Repere cronologice: 11 august 1968 - inaugurarea Insulei de agrement din Bacău

    "Soarele ca de litoral, prevestind torid ploaie postmeridiană şi jocul unor stoluri de pescăşuri, au atras în dimineaţa duminicii lui 11 august a.c. numeroşi băcăuani spre a participa la evenimentul mult aşteptat: inaugurarea insulei de agrement. O panglică barând intrarea pe podul atât de nou ca şi edificiile care populează crlmpeiul de litoral bistriţean, aştepta îmbujorată clipa - de emoţie în premieră.

Reprezentanţi ai organelor judeţene şi municipale de partid şi de stat şi ai colectivelor din întreprinderile care alături de mase largi cetăţeneşti şi-au adus o efectivă contribuţie Ia construirea insulei, au fost de faţă în aceste momente inaugurale.

În cuvintul emoţionant rostit de tovarăşul Vasile Talpă, secretar al Comitetului municipal Bacău al P.C.R., a fost subliniată participarea însufleţită a miilor de băcăuani care au prestat un uriaş volum de ore de muncă patriotică in traducerea în fapt a bogatei inspiraţii arhitecturale. Transmiţînd calde felicitări şi mulţumiri tuturor, vorbitorul a arătat, în încheiere, că acest „Ada Kaleh“ băcăuan — rezultat al împletirii bunei inspiraţii cu neprecupeţita vrednicie a maselor largi — îndeplineşte cerinţele tuturor vîrstelor către frumos, util, reconfortant.

Participanţii au trecut apoi in revistă ştrandul cu cele două trambuline, toboganul acvatic destinat copiilor, vestiarul cu o capacitate de 500 locuri, postul de prim-ajutor, cele 16 duşuri, întregul grup social.

Nu intenţionăm să fim părtinitori, dar restaurantul-fantezie care şi-a asimilat numele de „Marinarul“ şi care farmecă de departe, dominant, privirile, merită toate laudele. Simbolizind o navă, ba mai mult „împrumutînd" ceva din ale navigaţiei şi pescuitului prin plasele care pleacă din vîrful coşului-catarg ca pînze ale unei unei corăbii, restaurantul ne-a întâmpinat cu „marinarii“ aliniaţi pentru raport, nava-restaurant „Marinarul“ fiind gata de a pleca în largul... ospitalităţii. Şi cine n-a fost acolo poate regreta sincer; preparatele culinare, între care saramura, îşi adjudeca dreptul de specialitate a casei. Dar acesta e abia începutul. „Călătoria“ abia a început, la orizontul perspectivelor atît nava-restaurant, cît şi împrejurimile vor constitui atracţia nr. 1.

În largul viitorului apropiat se anunţă: darea în folosinţă a debarcaderului, care-şi va adăuga la cele 4 bărci alte 19; instalarea a două reflectoare care vor lumina bazinul de înot şi restaurantul. Iar jur-împrejur vor „inunda“ insula „valuri“ de flori, de gazon şi de plantaţii, care să creeze farmecul totalei relaxări.

Vă invităm şi vă dorim petrecere plăcută!"

(Aurel Stanciu - Duminică s-a inaugurat „Ada Kaleh“-ul băcăuan, în ziarul Steagul Roşu de marţi, 13 august 1968). Mulţumiri domnului Alexandru Colăcel pentru descoperirea acestui eveniment în presa timpului!

Zona Metropolitană Bacău: reconfigurări spaţiale şi demografice

        După o lungă perioadă romantică, în care problematica zonelor metropolitane  a fost conturată diafan în legislaţie (a se vedea Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi), permiţând o multitudine de asocieri  bizare de UAT-uri pe plan local (a se vedea şi cazul Bacăului), a trebuit să vină pandemia pentru a avea o lege a zonelor metropolitane, impusă de necesitatea restricţionării circulaţiei persoanelor (Legea  nr. 246 din 20 iulie 2022). O lege care trebuia să devină funcţională de două decenii încearcă acum să refacă timpul pierdut, deşi una dintre principalele probleme (delimitarea acestor zone) a fost făcută mecanic, fără să se ţină cont de intensitatea relaţiilor multiple, existente între oraş şi teritoriul său periurban.

Sub forma impusă de lege, cele 25 de unităţi administrativ-teritoriale componente ale ZMBC însumează  o suprafaţă de  1084,71 km, reprezentând 16,3% din suprafaţa judeţului Bacău. Distanţele între localităţile aflate la extremităţi depăşesc 30 km: 39 pe axa vest-est, între Scorţeni şi Buhoci, 41 km pe axa nord-sud (Climeşti – Faraoani), 54 km între Ţârdenii Mari (comuna Blăgeşti) şi Gioseni (NV – SE) şi 62 km între Brad (comuna Negri) şi Poiana (comuna Livezi), pe traseul NE-SV. Faţă de reşedinţa de judeţ, majoritatea localităţilor se incadrează în izocrona de 30 de minute, cu excepţia extremităţilor de nord şi de vest ale zonei metropolitane.

Populaţia rezidentă la ultimul recensământ este de 242597 persoane, ceea ce reprezintă peste 40% din populaţia întregului judeţ. Cea mai mare densitate caracterizează municipiul Bacău (3150,8 loc/kmp) şi prima coroană de UAT-uri (145,1 loc/kmp). 

    Faţă de recensământul anterior (2011) se remarcă o uşoară creştere numerică a populaţiei zonei metropolitane. Doar zonele metropolitane Iaşi şi Braşov au mai reuşit această performanţă demografică (v. figura de mai jos), un atu care (cel puţin pentru ZMBC) are şanse reduse să se menţină pe termen mediu şi lung, în condiţiile în care comunele limitrofe reşedinţei de judeţ  (care au avut cel mai mare câştig demografic) nu vor reuşi să facă paşi reali pe drumul modernizării edilitare.

Sursa: Pe cifre

Din punct de vedere economic,  prima centură  concentrează cea mai mare parte a firmelor (61%), a cifrei de afaceri (68%) şi a numărului de angajaţi (67%). Se remarcă comunele  Hemeiuş (705 mil lei cifră de afaceri), Letea Veche (401,8 mil. lei), Nicolae Bălcescu (235 mil. lei) şi Mărgineni (221 mil. lei), conform datelor publicate de topfirme.com pentru luna decembrie 2022.

    La nivel de localitate, dinamica 2011-2021 prezintă discrepanţe notabile, după cum pot fi observate în graficele de mai jos.

Pe aceeaşi temă: Zona metropolitană Bacău, Fata Morgana din centrul Moldovei

Şapte primăveri în parc

Au fost şase primăveri în care am avut tot atâtea motive de bucurie pentru a ne sărbători parcul. Am plecat de la o idee şi am strâns alături oameni deosebiţi şi momente de suflet. Au fost şase primăveri în care, prin eforturi proprii, am creat o stare: starea de parc. În martie 2022, la patru ani de la prima încercare, am reuşit să oficializăm ziua de 22 martie. „Un 22 martie cu bucurie și speranța că Bacăul nostru identitar va deveni mai bogat. Povestea parcului este o filă importantă a prefacerilor urbanistice din ultimul secol. Inima verde a orașului merită recunoaștere, atenție, repere. Un gest simbolic pentru neuitare, pentru spiritul locului, dar și pentru speranța unui oraș mai verde”, aveam să declar, cam euforic şi naiv, într-un interviu din presa locală.

Şase primăveri, şase momente de bucurie pentru băcăuanii care au venit în parc la îndemnul iniţiatorilor

A venit şi cea de a şaptea sărbătoare. Am crezut de cuviinţă ca aceasta să fie mai aparte: un moment de reflecţie, un feed-back dar şi un moment al lucidităţii. Această zi nu este sărbătoarea unor zănatici (doi, trei, câţi or mai fi), ci a unei întregi comunităţi. Într-un oraş vivant, o scânteie este preluată de administratorii cetăţii, este cultivată şi promovată durabil. În oraşul meu, acest lucru este peste putinţă: tu centrezi, tu dai cu capul, vorba chibiţului. Un asemenea moment nu este un hatâr făcut unor nebuni fără de linişte, nu este subiect pentru jocuri politice sau pentru creşterea vizibilităţii unor fotolii. S-a înţeles ce înseamnă 22 martie pentru băcăuani, pentru oraş? Asta am vrut şi noi să vedem, urmărind, într-un format tip silenzio stampa, gradul de implicare sau măcar de reamintire a unui reper din istoria urbanistică a oraşului. A existat vreun interes din partea actorilor comunităţii, acei actori plătiţi pentru a zidi şi nu a şterge cu indiferenţă? Avem vreun feed-back din partea vremelnicelor personaje care se bat cu pumnul în piept, aruncând din jobenul demagogiei şi ipocriziei esenţe tari, precum dezvoltare, modernizare, durabilitate, ataşament, proiecte, viitor, moştenire, patrimoniu, viitor?  La final de zi am putea trage o linie, dar nu prea avem ce contabiliza…Trist, foarte trist.

Mi-am spus că astăzi nu voi mai traversa parcul la pas. O fac din ce în ce mai rar, de altfel. Oricât aş căuta renaşterea primăverii în micile detalii ale naturii vegetale, natura umană te izbeşte dureros prin ceea ce a lăsat în urmă, an de an. Dar nu poţi să nu vizitezi un om bolnav, să nu-i aduci măcar o vorbă de alin în clipele lui grele. Aşa că nu am rezistat: chemarea a fost prea puternică. Pentru că din aceste fire nevăzute ale ataşamentului pentru o idee, pentru un loc, pentru oraşul natal, eu, tu, altul, putem ţese şi duce împreună mai departe povestea parcului, aşa cum a fost ea gândită de înaintaşi. Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic, spunea nemuritorul Nichita Stănescu. Iar inima verde a Bacăului a avut, sunt convins, ursitoare care să o păzească de rele şi să-i alunge toate aritmiile, indiferent de vreme şi de vremuri...

 La Mulţi Ani!

Parcul Cancicov, 22 martie 2024. 

Traficul de pasageri pe aeroporturile din România (2023) Cum stă Aeroportul "George Enescu" din Bacău?

     Anul 2023 a adus un trafic record pe aeroporturile din România: 24,5 milioane de pasageri, cu 17%  mai mult faţă de anul 2022 şi peste nivelul de referinţă 2019, înainte de pandemie (23,234 milioane pasageri). Aeroportul băcăuan a înregistrat o scădere semnificativă (pusă pe seama absenţei operatorului Blue Air), reuşind să însumeze doar 249.802 pasageri şi să ocupe un nedorit loc 9 în ierarhie:

Ierarhia aeroporturilor din România după traficul de pasageri în anul 2023 

(sursa: Asociaţia Aeroporturilor din România)

    În graficul de mai jos am comparat traficul înregistrat de aeroportul băcăuan în ultimii ani. 

Traficul de pasageri al aeroportului "George Enescu" din Bacău (2017-2023)

    Ne îndepărtăm tot mai mult de ritmul de creştere al deceniilor trecute, atunci când Bacăul ocupa un loc fruntaş la nivel naţional şi conducea detaşat în Moldova (click aici)... Va aduce 2024 mult aşteptata revenire?

Ad astra per aspera... (2010)

Pe aceeaşi temă: Traficul aeroporturilor 2022 vs 2021, Despre aeroporturile noastre, cu degetul pe rană...

Prezentare de modă la Restaurantul "Parc"

 Din cele povestite de părinţi, au fost câtiva ani în care s-a trăit ceva mai bine, uşorul aer occidental dând speranţe pentru un viitor mai bun. Articolul de mai jos, recent descoperit, poate fi un exemplu în acest sens. Din păcate, ceea ce avea să urmeze în anii `70 şi mai ales `80  va transforma visul  în coşmar pentru majoritatea românilor.

    "E o seară plăcută de primăvară. Restaurantul „Parc“ din oraşul Bacău luminează ca un licurici în grădina Parcului „Libertăţii". Să pătrundem împreună cu publicul în localul restaurantului.

Seara aceasta, de aprilie, pare mai puţin obişnuită ca celelalte. Pe mijlocul sălii, este amenajat un podium, drapat elegant. Oamenii de la mese, care se delectează cu gustoasele preparate culinare specialitatea „casei", parcă aşteaptă ceva... Într-adevăr, nu peste mult timp, în faţa microfonului, tovarăşul Paul Marcus, responsabilul Magazinului „Universal" din localitate, face cunoscut publicului consumator şi spectator, în acelaşi timp, că O.C.L. Produse Industriale, interraionala Bacău, va prezenta cîteva modele noi de confecţii din noul sezon pentru toate vîrstele.

Confecţiile prezentate sînt aspectuoase şi de bună calitate, în tonul liniei moderne, de varietăţi şi culori diferite. Începînd de la pardesie pentru bărbaţi şi femei, costume bărbăteşti, costume-taior pentru dame, pardesie pentru copii şi pînă la rochiile de vară, confecţiile realizate de fabricile noastre din întreaga ţară, au lăsat o impresiefoarte plăcută. Cu acest prilej, băcăuanii prezenţi, au putut vedea mostre din produsele realizate de fabricile de confecţii „Bucureşti", Rîmnicu Sărat, „Teba" — Arad, „Steaua roşie" — Sibiu, „Mondiala" Satu Mare, Timişoara, Cluj etc., în croieli moderne, cu linii drepte şi sport.

...Pe mesele consumatorilor, pe lîngă lista meniurilor, se găsea şi cîte o „foaie pentru sugestii" prin care O.C.L. Produse Industriale Bacău invită publicul spectator să-şi spună părerile asupra sortimentelor şi calităţilor confecţiilor expuse, sugestiile şi dorinţele în legătură cu sortimentele noi cu care să se aprovizioneze magazinele comerciale băcăuane.

Cele peste 30 de modele de confecţii prezentate de actori ai teatrului de stat din localitate si lucrători din comerţ se găsesc de vinzare la magazinele „Universal" şi „Punguţa cu doi bani" din oraşul Bacău.

Scopul prezentării modelelor de confecţii pentru primăvară şi vară a fost de a face cunoscut publicului noutăţile de sezon existente în magazinele comerciale, precum şi în scopul studierii cererii de consum pentru a se putea face în viitor o aprovizionare cit mai bună."

Sursa: Consultarea publicului în ziarul Steagul Roşu din  4 aprilie 1965

Județele, autostrăzile și dezvoltarea

 Anul depășirii a 1000 km de drumuri rapide...

Sistematizarea cartierului Nord

       Acum 40 de ani, proiectul de sistematizare a nordului oraşului avea în vedere peste 4000 de apartamente noi şi o tramă stradală modificată aproape în totalitate (v. foto). Între străzile Aprodu Purice şi Hatman Berescu, varianta avizată de către arhitecţi preconiza construirea unui mare bloc cu magazine la parter. Spre norocul nostru, proiectul nu a fost realizat în totalitate: ne putem bucura astfel de unul dintre cele mai îndrăgite spaţii verzi amenajate din oraş: Parcul Nord. Râmâne totuşi o întrebare: ce "lebădă neagră" a făcut ca organele de partid şi de stat să-şi schimbe opţiunea?

Alo, Bacăul?

Bacăul interbelic înscris pe drumul modernizării edilitar-urbanistice:

Sursa: Opina, noiembrie 1936

Evoluţia traficului de pasageri pe aeroporturile din România

Evoluţii, involuţii...

Sursa: Fb/Pecifre

"Municipiul Bacău nu are apă suficientă. Cauzele lipsei. Ce măsuri se propun pentru îndestularea oraşului cu apă."

       La recensamantul din 1930, Bacăul  număra 31138 locuitori, dar problema apei era la fel de complicată ca şi astăzi. Un articol descoperit în ziarul Dimineaţa din septembrie 1934 ne oferă o imagine sintetică a necazului urbei de pe malurile Bistriţei:

Municipiul Bacău nu are apă suficientă.  Cauzele lipsei.  Ce măsuri se propun pentru îndestularea oraşului cu apă.

Deşi aprope întreg oraşul este împânzit cu conducte de apă potabilă, lipsa ei este resimţită în cartierele periferice ale oraşului şi chiar pe străzile principale la imobilele cu etaj, unde apa nu poate urca din cauza presiunii foarte scăzute. Lipsa apei este resimţită in special în cartierele periferice unde mai dăinuiesc vechile fântâni şi care constituie focare de infecţie din cauza neîngrijirii. La cererile repetate ale locuitorilor din aceste cartiere de a li se întinde conductele de apă, vechile administraţiuni comunale se opuneau, temându-se ca din cauza extinderii conductelor, apa din rezervor să nu mai fie suficientă, el fiind construit în anul 1909.

Actuala administraţie comunală hotărâtă a extinde reţeaua de conducte de apă în toate cartierele oraşului, a supus chestiunea unui inginer specialist. În acest scop, la invitaţia făcută de d. Const. Zlotescu, primarul municipiului, a sosit în localitate, d. inginer V. Ionescu din Bucureşti, care a examinat la faţa locului problema alimentării cu apă potabilă a întregului oraş. Din raportul întocmit de d-sa rezultă că pentru nevoile de astăzi ale oraşului, cantitatea de apă ce trece prin rezervorul de apă şi se consumă în oraş, este cu mult mai mare ca aceia necesară şi dacă în oraş se simte nevoia de apă, cauza este numai risipa extraordinară ce se face de consumatori, în detrimentul municipiului. Această mare risipă se traduce printr’o însemnată consumaţie de energie electrică şi o uzură a maşinilor şi instalaţiunilor de pompare fără nici un rost.

 Debitul conductei care aduce apa în rezervor, de unde apa trece în reţeaua de distribuţie, poate debita 6600 mc în 24 de ore, când ea este pompată de cele două pompe instalate la uzina hidro-electrică de la Gherăeşti şl 4200 mc când apa este pompată în rezervor de o singură pompă. Cantitatea necesară după normele obişnuite ar fi de 2500 mc în 24 de ore, iar debitul de care dispune astăzi oraşul este cu mult mai mare decât acela necesar şi ar ajunge la o populaţie de 42.000 locuitori, sau 66.000 locuitori, după cum apa este pompată de o singură pompă sau de amândouă pompele uzinei hidro-electrice.

SE VOR INTRODUCE COMPTOARE

Pentru a remedia situaţia actuală, adică pentru a împiedica risipa extraordinară ce se face astăzi din care cauză suferă cartierele periferice care au conducte şi imobilele cu etaj din centrul oraşului d. inginer V. Ionescu, în raportul pe care l-a întocmit d-sa, propune înfiinţarea comptoarelor de apă la toţi abonaţii, iar acei cari consumă apa fără a avea directă legătură cu conducta, să fie obligaţi a plăti după alte norme, ce ar urma sa se stabilească printr’un regulament, luându-se ca model Capitala sau alte oraşe, în mediu 2000 mc. de apă în 24 de ore, cu actualul preţ de 4 lei mc se va realiza un venit brut de 2.920.000 lei, adică s’ar dubla venitul actual şi tot odată s’ar face o mare economie de energie electrică şi s’ar evita prea marea uzură a maşinilor, ceia ce ar reduce şi cheltuelile la jumătate.

Înfiinţarea comptoarelor mal are şi avantajul verificărilor pierderilor de apă la instalaţiunile particulare, iar abonaţii nu vor putea fi nemulţumiţi, pentru că vor plăti numai apa consumată notată pe comptor şi cu un preţ destul de mic faţă de alte oraşe.

Raportul întocmit se mai ocupă de chestiunea canalului uzinei hidro-electrice de la Gherăeşti şi de malul apei Bistriţei, care fiind mâncat de ape, ameninţă uzina.

Alimentarea oraşului cu apă suficientă, fiind una din preocupările principale ale actualei administraţii comunale, chestiunea va fi adusă in discuţiunea delegaţiei consiliului, care avea să se pronunţe asupra propunerilor formulate de inginerul specialist, prin raportul întocmit, privitor la măsurile ce trebuesc luate.

                                               ***

 Foto: fostul rezervor de apă al oraşului, amintit în articol (sursa: Grigore Grigorovici, 1933). Rezervorul de apă (construit din beton armat, cu o capacitate de 800 mc şi o înălţime de 20 m) face parte astăzi din complexul Observatorului Astronomic "Victor Anestin".

O pagină din istoria Fabricii Letea...

 ...descoperită într-un supliment al ziarului Albina din 1909-1910, la pagina 463:

"Ajuns la Bacău, oraş cu o simţită mişcare comercială; apoi, frumos, curăţel, aşezat lângă curata şi repedea apă a Bistriţei, mă gândesc, că nimic nu mi-ar folosi mai mult decât vizitând fabrica de hârtie : «Letea». O vizitez!

Fabrica e în satul Letea, în apropiere de Bacău, cam 3 km. Funcţionează cu un capital pe acţiuni de 2 milioane lei. Acţionarii sunt români, cei mai mari capitalişti din ţară. Lucrătorii sunt în număr de 600. Funcţionari cam 30. Dintre lucrători, numai 20 sunt străini. Plata lor variază între 1,50 şi 6 pe zi. Plata funcţionarilor între 80 şi 200 lei lunar. Fabrica produce zilnic 10 — 14 mii kgr. hârtie. Ea se fabrică mai mult din: lemn de brad, hârtie întrebuinţată şi cârpe. Venitul net al fabricei e de 7,50% lei, la capitalul de 2 milioane, Aici, se găsesc maşini pentru fabricarea a orice calitate şi fel de hârtie: de scris, timbru, carton, subţire, de împachetat etc. Ea e pusă în mişcare cu o maşină hidraulică-turbină, iarna cu vapori. Ce frumos şi instructiv să vezi, cum într’o parte a fabricei bradul, cel mai bogat în celuloză, se taie în trunchiuri, se despică, după ce trece prin diferite maşinării ca: Nodare, Chiulpasate, Spălătoare, Olendre, Raflnătoare, căi, felurite suluri, şi venit în contact şi cu alte substanţe ca: pucioasă, var, clor, etc., iese în altă parte, în coli mari de hârtie! Sulurile cu hârtie se dau apoi la cuţite pentru a fi tăiete în coli obişnuite şi în urmă la presa de împachetat.

Unul din acţionari, d-l R. Porumbaru, are pe lângă fabrică şi un magazin de consum; iar pe lângă locuinţa sa, ce e alăturea, o grădină frumoasă şi sistematic întreţinută."

Foto: Wikipedia.  Sublinierile îmi aparţin.

Tihnă și relaxare în inima muntelui: Fatányéros & Csángó (Valea Rece, Harghita)

După cum vă spuneam într-o postare anterioară, un nou obiectiv turistic a apărut în bazinul superior al Trotuşului: un modern centru  wellness, primul de acest fel din Valea Rece (Hidegség; judeţul Harghita) și chiar din Carpații Orientali. Am petrecut câteva zile aici, curios fiind să văd cu ochii mei cum arată noile facilități, cunoscute până acum doar la stadiu de construcție în facere și prefacere. Așteptarea nu a fost în zadar. Modern, mirosind a lemn nou, foarte curat, cu personal amabil, acest centru wellness nu are cum să nu-ți meargă la suflet. Deschiderea spre verdele Văii Reci, cu munții săi domoli, capătă o nouă perspectivă din șezlongurile care te îmbie la relaxare. Colajele de mai jos stau mărturie, scutindu-mă de prea multe cuvinte.

 Pentru iubitorii muntelui, pentru cei care au răbdare să exploreze și să cunoască în detaliu locuri și oameni aparte, Fatányéros & Csángó și bazinul hidrografic al Văii Reci reprezintă atracții perene, evadări la îndemână din rutina citadină și o încărcare rapidă a bateriilor. Mai mult decât atât, ai toate șansele să vii ca turist și să pleci ca prieten. Iar acest lucru chiar contează într-o lume în care sistemul HoReCa te tratează de cele mai multe ori cu politețea rece a funcționarului îmbrăcat la costum, ce îți prezintă plictisit oferta poleită în multe stele și servicii standardizate...

P.S.: Se apropie tradiționalul festival al mămăligii cu brânză, organizat în comunitate. Un eveniment care nu ar trebui ratat!

Conexiuni mai bune între Bacău și zona sa suburbană

 Așteptăm implementarea...

Sursa: Cristian Ghingheș

România (ne)polarizărilor urbane

 România mai are numeroase spații interstițiale rămase în afara influenței urbane. Abia atunci când tot spațiul rural va fi inserat în această țesătură de relații, vom putea spune că suntem cu adevărat pe drumul cel bun al amenajării teritoriale...

Autor hartă: prof. George Țurcănașu

Wellness pe firul apei

       Un nou obiectiv turistic a apărut în bazinul superior al Trotuşului: un modern centru  wellness, primul de acest fel din Valea Rece (Hidegség), judeţul Harghita. Inaugurate ieri, piscina şi serviciile conexe de cazare aparţinând Pensiunii Fatányéros & Csángó, se adaugă la celelate puncte de atracţie din pitorescul ţinut al Ghimeşului. Cunosc foarte bine zona şi i-am urmărit de peste 15 ani evoluţia. Încetul cu încetul, ea a început să-şi valorifice atuurile naturale şi specificul cultural, spre bucuria iubitorilor de munte şi a turiştilor dornici de relaxare într-un peisaj generos, aflat (încă) departe de tumultul oraşului şi de amprentele sale nedorite. Oameni deosebiţi, locuri de poveste, experienţe de neuitat. Nu sunt laude gratuite; le puteţi descoperi încetul cu încetul, aici, pe firul Văii Reci. Atenţie: interzis gomoşilor, acces nelimitat iubitorilor de natură descoperită la pas, pe jos, spre amonte :)

Inaugurarea Centrului Wellness, 24 iunie 2013 (foto: Fatányéros &  Csángó Panziók)

Centrul în perioada de finalizare a lucrărilor (aprilie 2023; foto:LŞ.)

Baza sportivă a Bacăului: rana nepansată din mijlocul oraşului

      Acum 63 de ani începea frumoasa aventură a unei bazei sportive care avea să aducă Bacăul în categoria celor mai bine garnisite oraşe din punct de vedere al infrastructurii sportului de masă, dar şi de performanţă. Privesc aceste imagini din colecţia personală a domnului inginer Mihai Ceucă şi îmi aduc aminte de terenurile de handbal şi tenis, de pista de alergat, de acel Orăşel al Copiilor amenajat cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Îmi aduc aminte de meciurile Ştiinţei, de extraordinarele duminici în care mii de oameni puteau să se bucure pentru câteva ore, uitând de hidoşenia unei vieţi pline de absurd ceauşist. Am trecut zilele trecute prin zonă. Printre ruinele peisajului dezolant, puţine amintiri de copil rămase din acea perioadă prind viaţă, urmărind aceste fotografii care par astăzi neverosimile pentru mulţi băcăuani. Un amestec bizar de nostagie firească, dar şi de furie. Într-un oraş în care trecutul a fost furat bucată cu bucată, din care până şi fantasticile reuşite ale handbalistelor de la Ştiinţa Bacău s-au risipit cine ştie pe unde (inclusiv cupa de finalistă a Ligii Campionilor EHF 1986 sau trofeul câştigării Cupei Cupelor în ediţia 1988-1989), te întrebi dacă tăind rădăcinile mai poţi înverzi vreo speranţă, cu excepţia unor "panseluţe" tuflite pe ici, pe colo, de ochii lumii, care să păcălească trecerea timpului şi speranţele de mai bine pentru atâtea generaţii de copii care şi-au purtat paşii prin vale…

     “Ce reacție vor produce oare, imaginile unor tineri dispuși să facă eforturi voluntare spre satisfacția camarazilor de viață industrială? Cu pasiune și „elan tineresc”, tinerii din I.M.U. Bacău au amenajat stadionul de handbal din parcul sportiv al orașului în timp record, făcând posibilă prezența echipei de handbal masculin a fabricii în campionatul diviziei B. Sute de spectatori au admirat atât cochetul teren dotat (în anul 1984) cu prima tabelă electronică din urbe, cât și jocul colegilor lor. Amintirile au prins patina epocii, dar din munca tinerilor s-a ales praful! Cu nostalgie, dar și cu un imens sentiment de deznădejde și neputință, privesc și acum ruinele tabelei de scor și cele ale vestiarelor care, în loc să fie vandalizate, puteau fi transformate (măcar) într-un grup sanitar civilizat în zona bazelor sportive actuale.”  (Facebook/Mihai Ceucă, 16 iunie 2018)

Metamorfoze urbane: de la Bacăul machetelor, la oraşul cel nou (1965)

 „Am în faţă două fotografii: una înfăţişează macheta unor detalii de sistematizare, cealaltă oraşul Bacău în realitate. Sînt două fotografii a căror asemănare redă, concentrat, transformările înnoitoare cunoscute de acest oraş în anii şesenalului. lată, de pildă, detaliul de sistematizare a centrului său, întocmit în 1960. Ceea ce reprezenta în acel an macheta de-abia începuse să prindă contur. Erau construite doar o parte din blocurile de pe Calea Mărăşeşti. Blocurile din piaţa aflată în faţa clădirii sfatului popular regional şi de pe principalele artere ale oraşului se aflau încă pe hîrtia de calc a proiectanfilor. Dar ceea ce atunci constituia un proiect a devenit realitate. In cei patru ani care au trecut de la alegerile precedente, constructorii au înălţat numeroase blocuri de locuinţe, o frumoasă casă de cultură cu o sală de spectacole cu 800 de locuri, bibliotecă, sală de lectură.

La cîteva sute de metri de centru, în completarea unui ansamblu realizat înainte de 1960, s-au înălţat alte blocuri cu 350 de apartamente. Situate în apropierea parcului Libertăţii, ele constituie, împreună cu alte construcţii noi, o reuşită unitate arhitectonică.

O altă parte a machetei reprezintă detaliul de sistematizare a Pieţei Gării. Aici au fost construite şi date în folosinţă peste 400 de apartamente. Pe machetă se profilează încă un bloc turn, un restaurant, spaţii de deservire ale cooperaţiei meşteşugăreşti, autogara oraşului. Ele se vor adăuga celor 3 blocuri cu parter şi 9 etaje, executate cu cofraje glisante, care, împreună cu unităţile comerciale, formează un ansamblu urbanistic cu care ne mîndrim. În partea de sud a oraşului, la intrarea dinspre Bucureşti sînt în construcţie, în completarea unui cartier mai vechi, 300 de apartamente; primul bloc cu 60 de apartamente a şi fost dat în folosinţă. Statisticile consemnează că din 1961 şi pînă acum au fost construite pentru oamenii muncii din acest oraş moldovenesc 2 400 de apartamente.

Au mai fost înălţate Ia Bacău şi alte construcţii. Celor 80 de săli de clasă li se alătură construcţia maternităţii şi cea a pavilionului de pediatrie — clădiri cu o arhitectură dintre cele mai moderne.O preocupare deosebită există şi pentru amenajarea şi extinderea spaţiilor verzi. S-a rezolvat în mare măsură şi problema locurilor de joacă pentru copii, cea a amplasamentelor pentru viitoarele garaje şi pentru spaţiile de parcare.

La realizarea tuturor acestor lucrări şi-au adus contribuţia atît proiectanţii cît şi constructorii. Ei au muncit cu iniţiativă şi pricepere pentru a realiza lucrări de calitate superioară, promovînd larg metodele moderne de execuţie şi materialele noi de construcţie. Cele trei blocuri din Piaţa Gării, ca şi alte blocuri construite în oraş, au fost realizate prin metoda cofrajelor glisante, metodă care va fi folosită şi la înălţarea blocurilor înalte din ansamblul Cornişa Bistriţei.

Proiectanţii şi constructorii noştri transformă în prezent în realitate noi detalii de pe machetă. Noile blocuri şi ansambluri de locuinţe, parcuri şi aşezăminte social-culturale dau oraşului o înfăţişare tot mai modernă, pe măsura epocii de adînci transformări pe care o trăim.”

Arh. Vasile DRĂGULESCU, Director al D.S.A.P.C. Bacău, în „De la machetă la realitate”, ziarul Scînteia, 5 martie 1965

Harta investițiilor străine din fiecare județ. Cum stă Bacăul?

        Discrepanțe economice în teritoriu, luând în analiză totalul investițiilor străine din fiecare județ. Alături de cifra de afaceri totală, numărul de angajați, cea mai mare firmă dupa cifra de afaceri, pe hartă este menționat și cel mai mare exportator din fiecare unitate administrativă.

Sursa: Statistici vizuale

Pe firul timpului: Bacăul în faceri şi prefaceri...

 Din apreciata revistă Ştiinţă şi Tehnică, nr. 2/1960. Bacăul începea marea sistematizare...

Acuși vine și tramvaiul ...

 Ne vom plimba până în 2027 cu tramvaiul...😊Sursa: Planul de Mobilitate Urbană Durabilă 2021-2027.