Pentru
unii, textul de mai jos (publicat acum 125 de ani) poate părea neverosimil. Să nu uităm însă că realităţile
demografice şi socio-economice din a doua jumătate a socolului al XIX-lea erau
cu totul altele. În 1859, Moldova cunoştea nu mai puţin de 90 de oraşe şi
târguri aflate pe drumul incipient al modernizării. (Ecaterina Negruți, Structura
demografică a orașelor și târgurilor din
Moldova, 1800‐1859, Iași, Fundația
Academică „A.D. Xenopol”, 1997, p. 7‐9) La 1899, Bacăul ocupa poziţia a şaptea, cu 18068 locuitori (ceva mai puţin decât este astăzi populaţia
oraşului Comăneşti, spre exemplu), după Iaşi (80475 locuitori), Galaţi (72889 locuitori ),
Botoşani (33396 locuitori), Bârlad (23910 locuitori), Focşani (25066 locuitori)
şi Piatra Neamţ (18354 locuitori). Valorificarea accelerată a factorilor
urbigeni va determina ca ulterior Bacăul să urce rapid în ierarhia urbană a Moldovei Apusene (v. grafic), ajungând în anul 1930 al
treilea oraş ca importanţă, poziţie pe care nu o va mai ceda până în prezent.
Bacăul în cîşlegele* de iarnă
Bacăul,
inima Moldovei, este netăgăduit unul din cele mal plăcute oraşe ale ţării
noastre.
Vara,
te bucuri de un aer curat şi învioitor, de Bistriţă, în apele căreia poţi să te
răcoreşti de căldura zilei, de nopţi admirabile luminate de un cer înstelat, neîntrecut
de limpede, şi, în fine, de frumoasele împrejurimi, unde dumbrăvile şi
crîngurile din lunca Bistriţei îţi oferă colţuri de pămînt odihnitoare pentru
sufletele ostenite de emoţiunile zilnice. Numai vorbesc de vînatul bogat şi
divers ce se află prin acele locuri, care pasionează pe numeroşii vînători
băcăoani.
Iarna
nu mai puţin poţi petrece minunat la Bacău. Am avut ocazie să văd Bacăul în
serbătorile de iarnă şi pe dată, - ca să vorbesc şi eu academiceşte ca mai
marii zilei - am rîvnit încumetarea de a spune şi altora rostul temeinic şi
temeinicia rostului Băcăoanilor care face din acest oraş unul ce se poate
asămălui cu un colţ de Paris.
La Bacău toate se fac la vreme şi cu bună
chibzuială. Munca-i muncă, petrecerea petrecere. Nicăieri nu se vede mai bine
naiva preocupare de a petrece inofensiv. Pînă şi sexul frumos este altfel de
cît cum este el de obiceiu pe alocurea. De unde mai pretutindeni balurile şi
petrecerile n’auatracţie pentru femei de cît că le oferă ocazia să-şi etaleze
luxul toaletelor lor, aci vezi doamne şi d-şoare din cele mai gingaşe, care
îmbrăcate cît se poate de simplu, nu’s preocupate de cît să-şi arăte graţia
manierilor şi perfecţiunea danţului şi astfel obţin adevăratul succes ce trebuie
să rîvnească oricine înţelege rostul lumei.
Numai
puţin cavalarii sunt ireproşabili. Urbanitatea cea mai perfectă face dintrinşii
cel mai „chic du monde copurchic”. Dănţuitorii corecţi şi îndemânatici, au
făcut din danţurile aclamatate la Bacău o adevărată artă. Şi cu asta, toată
lumea este atât de „bon enfant“ încît nu auzi vorbind de cît de reuşita
seratelor de la clubul militar, de succesul d-rei Blanche Lescaut de monologurile
ce recită un tînăr, de cîntecele ce cîntă un altul, astfel, încît legendele ce
alimentează imaginaţia locuitorilor al oraşelor, intrigele caracteristice ale
provincialor la Bacău aproape lipsesc cu totul.
Toate
aceastea, mie unul, îmi prezintă atîta farmec încît mă apucă gînduri negre cînd
mă gîndesc că trebue să reintru în mormîntul tîrgulul meu de reşedinţă.
Şi
ce drăguţ şi curat este oreşul! Ce sală minunată de danţ se află la Palatul
administrativ! Ce sala de teatru frumoasă s’a făcut în alt Palat (?),— cel municipal.
D’apoi ce berărie curată, unde se adună societatea cea mal aleasă! În fine dacă
mai pui pe lîngă acest aspect occidental al oraşului şi drăguţenia locuitorilor
sei, zeu, că poţi să te crezi într’un colţ de raiu, cînd locueşti la Bacău...
Pe
viitor voi vorbi de Bacăul literar şi artistic, căci, să nu vă miraţi, băcaoanii
fac de toate la vremea lor şi cu bună chibzuinţă.
19 Ianuarie 1898.
Un băcaoan
pribegit.
Sursa: ziarul Opinia, 30 ianuarie 1898
* CÎȘLÉGI -interval de timp între două posturi, în
care creștinii ortodocși mănâncă de dulce. Se deosebesc patru perioade de acest
fel peste an: c. Crăciunului sau de iarnă (v. cîrneleagă); c. Paștilor, care
țin opt săptămîni, de la Duminica Paștilor pînă la Duminica tuturor Sfinților;
c. Sîmpetrului, care țin de la 29 iun. pînă la 1 aug.; c. de toamnă, care țin
de la 15 aug. pînă la 15 nov. – sursa:dexonline.ro
.gif)
