Google ne oferă un oraş 3D

 Bacăul în toată splendoarea lui 3D, graţie furnicuţelor de la Google Maps 😀

Pentru survolat oraşul, click aici (recomandat pe calculator/laptop)

Bacăul de calendar 😁

 

Prin Piața Florescu

 Anii '70, așteptând autobuzul. Sursa: "Deșteptarea", recolorizare digitală.

Cartierul Șerbănești: dinamici urbane

    La mai bine de un deceniu diferență, o imagine cartografică a schimbărilor la nivelul țesutului urban din cartierul Șerbănești.

Foto stânga: 2022: (Harta municipiului Bacău, Editura Schubert & Franzke)

Foto dreapta: 2009 (Harta municipiului Bacău, Editura Stiefel)

11 iunie: o stradă, nenumărate amintiri...

 

   “Undeva, într-un orăşel de provincie, o stradă de numai câteva sute de metri, care leagă două bulevarde tivite cu castani, a fost denumită, de edilii interbelici: 11 iunie. În memoria acelei zile de 11 iunie 1848, când Bibescu Vodă semna, la Bucureşti, Proclamaţia de la Islaz, care avea să devină noua constituţie a unei Valahii ce sta sub semnul revoluţiei.” Articolul semnat de Magda Cristina Ursache (click aici) m-a trimis instantaneu prin anii 1980-1981. Eram dus de mâna bunicii la primele întâlniri cu şcoala, împreună cu un ghiozdan mare şi greu. „Mergem pe 11 iunie.” „Ne întoarcem repede acasă pe 11 iunie”, auzeam aproape zilnic, mai ceva ca o aplicaţie GPS de astăzi, dar mult mai grijulie. Da, o străduţă de doar 152 m (aşa ne spune sec nomenclatorul stradal al municipiului) între străzile Vasile Alecsandri şi I.S. Sturza, o străduţă care mai păstrează ceva din tihna oraşului de odinioară, chiar dacă bătrânii castani din capăt al dispărut, lăsând loc unei clădiri masive. 152 m care leagă două străzi intens circulate, în care fiecare metru păstrează atâtea amintiri demne de “Romanul adolescentului miop” al marelui Eliade…

Metamorfoze urbane: de la Bacăul machetelor, la oraşul cel nou (1965)

 „Am în faţă două fotografii: una înfăţişează macheta unor detalii de sistematizare, cealaltă oraşul Bacău în realitate. Sînt două fotografii a căror asemănare redă, concentrat, transformările înnoitoare cunoscute de acest oraş în anii şesenalului. lată, de pildă, detaliul de sistematizare a centrului său, întocmit în 1960. Ceea ce reprezenta în acel an macheta de-abia începuse să prindă contur. Erau construite doar o parte din blocurile de pe Calea Mărăşeşti. Blocurile din piaţa aflată în faţa clădirii sfatului popular regional şi de pe principalele artere ale oraşului se aflau încă pe hîrtia de calc a proiectanfilor. Dar ceea ce atunci constituia un proiect a devenit realitate. In cei patru ani care au trecut de la alegerile precedente, constructorii au înălţat numeroase blocuri de locuinţe, o frumoasă casă de cultură cu o sală de spectacole cu 800 de locuri, bibliotecă, sală de lectură.

La cîteva sute de metri de centru, în completarea unui ansamblu realizat înainte de 1960, s-au înălţat alte blocuri cu 350 de apartamente. Situate în apropierea parcului Libertăţii, ele constituie, împreună cu alte construcţii noi, o reuşită unitate arhitectonică.

O altă parte a machetei reprezintă detaliul de sistematizare a Pieţei Gării. Aici au fost construite şi date în folosinţă peste 400 de apartamente. Pe machetă se profilează încă un bloc turn, un restaurant, spaţii de deservire ale cooperaţiei meşteşugăreşti, autogara oraşului. Ele se vor adăuga celor 3 blocuri cu parter şi 9 etaje, executate cu cofraje glisante, care, împreună cu unităţile comerciale, formează un ansamblu urbanistic cu care ne mîndrim. În partea de sud a oraşului, la intrarea dinspre Bucureşti sînt în construcţie, în completarea unui cartier mai vechi, 300 de apartamente; primul bloc cu 60 de apartamente a şi fost dat în folosinţă. Statisticile consemnează că din 1961 şi pînă acum au fost construite pentru oamenii muncii din acest oraş moldovenesc 2 400 de apartamente.

Au mai fost înălţate Ia Bacău şi alte construcţii. Celor 80 de săli de clasă li se alătură construcţia maternităţii şi cea a pavilionului de pediatrie — clădiri cu o arhitectură dintre cele mai moderne.O preocupare deosebită există şi pentru amenajarea şi extinderea spaţiilor verzi. S-a rezolvat în mare măsură şi problema locurilor de joacă pentru copii, cea a amplasamentelor pentru viitoarele garaje şi pentru spaţiile de parcare.

La realizarea tuturor acestor lucrări şi-au adus contribuţia atît proiectanţii cît şi constructorii. Ei au muncit cu iniţiativă şi pricepere pentru a realiza lucrări de calitate superioară, promovînd larg metodele moderne de execuţie şi materialele noi de construcţie. Cele trei blocuri din Piaţa Gării, ca şi alte blocuri construite în oraş, au fost realizate prin metoda cofrajelor glisante, metodă care va fi folosită şi la înălţarea blocurilor înalte din ansamblul Cornişa Bistriţei.

Proiectanţii şi constructorii noştri transformă în prezent în realitate noi detalii de pe machetă. Noile blocuri şi ansambluri de locuinţe, parcuri şi aşezăminte social-culturale dau oraşului o înfăţişare tot mai modernă, pe măsura epocii de adînci transformări pe care o trăim.”

Arh. Vasile DRĂGULESCU, Director al D.S.A.P.C. Bacău, în „De la machetă la realitate”, ziarul Scînteia, 5 martie 1965

Pe centrul orașului de odinioară

 

Sursa: Desteptarea. Recolorizare digitală: L.Ș.

Tăcute oaze urbane...

         Aproape de km zero. O întâlnire care m-a făcut să-mi propun odată și-odată un mic eseu despre farmecul unor străduțe din orașul mai puțin vizibil. Tăcute oaze efemere care mai rezistă timpului, palimpseste abia vizibile, destine care se sting încetul cu încetul. Frânturi din memoria urbei, precum o pagină din Eliade...Oameni, locuri, istorii nescrise. Le mai vedem, astăzi, în tăvălugul vanitătilor noastre? Trăim într-o lume care se schimbă din ce în ce mai rapid, de multe ori fără acordul, fără participarea şi chiar fără informarea noastră. A privi mai atent la oraşul în care locuim – pentru a încerca să-l descoperim şi să ne punem amprenta asupra felului în care se dezvoltă -  devine aproape o datorie a fiecăruia dintre noi. (Miruna Tîrcă)

Sufletul orașului

     Sufletul orașului este acea parte a lui care nu are nicio valoare din punctul de vedere practic al existenței: este pur și simplu poezia lui, un sentiment care este în sine absolut, deși atât de evident parte din noi înșine. (Le Corbusier - The City of To-morrow and Its Planning, 1929)

Pe firul timpului: Bacăul în faceri şi prefaceri...

 Din apreciata revistă Ştiinţă şi Tehnică, nr. 2/1960. Bacăul începea marea sistematizare...

Pe urmele domnitorului Gheorghe Ştefan, la Mănăstirea Caşin

 "Mănăstirea Cașin este una dintre cele mai frumoase așezăminte ortodoxe ale județului, fiind situată în comuna cu nume omonim, ce datează din secolul al XVII-lea. Construcția acesteia s-a petrecut în anul 1655, în timpul domniei voievodului Gheorghe Ștefan. Asemănarea planului bisericii cu Mănăstirea Golia din Iași vine de la faptul că aici au lucrat aceiași meșteri, la o distanță de doi ani după terminarea bisericii ieșene. Iar prezența zidului de piatră din jurul ei îți lasă impresia că e o cetate fortificată în stil gotic. Din nefericire a fost grav afectată de cutremurul din 1805, rămânând cu multe pagube. Pe parcursul a trei decenii s-au desfășurat lucrări de reabilitare, fiind susținute mai întâi de starețul Ierotei, apoi de egumenul Isaia din Constantinopol. Se presupune că mormântul voievodului-ctitor se află aici, iar locul e încărcat de istorie și de frumusețe naturală." (sursa: planiada.ro)

Foto: L.Ş, 17 mai 2023

Cât de veche este Policlinica Veche?

   Recunosc, arhitectura geometrizată şi aspectul exterior destul de anost mi-au indus de la bun început ideea că Policlinica Veche (aşa cum a rămas ea în memoria băcăuanilor şi după schimbarea denumirii şi funcţionalităţii, în Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate) aparţine perioadei staliniste de remodelare a oraşului. Primele cărţi poştale apărute după 1950, în format alb-negru şi color, valorizau clădirea în toate perspectivele fotografice care surprindeau zona centrală, oferind o vagă impresie de new entry edilitar - urbanistic.

Policlinica Veche, 1962 (sursa: colectia ing. Mihai Ceuca)

 Greşit! Actul de naştere coboară în iarna anului 1936, atunci când a fost pusă piatră de temelie, după cum putem citi în articolul publicat în ziarul Glasul Bucovinei din 5 ianuarie 1936: 

   

 Calde mulţumiri domnului inginer Mihai Ceucă pentru ajutorul neprețuit oferit la deslușirea dilemei urbanistice și corecta încadrare cronologică!

Centrul animat (1956)

 În centrul orașului, la ore de maximă aglomerație😁. Sursa: TVR-jurnal de știri, 1956. Imagine recolorizată digital. 

Pe firul timpului: sfinţirea Bisericii "Sfântul Gheorghe" din fosta comună Domniţa Maria

      După cinci ani de la punerea pietrei de temelie (15 august 1934), pe 12 noiembrie 1939 avea să fie oficiată slujba de sfinţire a Bisericii “Sfântul Gheorghe”, una dintre cele mai frumoase obiective de cult păstrate în municipiu. Momentul este prezentat în presa naţională printr-un articol generos publicat la pagina 8 a ziarului Universul din 17 noiembrie 1939:

Sfinţirea bisericii din com. Domniţa Maria (Bacău)

Bacău, 13 Noembrie

Duminică 12 Noemb. crt. s’a făcut cu mare solemnitate sfinţirea monumentalei biserici cu hramul „Sf. Gheorghe“ din comuna suburbană Domniţa Maria, cea mai mare şi mai frumoasă biserică din judeţul nostru şi unica — prin felul ei — din întreaga eparhie.

Slujba sfinţirii a fost oficiată de P. S. S. episcopul Lucian al Romanului, înconjurat de un impunător sobor de consilieri referenţi de la Sf. Episcopie, în frunte cu păr. econ. Gh. Vlad, directorul seminarului teolog „Sf. Gheorghe“ din Roman; păr. econ. I. Dănilă, păr. econ. Bucevschi, păr. Gh. Chiriac, arhidiacon Ştefan Prutéanu ş. a.

La slujba sfinţirii au participat şi membrii clerului bacăuan, în frunte cu păr. protoereu Th. Zotta, preot Gh. Berilă, pr. V. Pascalini, pr. D. Videaou, protosinghelul Calist Berea, prof. diacon D. Iordache, prof. Th. Fecioru, prof. C. Sturzu ş. a.

Au participat deasemenea şi reprezentanţii autorităţilor în frunte cu: d. colonei I. Minescu, prefectul judeţului; prof. Leonida Dimitrescu, primarul oraşului Bacău; Const. Nădejde, secretar g-ral al F.R.N.; col. I. Dăscalescu, comandantul gărzilor naţionale; căpitan Horvat, primarul com. Domniţa Maria ş.a. Mai erau prezenţi: d-na şi d. C. Vasilescu, pictor din Bucureşti, autorul frumoaselor podoabe picturale a bisericii, d-na şi d. inginer Dan Costinescu, directorul general al fabricei de hârtie Letea; d. avocat Const. Zlotescu, preşedintele Asociaţiei culturale Sf. Nicolae; d-na Ecat. Florescu, din partea societ. „Crucea Roşie“; col. C. Brumă, direct, cămin, cult „V. Alecsandri“; d-na Maria Fulgeanu, direct, şc. norm. fete; preot Gh. Bujor, ing. Hodivoignu, pr. C. Moiceanu, C. Ursu, sub-administr. financ.; I. Dăscălescu, ajutor de primar al com. Domniţa Maria; prof. Ana Monaru, prof. cat. Venescu, locot. Lefter, I. Secăreanu, Nicolae Vlahuţă, secretar g-ral al primăriiei Bacău; I. Paloşanu, director prefectura Bacău; I. Focşan, V. Covor, C. Stăncineanu, învăţător Secăreanu ş. a.

Actul sfinţirii s’a făcut şi în prezenţa unui foarte mare număr de credincioşi, cu o ceremonie din cele mai impunătoare. Răspunsurile au fost date de corul primăriei oraşului Bacău, condus de maestrul Aurel Constantinescu. P.S.S. episcopul Lucian al Romanului a ţinut o frumoasă predică, binecuvântând opera creştinească ce s’a realizat prin stăruinţa şi munca depusă de preotul Gh. Berilă, parohul bisericii.

Pr. paroh Gh. Berilă a arătat împrejurările în cari s’a zidit sfântul locaş şi munca depusă pentru realizarea ei. După terminarea sf. slujbe, s’a servit o masă la şcoala normală de fete. Aici P. S. Sa episcopul Lucian a fost întâmpinat de elevele străjere ale şcoalei, în frunte cu d-na directoare Maria Fulgeanu, d-na prof. Florica Mihăilescu, dirijoarea corului şi d-ra prof. Elena Mălinescu, comandanta legiunii străjereşti.

P.S.S. episcopul Lucian, a vizitat localul şi clasele, rămânând foarte satisfăcut de cele constatate. La masă s’a închinat pentru M. S. Regele şi pentru propăşirea ţării.

Sursa: ziarul Universul, 17 noiembrie 1939

Hotelul Moldova... altfel

 "A fost adaptată construcția existentă la funcțiunile necesare unui hotel contemporan, subsolul devenind accesibil publicului direct din exterior, acesta acomodând spațiile de relaxare și spa. Spațiilor verzi le-a fost, de asemenea acordată o atenție deosebită. Am creat grădini verzi la nivelul subsolului pentru a completa cu success zonele de spa și piscină. S-a urmărit accentuarea verticalității volumetriei și crearea unui pol urban functional, dar și a unui reper vizual în același timp"- Fabrica de arhitectură

Târâș-grăpiș, spre cele mai înalte culmi ale civilizaţiei socialiste 😁

 “Cum e şi firesc, sfatul popular al oraşului Bacău, are prevăzute în plan numeroase construcţii. Unele lucrări au fost începute şi construcţiile merg înainte, altele ca, de pildă, teatrul de vară din parcul Libertăţii, amenajări edilitare, cvartalul de locuinţe, şcoala din cartierul Gherăeşti etc., nu au fost nici măcar proiectate deşi fondurile pentru construcţia lor au fost alocate la vreme. În afară de acestea mai există însă şi alte construcţii neîncepute. Refacerea străzilor 9 Mai, 23 August şi alte lucrări nu au fost începute pentru că nu s-au prevăzut fonduri. La acestea există în schimb documentaţiile respective.

Din aceste două aspecte puse faţă în faţă, reiese că comitetul executiv orăşenesc şi-a creat singur încurcături. În loc să asigure documentaţii pentru lucrările care au deja fondurile prevăzute, a făcut exact pe dos. Aşa că unde sînt fonduri nu sînt documentaţii, iar unde sînt documentaţii nu sînt fonduri. O judicioasă planificare ar putea pune capăt acestei anomalii.”

Sursa: Cînd e una, nu e alta – ziarul România liberă, 31 mai 1958

Blocuri de locuinţe în Parcul Libertăţii (sursa: revista "Arhitectura", 1959)

Promenadă în Bacăul de altădată

    Centrul era locul de întâlnire a tuturor celor care doreau să fie văzuţi din diferite motive. Era o ridicare la scară a tradiţionalei „bătături a satului” unde nu se mai adunau oamenii la joc, ci la vedere. Rituala plimbare pe centru a familiilor aşezate, funcţionari la stat ori oameni care trăiau aventura existenţei pe cont propriu, începea de la Grădina Publică...(Eugen Uricaru) 

Sursa: "Desteptarea" 

Colorizare digitală ulterioară

Bacăul în “Istoria românilor prin călători” (Nicolae Iorga)

       Câteva semne de carte din monumentala lucrare „Istoria românilor prin călători” (peste 1000 de pagini), publicată  de Nicolae Iorga în anul 1928:

    Bacăul e un nume unguresc, şi asemenea numiri unguresti se mai întîlnesc prin împrejurimi în judet, în legătură cu ungurii de odinioară, mai vechi decît însăşi  descălecarea.

*

    În ce priveşte Bacăul, numele este, fără îndoială, de origine ungurească, în legătură cu exploatarea pe sama coroanei Ungariei a minelor de sare de la Ocna, care par să fi fost întrebuinţate, de pe vremea romanilor, necontenit, si chiar în timpul stăpînirii barbarilor, cari, şi ei, aveau nevoie, fireşte, de sare. O colonie străină în Bacău pe vremea pentru care avem izvoare nu se întîlneste însă. Dar acolo era reşedinţa nominală a episcopului catolic, care avea în atîrnarea lui un număr de sate, de origine, cum vom vedea, foarte veche.

*

    Querini, episcopul numit la sfîrşitul veacului al XVI-lea: el arată că a găsit în Moldova, pe la 1590, în Bacău şi împrejurimi – aproape era un sat foarte important catolic, Trebeşul – se aflau 4000 de case, şi din populaţia  aceasta 216 familii, cu 1692 oameni, aparţineau religiei romane. În oraş, chiar era biserica Sfintei Marii şi a  Sfîntului Nicolae, de lemn. Domnia, în general, era foarte tolerantă faţă de toate confesiunile, şi, cînd era vorba să se ridice o biserică străină, ea dădea din vistierie: astfel s-a dat şi pentru acoperirea bisericii Sf. Marii din Bacău 500 de scuzi de aur, sumă foarte importantă.

 *

    Cînd Bandini pleacă din Iaşi ca să se ducă la Bacău (…) aici găseşte casa parohială pustie, din biserică numai un turn dărîmat, odăjdiile putrede, altarul profanat, munţi de gunoaie în grajd. În casa unde prelatul a fost poftit, bătea vîntul de toate părţile; de jur împrejur, nici un gard; o biată moară era singurul venit pe care-l mai avea episcopia. În ce priveşte pe orăşeni, Bandini constată aceeaşi aplecare ospitalieră pe care toţi călătorii o observă la români în general; locuitorii ies înaintea episcopului străin cu miere, ouă, pîne, ovăz pentru cai. [anul 1649]

*

(…) La Bacău, ne găsim într-o regiune unde catolicismul avuse odinioară o foarte mare importanţă, dar din ea rămăsese mai mult tradiţia despre doamna Margareta,  - de care se vorbea şi  la Baia şi la Cîmpulungul muntean -, care ar fi fost marea ocrotitoare odinioară a legii apusene. Se mai păstra o casă episcopală lîngă o mănăstire în ruină, unde fuseseră franciscani; episcopi poloni, ca Adam Goski, veniseră în ultimul timp pe acolo, dar pentru moment catolicii erau într-o părăsire desăvârşită. Ultimul episcop care fusese, Gavril Fredro, plecase şi cu scandal, iar preotul lăsat în urmă nu îngrijea de nimic, ţinînd împărtăşenia într-o odaie unde umblau cînii; averea se împrăştiase. Erau, în schimb, trei biserici româneşti, dintre care două de piatră, una dintre dînsele a lui Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare, acel „Sandrin” care a murit ca ostatec la Constantinopol. Aici s-au găsit, acum cîtva timp, şi morminte vechi cu ţesături foarte interesante în fir de aur. Bandini adauge că lîngă oraş, era şi o mănăstire unde stăteau domnii. Şi ca organizaţia oraşului este o notă interesantă, căci se spune că, locuitorii fiind în parte catolici, în parte ortodocşi, unguri şi  români, se alegeau şoltuzii pe rînd dintr-un neam şi din celait.

 *

    Călătorul, umblînd prin Moldova, cunoaşte Tîrgul Frumos (cu 4–5000 de locuitori), Strunga, unde nu mai sînt hoţii, Romanul (8 000 de locuitori), podit cu lemn, cu un han bunişor şi cu o remarcabilă biserică a episcopiei, Cetatea Neamţ,ului, încă în picioare, Bacăul (12 000 de locuitori), cu un Cazino Noble şi un bal mascat, Răcăciunii, Agiudul, Focşanii (25 000 de locuitori), cu agentul consular Calcagno, cu un ofiţer francez, care a fost în Spania, Rusia, la Waterloo, la Genova în 1821, la rebelul Mina şi la Fabvier, apoi contra ruşiilor în 1828.   – cf. călătorului englez J.H. Skeene, care publică anonim Frontierlands of the Christian and the Turk, comprising Travels in the regions of the lower Danube in 1850 and 1851 (Londra, 1853).

 *

Un englez, W. Beatty-Kingston, autorul mai multor lucrări de politică, a venit din nou la 1874 în Principate pentru a cerceta, ca şi francezul Desjardins, situaţia evreilor aici. În carte se află şi descrierea (…) Bacăului, cu pavaj foarte bun şi frumoasă înfăţişare.

Incendiile, hazardul care a schimbat faţa Bacăului

  Focul, o constantă istorică a Bacăului. Fizionomia actuală a oraşului este o consecinţă şi a acestui hazard...

Sursa: "Universul", 25 februarie 1926

Ştiri din Bacău. Din Bacăul interbelic, monşer...

 Bacău 10. Politice. - În localitate se ţin de către liberali dese consfătuiri. Se aşteaptă sosirea d-lui Mircea Costinescu, fost prefect de Bacău, să aducă de la Bucureşti dispoziţii de Ia centru.

Consiliile comunale din judeţ dizolvate ilegal de către fostul guvern averescan se instalează treptat, întrucât fuseseră legal constituite şi au obţinut voturile reglementare.

Incendiu.- Ieri pe la ora 5 a izbucnit un violent incendiu în str. Lecca No 177 la locuinţa D-lui lancu Moise Feraru. Focul a provenit de la atelierul de fierărie. Panica celor de primprejur a fost cu atât mai mare cu cât bătea un vânt puternic. Graţie pompierilor de sub comanda d. Căpit. Tutunaru, focul a fost localizat după o muncă de 3 ore. Pagubele se evaluează la cca 25.000 lei.

Serbare.- În seara zilei de 8 Iunie a avut loc în grădina publică o serbare dată de societatea sportivă „Neptun“. Reuşita satisfăcătoare.

Expoziţie.- Serviciul zootechnic şi sanitar veterinar a organizat cu aprobarea Ministerului Agriculturei şi Domeniilor pentru ziua de 29 iunie a.c. o expoziţie în oborul de vite din Bacău din specia ovinelor, bovinelor şi cavalinelor. În acest scop d. Stavăr-medicul primar veterinar al judeţului nostru, depune o deosebită muncă.

Epizootii - În comuna Letea Veche s’a declarat un caz de antrax. În com. Scorţeni şi Grigoreni au fost stinse mai multe asemenea cazuri. Printre ovine din com. Cleja şi Fântânele s’a declarat variola.

Sursa: ziarul Opinia, 11 iunie 1927

Bacău, vedere generală (carte poştală circulată în anul 1922; colecţia LŞ)