă a spaţiilor verzi urbane pe plan local. Cele mai importante aspecte care merită a fi menţionate:
1. beneficii cuantificabile şi constante: Parcul
Cancicov oferă o răcire medie de 0.92°C pe tot parcursul anului, cu vârfuri de
până la -1.43°C dimineața și -1.38°C în luna august.
Lunile cu
cel mai puternic efect: august: -1.38°C (maxim), septembrie: -1.18°C, iulie:
-1.22°C. Lunile cu efect redus sunt noiembrie
(-0.58°C) şi decembrie (-0.59°C);
Diferenţe termice sezoniere: vara: -1.24°C (efectul
cel mai puternic), toamna: -0.96°C, primăvara: -0.83°C, iarna: -0.64°C (efectul
cel mai slab);
Concluzie: spațiile verzi
nu sunt un "lux" sau "decor", ci o infrastructură urbană funcțională cu
beneficii termice măsurabile.
2. Impact maxim în perioade
critice: efectul de răcire este cel mai puternic vara (1,24 C), adică exact atunci
când orașul suferă cel mai mult de căldură şi consumul de energie electrică pentru
aer condiționat creşte exponenţial...
Concluzie: investițiile în
spații verzi protejează sănătatea publică și reduc costurile energetice în
momentele critice.
3. pattern-ul termic în 24 de ore:
- răcire maximă: ora 09:00 (-1.43°C) și 10:00
(-1.37°C)
- răcire minimă: intervalul orar 03:00-05:00 (-0.60°C)
- cel mai răcoros interval: 06:00-12:00 (-1.1°C în
medie)
Concluzie: verdele protejează
populația în orele de vârf termic prin reduce stresului termic în orele de
activitate intensă.
4. Necesitatea conservării
speciilor de arbori şi arbuşti existenţi, plantări consistente în următorii ani
pentru a diminua rarefierea vizibilă din ultima perioadă.
Efectul de răcire este consistent
pe cei trei ani analizaţi (2022-2024), sistemul vegetativ era (încă...) stabil.
Pierderea vegetației mature înseamnă pierderea efectului de răcire acumulat în
decenii, demonstrând încă o dată că parcurile urbane reprezintă în primul rând
spaţiu verde şi secundar amenajări care micşorează şi fragmentează spaţiul
verde. Un parc matur nu se recreează în doi-trei ani, deci efectul „park cool
island” este direct proporţional cu
structura, compoziţia şi densitatea fondului arboricol. Gestionarea viitoare necesită
plantări sistematice cu specii care amplifică răcirea (arbori cu frunziș dens) şi
crearea de "coridoare verzi" conectate la parc prin înverzirea
zonelor adiacente deficitare.
Concluzie generală: Parcul Cancicov nu este doar un spațiu verde cu funcţie de agrement - este un sistem natural de aer condiționat care funcționează gratuit 24/7, oferind oraşului o binemeritată răcorire. Gestionarea corectă a celui mai complex spaţiu verde din municipiu nu este o cheltuială, ci o investiție pe termen mediu şi lung în sănătatea publică, eficiență energetică și reziliență climatică.
Notă: Datele
au fost culese din reţeaua de observaţie instalată în cadrul proiectului UCLAR (https://geo.uaic.ro/uclar/) începând
cu anul 2022 şi continuate în proiectul MOBCLIM (https://www.geo.uaic.ro/mobclim/),
proiecte coordonate de conf. dr. Lucian Sfîcă de la Facultatea de Geografie și
Geologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. (geo.uaic.ro)
Pe aceeaşi temă:
Pentru zile caniculare: Cum bate inima rece a Bacăului?
La intrarea elevilor în unitatea de învătământ, generații întregi de adolescenți sunt întâmpinați în tăcere de un cuplu cu totul deosebit: doi arbori din specii diferite, crescuți atât de apropiați încât, în timp, și-au sudat trunchiurile la bază. S-a format astfel un țesut de cicatrizare (calus) prin fenomenul de inosculație. Acest lucru se întâmplă natural la unele specii – tei, arțar, plop, salcie, chiar și la mesteceni sau stejari. Fuziunea lor, atât mecanică, cât și biologică, creează un cuplu estetic remarcabil și ne oferă un exemplu de reziliență urbană: natura se adaptează chiar și la plantări mai puțin reușite.
Sunt zile în care nu poți scăpa de senzația că totul este gri, monoton și urât, că nu are rost să ieși din casă, mai ales pe o vreme rece și umedă. Asta se întâmplă pentru că privești „totul” cu o singură distanță focală preconcepută.
O soluție care ne poate scoate din impas este să aplicăm tehnica fotografică a „macro-ului emoțional” – reducerea câmpului vizual prin limitarea privirii la detalii de ordinul zecilor de centimetri: textura unei frunze uscate, modelul ruginiu al unui gard, primele semne vegetale ale primăverii sau picăturile de ploaie pe un geam.
Această „apropiere” (la propriu și la figurat) ne va reaminti că frumosul este fractal: există la orice scară, dacă alegi să te uiți. Este fascinant cum fotografia, deși pare o artă a „capturării” realității, este de fapt o artă a proiecției. Prof. Vlad Eftenie spune adesea că noi fotografiem ceea ce suntem, nu doar ceea ce vedem. În felul acesta, chiar și un simplu ghiocel apărut lângă resturi de moloz ne poate aminti că frumosul nu a dispărut și că ziua nu e deloc pierdută...
Realitatea este „materia primă”, dar forma finală este modelată de proiecția conștiinței noastre pe traseele noastre citadine, aparent arhicunoscute și atât de anoste. Iar pentru această proiecție nu e nevoie să luăm cu noi vreun device, ci doar să ieșim din casă cu ochii plini de curiozitate. În definitiv, oricât am încerca, cele mai frumoase cadre ale momentului ne vor bucura sufletul fără să fim nevoiți să apăsăm pe vreun buton declanșator ...
Foto de astăzi, exasperat de lapovița dintre blocurile gri😁
