Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.

vineri, februarie 24, 2023

Arbori bătrâni? Nu, arbori veterani!

    O clarificare necesară şi binevenită pentru domeniul gestionării verdelui urban, venită din partea Dianei Culescu (preşedintele Asociaţiei Peisagiştilor din România):

"Deh! este mai simplu să scoți drujba și să pui la pâmânt niște arbori veterani decât să îi protejezi și să le permiți să contribuie în continuare la viața socio-culturală a orașului.

ATENȚIE!!! arborii aceștia nu sunt bătrâni din simplu motiv pentru că nu există arbori bătrâni!

T𝗲𝗿𝗺𝗲𝗻𝘂𝗹 “bătrân” 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗳𝗼𝗹𝗼𝘀𝗶𝘁 greşit 𝗶̂𝗻 𝗿𝗲𝗹𝗮𝘁̦𝗶𝗲 𝗰𝘂 𝗮𝗿𝗯𝗼𝗿𝗶𝗶, pentru că de fapt un arbore este în principiu doar ”chestia aia” de sub scoarță prin care trece seva și care permite de fapt coroanei să se hrănească și să fie ”verde” sau ”vie”. Lemnul de la interior este de fapt un țesut mort, iar rolul său este de fapt acela de a susține părțile aeriene ale arborelui... însă, atunci când acest țesut de la interior se debilitează din diverse motive,  arborele poate să trăiască în continuare (să facă frunze, să dezvolte ramuri, flori fructe etc.) dacă reușește să își declanșeze la timp anumite mecanisme de redresare (asta, desigur, dacă nu l-a împiedicat deja un drujbist sau un telefaxist să facă acest lucru).

Astfel, toți arborii au mereu un an de viață, iar la nivel internațional a început să fie utilizată sintagma 𝗮𝗿𝗯𝗼𝗿𝗲 𝘃𝗲𝘁𝗲𝗿𝗮𝗻 tocmai pentru a sublinia faptul că nu este vorba de vârsta propriu-zisă a arborelui ci de faptul că acesta a trecut prin multe evenimente care, din diverse motive, i-au produs debilitarea.

În România administrația publică îi dă înainte cu ”arborii sunt bătrâni!” deoarece cunoașterea de specialitate în instituțiile publice se limitează de cele mai multe ori la ce scria prin cărțile din anii '50-'70, adică înainte să se facă cercetări serioase în domeniul arboriculturii (uhhh! când scriu asta îmi dau seama că au trecut 50-70 de ani de atunci!!! adică și aici suntem cu minim jumătate de secol în urmă)

în oraș, arborii sunt agresați în diverse feluri, între aceste agresiuni numărându-se:

🔴faptul că solul de pe rădăcini este tasat (prin trecerea sau parcarea mașinilor, prin depozitarea materialelor de construire etc.);

🔴faptul că ramurile le sunt tăiate (pentru menține coroana la un anumit nivel sau sub o anumită formă, pentru a face loc unor construcții, pentru că nu se realizează corect lucrările de formare etc.);

🔴faptul că trunchiurile sunt rănite (în urma unor acte de vandalism, deoarece arborii nu sunt protejați pe timpul realizării lucrărilor de construire etc.);

🔴rădăcinile le sunt rănite (de către pietoni prin călcare repetată, de mașini prin rularea permanentă sau ocazională,  prin depozitarea de echipamente sau materiale de construcție, prin realizarea unor construcți și inserarea rețelelor în subsol etc.);

toate acestea 𝗱𝘂𝗰 𝗹𝗮 𝗱𝗲𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗹𝗲𝗺𝗻𝘂𝗹𝘂𝗶 (țesutul mort care formează scheletul) 𝘀̦𝗶 𝗿𝗲𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃 𝗹𝗮 𝘃𝗲𝘁𝗲𝗿𝗮𝗻𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗮𝗿𝗯𝗼𝗿𝗲𝗹𝘂𝗶.

În alte țări, arborii veterani care au reușit să supraviețuiască un timp îndelungat în cadrul țesutului urban sunt foarte apreciați și sunt ajutați să râmănă în picioare cu ajutorul unor structuri de susținere cu mult după ce lemnul de la interiorul trunchiului s-a debilitat aproape în întregime.Pentru cei care nu știu:

▶cel puțin unul dintre cei trei arbori poate fi încă menținut cu ușurință în spațiul urban cu ajutorul unei structuri de sprijin care să îi acorde un suport adecvat (dacă cineva s-ar fi preocupat de acest lucru în urmă 5 ani ar fi putut fi păstrate toate cele trei exemplare, acum însă lucrurile s-au compliact puțin pentru două din cele trei exemplare).

▶în spațiul public din București, pe lângă acești duzi se mai păstrează foarte puțini arbori remarcabili care mai pot fi ajutați să rămână alături de noi în continuare, iar între aceștia se numără: 4-5 ulmi, câțiva salcâmi japonezi, niște frasini și parcă un castan porcesc (zic parcă pentru că acest exemplar este la granița cu o propietate privată).

Nici nu trebuie să mergi până la Paris ca să vezi astfel de exemple, ci ajunge să dai o fuguță până la Iași, pentru a putea vedea cum 𝗧𝗲𝗶𝘂𝗹 𝗹𝘂𝗶 𝗘𝗺𝗶𝗻𝗲𝘀𝗰𝘂 𝗻𝘂 𝗰𝗮𝗱𝗲 𝗽𝗲𝘀𝘁𝗲 𝘂𝘁𝗶𝗹𝗶𝘇𝗮𝘁𝗼𝗿𝗶𝗶 𝘀𝗽𝗮𝘁̦𝗶𝘂𝗹𝘂𝗶 public, 𝗰𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗮̆ 𝗮 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝘀𝗽𝗿𝗶𝗷𝗶𝗻𝗶𝘁 𝗰𝗼𝗿𝗲𝘀𝗽𝘂𝗻𝘇𝗮̆𝘁𝗼𝗿 (vezi în colajul alăturat imaginea din dreapta-jos). Dar este mai simplu să dai drumul la drujbă și să scapi de bătăile de cap pe care ți le crează arborii veterani atunci când nu ai cunoștințele necesare pentru a gestiona corect vegetația arborecentă din oraș ... nu-i așa?!"

Sursa: Fb/Diana Culescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu