Pe centrul orașului de odinioară

 

Sursa: Desteptarea. Recolorizare digitală: L.Ș.

Tăcute oaze urbane...

         Aproape de km zero. O întâlnire care m-a făcut să-mi propun odată și-odată un mic eseu despre farmecul unor străduțe din orașul mai puțin vizibil. Tăcute oaze efemere care mai rezistă timpului, palimpseste abia vizibile, destine care se sting încetul cu încetul. Frânturi din memoria urbei, precum o pagină din Eliade...Oameni, locuri, istorii nescrise. Le mai vedem, astăzi, în tăvălugul vanitătilor noastre? Trăim într-o lume care se schimbă din ce în ce mai rapid, de multe ori fără acordul, fără participarea şi chiar fără informarea noastră. A privi mai atent la oraşul în care locuim – pentru a încerca să-l descoperim şi să ne punem amprenta asupra felului în care se dezvoltă -  devine aproape o datorie a fiecăruia dintre noi. (Miruna Tîrcă)

Sufletul orașului

     Sufletul orașului este acea parte a lui care nu are nicio valoare din punctul de vedere practic al existenței: este pur și simplu poezia lui, un sentiment care este în sine absolut, deși atât de evident parte din noi înșine. (Le Corbusier - The City of To-morrow and Its Planning, 1929)

Pe firul timpului: Bacăul în faceri şi prefaceri...

 Din apreciata revistă Ştiinţă şi Tehnică, nr. 2/1960. Bacăul începea marea sistematizare...

Pe urmele domnitorului Gheorghe Ştefan, la Mănăstirea Caşin

 "Mănăstirea Cașin este una dintre cele mai frumoase așezăminte ortodoxe ale județului, fiind situată în comuna cu nume omonim, ce datează din secolul al XVII-lea. Construcția acesteia s-a petrecut în anul 1655, în timpul domniei voievodului Gheorghe Ștefan. Asemănarea planului bisericii cu Mănăstirea Golia din Iași vine de la faptul că aici au lucrat aceiași meșteri, la o distanță de doi ani după terminarea bisericii ieșene. Iar prezența zidului de piatră din jurul ei îți lasă impresia că e o cetate fortificată în stil gotic. Din nefericire a fost grav afectată de cutremurul din 1805, rămânând cu multe pagube. Pe parcursul a trei decenii s-au desfășurat lucrări de reabilitare, fiind susținute mai întâi de starețul Ierotei, apoi de egumenul Isaia din Constantinopol. Se presupune că mormântul voievodului-ctitor se află aici, iar locul e încărcat de istorie și de frumusețe naturală." (sursa: planiada.ro)

Foto: L.Ş, 17 mai 2023

Cât de veche este Policlinica Veche?

   Recunosc, arhitectura geometrizată şi aspectul exterior destul de anost mi-au indus de la bun început ideea că Policlinica Veche (aşa cum a rămas ea în memoria băcăuanilor şi după schimbarea denumirii şi funcţionalităţii, în Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate) aparţine perioadei staliniste de remodelare a oraşului. Primele cărţi poştale apărute după 1950, în format alb-negru şi color, valorizau clădirea în toate perspectivele fotografice care surprindeau zona centrală, oferind o vagă impresie de new entry edilitar - urbanistic.

Policlinica Veche, 1962 (sursa: colectia ing. Mihai Ceuca)

 Greşit! Actul de naştere coboară în iarna anului 1936, atunci când a fost pusă piatră de temelie, după cum putem citi în articolul publicat în ziarul Glasul Bucovinei din 5 ianuarie 1936: 

   

 Calde mulţumiri domnului inginer Mihai Ceucă pentru ajutorul neprețuit oferit la deslușirea dilemei urbanistice și corecta încadrare cronologică!

Centrul animat (1956)

 În centrul orașului, la ore de maximă aglomerație😁. Sursa: TVR-jurnal de știri, 1956. Imagine recolorizată digital. 

Pe firul timpului: sfinţirea Bisericii "Sfântul Gheorghe" din fosta comună Domniţa Maria

      După cinci ani de la punerea pietrei de temelie (15 august 1934), pe 12 noiembrie 1939 avea să fie oficiată slujba de sfinţire a Bisericii “Sfântul Gheorghe”, una dintre cele mai frumoase obiective de cult păstrate în municipiu. Momentul este prezentat în presa naţională printr-un articol generos publicat la pagina 8 a ziarului Universul din 17 noiembrie 1939:

Sfinţirea bisericii din com. Domniţa Maria (Bacău)

Bacău, 13 Noembrie

Duminică 12 Noemb. crt. s’a făcut cu mare solemnitate sfinţirea monumentalei biserici cu hramul „Sf. Gheorghe“ din comuna suburbană Domniţa Maria, cea mai mare şi mai frumoasă biserică din judeţul nostru şi unica — prin felul ei — din întreaga eparhie.

Slujba sfinţirii a fost oficiată de P. S. S. episcopul Lucian al Romanului, înconjurat de un impunător sobor de consilieri referenţi de la Sf. Episcopie, în frunte cu păr. econ. Gh. Vlad, directorul seminarului teolog „Sf. Gheorghe“ din Roman; păr. econ. I. Dănilă, păr. econ. Bucevschi, păr. Gh. Chiriac, arhidiacon Ştefan Prutéanu ş. a.

La slujba sfinţirii au participat şi membrii clerului bacăuan, în frunte cu păr. protoereu Th. Zotta, preot Gh. Berilă, pr. V. Pascalini, pr. D. Videaou, protosinghelul Calist Berea, prof. diacon D. Iordache, prof. Th. Fecioru, prof. C. Sturzu ş. a.

Au participat deasemenea şi reprezentanţii autorităţilor în frunte cu: d. colonei I. Minescu, prefectul judeţului; prof. Leonida Dimitrescu, primarul oraşului Bacău; Const. Nădejde, secretar g-ral al F.R.N.; col. I. Dăscalescu, comandantul gărzilor naţionale; căpitan Horvat, primarul com. Domniţa Maria ş.a. Mai erau prezenţi: d-na şi d. C. Vasilescu, pictor din Bucureşti, autorul frumoaselor podoabe picturale a bisericii, d-na şi d. inginer Dan Costinescu, directorul general al fabricei de hârtie Letea; d. avocat Const. Zlotescu, preşedintele Asociaţiei culturale Sf. Nicolae; d-na Ecat. Florescu, din partea societ. „Crucea Roşie“; col. C. Brumă, direct, cămin, cult „V. Alecsandri“; d-na Maria Fulgeanu, direct, şc. norm. fete; preot Gh. Bujor, ing. Hodivoignu, pr. C. Moiceanu, C. Ursu, sub-administr. financ.; I. Dăscălescu, ajutor de primar al com. Domniţa Maria; prof. Ana Monaru, prof. cat. Venescu, locot. Lefter, I. Secăreanu, Nicolae Vlahuţă, secretar g-ral al primăriiei Bacău; I. Paloşanu, director prefectura Bacău; I. Focşan, V. Covor, C. Stăncineanu, învăţător Secăreanu ş. a.

Actul sfinţirii s’a făcut şi în prezenţa unui foarte mare număr de credincioşi, cu o ceremonie din cele mai impunătoare. Răspunsurile au fost date de corul primăriei oraşului Bacău, condus de maestrul Aurel Constantinescu. P.S.S. episcopul Lucian al Romanului a ţinut o frumoasă predică, binecuvântând opera creştinească ce s’a realizat prin stăruinţa şi munca depusă de preotul Gh. Berilă, parohul bisericii.

Pr. paroh Gh. Berilă a arătat împrejurările în cari s’a zidit sfântul locaş şi munca depusă pentru realizarea ei. După terminarea sf. slujbe, s’a servit o masă la şcoala normală de fete. Aici P. S. Sa episcopul Lucian a fost întâmpinat de elevele străjere ale şcoalei, în frunte cu d-na directoare Maria Fulgeanu, d-na prof. Florica Mihăilescu, dirijoarea corului şi d-ra prof. Elena Mălinescu, comandanta legiunii străjereşti.

P.S.S. episcopul Lucian, a vizitat localul şi clasele, rămânând foarte satisfăcut de cele constatate. La masă s’a închinat pentru M. S. Regele şi pentru propăşirea ţării.

Sursa: ziarul Universul, 17 noiembrie 1939

Hotelul Moldova... altfel

 "A fost adaptată construcția existentă la funcțiunile necesare unui hotel contemporan, subsolul devenind accesibil publicului direct din exterior, acesta acomodând spațiile de relaxare și spa. Spațiilor verzi le-a fost, de asemenea acordată o atenție deosebită. Am creat grădini verzi la nivelul subsolului pentru a completa cu success zonele de spa și piscină. S-a urmărit accentuarea verticalității volumetriei și crearea unui pol urban functional, dar și a unui reper vizual în același timp"- Fabrica de arhitectură

Târâș-grăpiș, spre cele mai înalte culmi ale civilizaţiei socialiste 😁

 “Cum e şi firesc, sfatul popular al oraşului Bacău, are prevăzute în plan numeroase construcţii. Unele lucrări au fost începute şi construcţiile merg înainte, altele ca, de pildă, teatrul de vară din parcul Libertăţii, amenajări edilitare, cvartalul de locuinţe, şcoala din cartierul Gherăeşti etc., nu au fost nici măcar proiectate deşi fondurile pentru construcţia lor au fost alocate la vreme. În afară de acestea mai există însă şi alte construcţii neîncepute. Refacerea străzilor 9 Mai, 23 August şi alte lucrări nu au fost începute pentru că nu s-au prevăzut fonduri. La acestea există în schimb documentaţiile respective.

Din aceste două aspecte puse faţă în faţă, reiese că comitetul executiv orăşenesc şi-a creat singur încurcături. În loc să asigure documentaţii pentru lucrările care au deja fondurile prevăzute, a făcut exact pe dos. Aşa că unde sînt fonduri nu sînt documentaţii, iar unde sînt documentaţii nu sînt fonduri. O judicioasă planificare ar putea pune capăt acestei anomalii.”

Sursa: Cînd e una, nu e alta – ziarul România liberă, 31 mai 1958

Blocuri de locuinţe în Parcul Libertăţii (sursa: revista "Arhitectura", 1959)

Promenadă în Bacăul de altădată

    Centrul era locul de întâlnire a tuturor celor care doreau să fie văzuţi din diferite motive. Era o ridicare la scară a tradiţionalei „bătături a satului” unde nu se mai adunau oamenii la joc, ci la vedere. Rituala plimbare pe centru a familiilor aşezate, funcţionari la stat ori oameni care trăiau aventura existenţei pe cont propriu, începea de la Grădina Publică...(Eugen Uricaru) 

Sursa: "Desteptarea" 

Colorizare digitală ulterioară

Bacăul în “Istoria românilor prin călători” (Nicolae Iorga)

       Câteva semne de carte din monumentala lucrare „Istoria românilor prin călători” (peste 1000 de pagini), publicată  de Nicolae Iorga în anul 1928:

    Bacăul e un nume unguresc, şi asemenea numiri unguresti se mai întîlnesc prin împrejurimi în judet, în legătură cu ungurii de odinioară, mai vechi decît însăşi  descălecarea.

*

    În ce priveşte Bacăul, numele este, fără îndoială, de origine ungurească, în legătură cu exploatarea pe sama coroanei Ungariei a minelor de sare de la Ocna, care par să fi fost întrebuinţate, de pe vremea romanilor, necontenit, si chiar în timpul stăpînirii barbarilor, cari, şi ei, aveau nevoie, fireşte, de sare. O colonie străină în Bacău pe vremea pentru care avem izvoare nu se întîlneste însă. Dar acolo era reşedinţa nominală a episcopului catolic, care avea în atîrnarea lui un număr de sate, de origine, cum vom vedea, foarte veche.

*

    Querini, episcopul numit la sfîrşitul veacului al XVI-lea: el arată că a găsit în Moldova, pe la 1590, în Bacău şi împrejurimi – aproape era un sat foarte important catolic, Trebeşul – se aflau 4000 de case, şi din populaţia  aceasta 216 familii, cu 1692 oameni, aparţineau religiei romane. În oraş, chiar era biserica Sfintei Marii şi a  Sfîntului Nicolae, de lemn. Domnia, în general, era foarte tolerantă faţă de toate confesiunile, şi, cînd era vorba să se ridice o biserică străină, ea dădea din vistierie: astfel s-a dat şi pentru acoperirea bisericii Sf. Marii din Bacău 500 de scuzi de aur, sumă foarte importantă.

 *

    Cînd Bandini pleacă din Iaşi ca să se ducă la Bacău (…) aici găseşte casa parohială pustie, din biserică numai un turn dărîmat, odăjdiile putrede, altarul profanat, munţi de gunoaie în grajd. În casa unde prelatul a fost poftit, bătea vîntul de toate părţile; de jur împrejur, nici un gard; o biată moară era singurul venit pe care-l mai avea episcopia. În ce priveşte pe orăşeni, Bandini constată aceeaşi aplecare ospitalieră pe care toţi călătorii o observă la români în general; locuitorii ies înaintea episcopului străin cu miere, ouă, pîne, ovăz pentru cai. [anul 1649]

*

(…) La Bacău, ne găsim într-o regiune unde catolicismul avuse odinioară o foarte mare importanţă, dar din ea rămăsese mai mult tradiţia despre doamna Margareta,  - de care se vorbea şi  la Baia şi la Cîmpulungul muntean -, care ar fi fost marea ocrotitoare odinioară a legii apusene. Se mai păstra o casă episcopală lîngă o mănăstire în ruină, unde fuseseră franciscani; episcopi poloni, ca Adam Goski, veniseră în ultimul timp pe acolo, dar pentru moment catolicii erau într-o părăsire desăvârşită. Ultimul episcop care fusese, Gavril Fredro, plecase şi cu scandal, iar preotul lăsat în urmă nu îngrijea de nimic, ţinînd împărtăşenia într-o odaie unde umblau cînii; averea se împrăştiase. Erau, în schimb, trei biserici româneşti, dintre care două de piatră, una dintre dînsele a lui Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare, acel „Sandrin” care a murit ca ostatec la Constantinopol. Aici s-au găsit, acum cîtva timp, şi morminte vechi cu ţesături foarte interesante în fir de aur. Bandini adauge că lîngă oraş, era şi o mănăstire unde stăteau domnii. Şi ca organizaţia oraşului este o notă interesantă, căci se spune că, locuitorii fiind în parte catolici, în parte ortodocşi, unguri şi  români, se alegeau şoltuzii pe rînd dintr-un neam şi din celait.

 *

    Călătorul, umblînd prin Moldova, cunoaşte Tîrgul Frumos (cu 4–5000 de locuitori), Strunga, unde nu mai sînt hoţii, Romanul (8 000 de locuitori), podit cu lemn, cu un han bunişor şi cu o remarcabilă biserică a episcopiei, Cetatea Neamţ,ului, încă în picioare, Bacăul (12 000 de locuitori), cu un Cazino Noble şi un bal mascat, Răcăciunii, Agiudul, Focşanii (25 000 de locuitori), cu agentul consular Calcagno, cu un ofiţer francez, care a fost în Spania, Rusia, la Waterloo, la Genova în 1821, la rebelul Mina şi la Fabvier, apoi contra ruşiilor în 1828.   – cf. călătorului englez J.H. Skeene, care publică anonim Frontierlands of the Christian and the Turk, comprising Travels in the regions of the lower Danube in 1850 and 1851 (Londra, 1853).

 *

Un englez, W. Beatty-Kingston, autorul mai multor lucrări de politică, a venit din nou la 1874 în Principate pentru a cerceta, ca şi francezul Desjardins, situaţia evreilor aici. În carte se află şi descrierea (…) Bacăului, cu pavaj foarte bun şi frumoasă înfăţişare.

Incendiile, hazardul care a schimbat faţa Bacăului

  Focul, o constantă istorică a Bacăului. Fizionomia actuală a oraşului este o consecinţă şi a acestui hazard...

Sursa: "Universul", 25 februarie 1926

Ştiri din Bacău. Din Bacăul interbelic, monşer...

 Bacău 10. Politice. - În localitate se ţin de către liberali dese consfătuiri. Se aşteaptă sosirea d-lui Mircea Costinescu, fost prefect de Bacău, să aducă de la Bucureşti dispoziţii de Ia centru.

Consiliile comunale din judeţ dizolvate ilegal de către fostul guvern averescan se instalează treptat, întrucât fuseseră legal constituite şi au obţinut voturile reglementare.

Incendiu.- Ieri pe la ora 5 a izbucnit un violent incendiu în str. Lecca No 177 la locuinţa D-lui lancu Moise Feraru. Focul a provenit de la atelierul de fierărie. Panica celor de primprejur a fost cu atât mai mare cu cât bătea un vânt puternic. Graţie pompierilor de sub comanda d. Căpit. Tutunaru, focul a fost localizat după o muncă de 3 ore. Pagubele se evaluează la cca 25.000 lei.

Serbare.- În seara zilei de 8 Iunie a avut loc în grădina publică o serbare dată de societatea sportivă „Neptun“. Reuşita satisfăcătoare.

Expoziţie.- Serviciul zootechnic şi sanitar veterinar a organizat cu aprobarea Ministerului Agriculturei şi Domeniilor pentru ziua de 29 iunie a.c. o expoziţie în oborul de vite din Bacău din specia ovinelor, bovinelor şi cavalinelor. În acest scop d. Stavăr-medicul primar veterinar al judeţului nostru, depune o deosebită muncă.

Epizootii - În comuna Letea Veche s’a declarat un caz de antrax. În com. Scorţeni şi Grigoreni au fost stinse mai multe asemenea cazuri. Printre ovine din com. Cleja şi Fântânele s’a declarat variola.

Sursa: ziarul Opinia, 11 iunie 1927

Bacău, vedere generală (carte poştală circulată în anul 1922; colecţia LŞ)

Pasajul Revoluţiei: ieri, astăzi, mâine...

     Pereţii întorşi într-o parte pot deveni poduri sau pasaje, interstiţii sau ţesut vibrant...

Foto sus: I. Bîşcă/Deşteptarea

Foto: proiectul de reabilitare. Detalii aici.

Tocul cu pană şi o călimară...

       De aproape 20 de ani, de când am descoperit monografia lui Costache Radu, Bacăul de la 1850-1900, m-am îndrăgostit de istoria urbanistică a oraşului meu. De atunci, nu-mi pot struni un fior ori de câte ori văd astfel de imagini. Precum un copil modern care priveşte pentru prima dată o călimară şi un toc cu pană de scris, primite cadou într-o zi de primăvară...

 

     "Pe colțul intersecției străzii Centrale cu str Ioniță Sturdza, fostul hotel de lux „Royal”, devenit „Select”, împreună cu magazinul „Electrotehnica” au devenit după anul 1948, sediul magazinului „Librăria Noastră”. La parter, sectorul de vânzare a cărților, denumit „Librăria Vasile Alecsandri”. La etajul I, sectorul de papetărie și un generos spațiu destinat amenajării diverselor expoziții. La 23 august 1951, în acest spațiu, a fost vernisată prima expoziție filatelică băcăuană."

      "Mai la nord de „Librăria Noastră”, pe colțul intersecției străzilor Centrală cu Păun Pincio, funcționa cinematograful „Tineretului”. Vis-à-vis de magazinul universal „Bacăul”."

    Foto şi comentariile lămuritoare aparţin domnului ing. Mihai Ceucă (grupul "Clădirile ce-au fost odată în Bacău")

"Licurici" prin vremuri: teatrul de păpuşi din Bacău

 “Teatrul de păpuşi din oraşul Bacău desfăşoară o vie activitate. El a prezentat în faţa micilor spectatori mai multe piese, printre care: „Căsuţa din ulcior“, „Mălina şi cei trei ursuleţi", etc. Spectacolele date de acest teatru se bucură de un deosebit succes atât în oraşul Bacău, cât şi în oraşele Roman, Buhuşi şi Piatra-Neamţ. Reprezentaţiile date într-o serie de comune ca Răcăciuni, Mărgineni, Călugăra şi altele au prilejuit o mare bucurie copiilor ţăranilor muncitori.” - Scînteia, 20 septembrie 1952

 

Musical de Bacău , indiferent de vârstă...(sursa: "Teatrul" nr. 2/1977)

“Teatrul de păpuşi „Licurici“ din Bacău a prezentat duminică premiera piesei muzicale „Iilor Voinicul“, de Radu Mircea Rătescu şi Călin Gruia. Aranjamentele muzicale aparţin compozitorului N. Chirculescu, laureat al Premiului de Stat. La premieră și în zilele care au urmat, spectacolele au fost urmărite de peste 1.000 de copii din orașul Bacău”. - Scînteia, 23 mai 1954

Licuriciul bucura mii de pici... (sursa foto: colecţia ing. Mihai Ceucă)

„Teatrul de animaţie din Bacău la 25 de ani. Adunată şi exprimată în cifre, poezia muncii colectivului de păpuşari din Bacău sună astfel: 82 de premiere (dintre care 50 româneşti), 5.953 de spectacole, 1.369.549 de spectatori (419.365 — la sediu, 950.184 — în deplasare), 32 de turnee prin ţară şi şase în străinătate.  „Laudă vouă, oameni şi păpuşi!“  - revista Teatrul, nr. 2/1977.

Păpuşarii nu mai sunt...

 

Risc seismic, vulnerabilitate? Maxim 72 de ore şi revenim la "normalitate"...

    Aruncaţi o privire pe cele două hărţi şi pe modelarea din cea de a treia imagine. Peste 48 de ore, toate discuţiile sterile se vor stinge şi subiectele zilei vor intra pe făgaşul "normal". Deasupra noastră,  sabia vrânceană nu este înţepenită...

Sursa hărţilor: infp.ro şi efehr.org

Luceafărul: Descoperă ce îți dorești!

 Invitația mai rămâne valabilă? 🥴

Atunci când parcul pierdea legătura spaţială cu Istoria...

     Acum  şase decenii, mergând dinspre centru spre sudul oraşului, am fi avut în faţă priveliştea din imaginea de mai jos. În plan secund, pe partea dreaptă, se poate observa clădirea impunătoare a fostului Muzeu Regional de Istorie...

Sursa foto: colecţia Ioan Bîşcă

    În anul 1967, clădirea muzeului a fost demolată. Simbioza cu parcul nu mai putea continua, sistematizarea zonei Aleea Parcului începuse deja de câţiva ani buni, prin apariţia primelor zece blocuri destinate oamenilor muncii.

Sursa: colecţia Dionis Puşcuţă

Astăzi, pe vechiul amplasament se află bustul eroului Ciprian Pintea, dezvelit în anul 1994. 

Spiritul unui loc... (sursa: colecţia Dionis Puşcuţă)

   Detalii despre istoria acestei clădiri dispărute găsiţi pe Bacău...Addenda monografiilor