Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.

marți, 4 decembrie 2012

Aşa grăit-a Cantemir...


      "La muncă sunt foarte leneşi şi trândavi; ară puţin, seamănă puţin şi totuşi culeg mult. Nu se îngrijesc să dobândească prin muncă ceea ce ar putea să aibă, ci se mulţumesc să adune în jitniţe numai atât cât le trebuie pentru hrana lor vreme de un an sau, cum au ei obiceiul să zică, până la pâinea cea nouă; de aceea, când vine vreun an neroditor sau când o năvălire a vrăjmaşului îi împiedică să secere, sunt în primejdie să moară de foame. (...)
     Moldovenii nu cunosc măsura în nimic; dacă le merge bine, sunt semeţi, dacă le merge rău, îşi pierd cumpătul. Nimic nu li se pare anevoie la întâia aruncătură de ochi; iar dacă se iveşte ceva cât de cât să le stea împotrivă, atunci se zăpăcesc şi nu ştiu ce să facă. (...)
     De altminteri moldovenii nu numai că nu sunt iubitori de învăţătură, ci chiar le e urâtă aproape la toţi. Chiar şi numele meşteşugurilor cele frumoase şi ale ştiinţelor nu le sunt cunoscute. Ei cred că oamenii învăţaţi îşi pierd mintea şi atunci când vor să laude învăţătura cuiva, zic că a înnebunit de prea multă învăţătură."

     Nu o să vă vină a crede că pasajele de mai sus sunt dintr-o lucrare al cărui titlu este cunoscut de toată lumea dar conţinutul de mult prea puţini: Dimitrie Cantemir, "Descrierea Moldovei"  - scrisă în limba latină (Descriptio Moldaviae) în perioada 1714-1716. Ce am putea spune după trei secole? Grăit-a bine cărturarul?



Un comentariu:

  1. A propos de „Descrierea Moldovei”: poate este util să prezentăm şi pasajul din lucrare în care Dimitrie Cantemir prezintă ţinutul Bacăului. Lucrarea originală, scrisă în limba latină, a fost tradusă în limba română în anul 1923 pentru comemorarea a 200 de ani de la moartea autorului. Traducătorul a fost profesorul universitar din Iaşi Giorge Pascu, născut la Bacău cu 130 de ani în urmă. Pios omagiu concetăţeanului nostru!
    Aşadar, iată traducerea în varianta originală, de epocă:
    „Ţinutul Bacăului, peste care este orînduit un singur vornic. Scaunul lui este Bacău, tîrg aşezat în insula rîului Bistriţa, vestit prin belşugul de pomi şi de fructe. Are apoi un episcop al bisericii de apus, care se numeşte episcop de Bacău, căci în ţinuturile de supt munte sînt mai mulţi supuşi moldoveni, prin naţionalitate şi prin religie, cum îşi zic ei, catolici, pe care Ştefan cel Mare, dupăce a învins pe Matiaş, regele Ungariei, i-a luat de acolo şi i-a dăruit boerilor săi. (Satul de samă al Cantemirilor din ţinutul Romanului, Faraoni, ai cărui locuitori mai mult de 200 de familii sînt toţi de religie catolică, şi au biserica de piatră şi foarte veche).
    Ocna şi Totruş, pe rîul Totruş, tîrguri prin nimica alta însemnate decît prin gropile de sare minunate care se găsesc acolo prin prejur. Pe aici se deschide intrarea cea mai largă din Moldova în Transilvaniea”.
    Oare autorii anumitor lucrări monografice actuale au citit ca a spus Cărturarul?

    RăspundețiȘtergere