Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Pentru o nouă zi mohorâtă, într-o fereastră dintre ploi, ieși din casă în căutarea stropilor de ploaie și de bună dispoziție. Îți revin în minte cuvintele prof. Vlad Eftenie și pașii devin mai ușori. Primăvara este prin ea însăși un moment de grație...
"Pot spune că aflarea “frumosului” este o artă, în lumea haotică și toxică în care trăim. O preocupare absolut necesară pentru păstrarea unei sănătăți a spiritului. Am nevoie să văd frumos, pentru a–mi face bine, zilnic."
Evoluția și dezvoltarea urbanistică înseamnă fără niciun dubiu schimbare. De la vechea țarină a orașului. De la câteva principii solide de amenajare peisagistică. De la primele poteci trasate printre primii arbori plantați. De la gardul împrejmuitor. De la prima bancă, primul rond de narcise și primul stâlp de electricitate. De la coloana de lemn sculptat cu fior artistic. De la fântâna arteziană. De la un lăcușor cu nuferi și sălcii plângătoare. De la un stadion. De la un muzeu. De la tangajul intereselor multiple. De la uitare, ignorare, indiferență, ipocrizie. De la implicare, identitate, afectivitate, memorie, prețuire. De la o generație la alta. Ce ar trebui să rămână peste toate aceste schimbări trecute, prezente sau de perspectivă? O inimă verde a orașului, un spirit al locului pentru cei care au crescut cu parcul - (a)casă. Așa va fi și acum? (P)arc peste timp? Inelele arborilor, precum cronicarii, vor cerne schimbarea...
#stareadeparc
http://www.deferlari.ro/2018/03/patrimoniul-verde-parcul-cancicov-din.html?m=0
Iscăliturile şi Slănicul. O
notă caracteristică a staţiunilor noastre climaterice şi balneare e desigur
obiceiul iscăliturilor, scrijiliturilor şi săpăturilor pe arbori, pe poduri, pe
stînci, pe stîlpii chioșcurilor etc etc. Aseminea, iscălituri întîlneşti pe
stînci ameninţătoare, aproape inaccesibile, pe marginea unei prăpăstii
întunecate, într-un desiș de brazi pierdut în departarea munţilor, pe bolovanii
unui izvor tăinuit, pe scoarța. unui brad dintr'o vale spăimoasă despicată în
inima muntilor...
Deşi
acest obicei găseşte dezaprobarea multora, şi în special a scriitorilor cari
întîlnesc un fericit prilej să exhibeze tirade fulgerătoare asupra vanităţii şi
prostiei (zic ei!) omeneşti, şi să creieze momente psihologice tot așa de pretenţioase
şi tot atita de înalte ca şi vederile lor, totuşi de acord cu cea mai mare
parte dintre cetitori, vroim să vedem numai partea poetică ce caracterizază
această inclinaţiune spontană a omului..
Adeseori după ani îndelungaţi te reîntorci în locurile pe care le-ai vizitat în tinerețe. Cine ar putea tăgădui duioşia ce o simţi cind întîlnești numele unui prieten la care poate nu te mai gîndeai, care poate a părăsit lumea aceasta, uitat de mult? Cîte amintiri nu-ţi evocă acest mic semn ce a cetluit o clipă din viața aceasta etern curgătoare? Poate întîlnești şi numele tău printre altele prietenoase. Îţi revine în minte atunci, vremea aceea cu toate iluziile şi decepţiile ei, cu toate speranţele ei poate îndeplinite acuma, cu idealurile ei... Le revezi o clipă cu gîndul aşa cum erai, așa cum era pe atunci, ai învins legea asta fatală a clipelor care nu se mai întorc, a clipelor care-ţi rod inima şi sufletul cu nepasare crudă... Simţi plăcerea duioasă, senină şi înălțătoare a omului ce a întrezărit măreţia sublimă a nemurirei, cugeți, devii parcă bun şi mai îngăduitor pentru meschinăriile vieţii, mai generos, te regenerezi într'adevăr...
De aceea găsim că tiradele mîndre ale scriitorilor împotriva acestor simbole inocente, împotriva acestor cristalizări de clipe din viaţă nu numai că sunt nedrepte, dar mărturisesc o lipsă complectă de simţ şi de pătrundere sufletească.
Articol publicat la rubrica Fugitive în săptămânalul Curierul Slănicului, 30 iulie 1904
25,5 C amplitudine termică pentru Bacău! Explicaţia? O combinaţie rară: noaptea precedentă a fost calmă şi senină, umiditate foarte scazuta (10-15%), regim anticiclonal. Detalii aici.
Anul trecut am avut parte de cel mai cald februarie, record incredibil prin cei 7,0 C medie lunară. După un ianuarie foare cald (3,3 C ca medie lunară), februarie 2025 ne-a adus aminte de iernile normalităţii de odinioară: o medie lunară negativă (-1,6 C) nemaintâlnită de şase ierni. Mai rece decât anul acesta a fost în ultimii ani doar februarie 2012 (v. grafic)... Cele nouă zile de iarnă (zile cu temperaturi maxime sub 0 C) ne-au cam făcut să ne fie dor de luna ianuarie...😏 Să vină primăvara cea frumoasă!
Reprezentanţi ai organelor judeţene şi municipale de partid şi de stat şi ai colectivelor din întreprinderile care alături de mase largi cetăţeneşti şi-au adus o efectivă contribuţie Ia construirea insulei, au fost de faţă în aceste momente inaugurale.
În cuvintul emoţionant rostit de tovarăşul Vasile Talpă, secretar al Comitetului municipal Bacău al P.C.R., a fost subliniată participarea însufleţită a miilor de băcăuani care au prestat un uriaş volum de ore de muncă patriotică in traducerea în fapt a bogatei inspiraţii arhitecturale. Transmiţînd calde felicitări şi mulţumiri tuturor, vorbitorul a arătat, în încheiere, că acest „Ada Kaleh“ băcăuan — rezultat al împletirii bunei inspiraţii cu neprecupeţita vrednicie a maselor largi — îndeplineşte cerinţele tuturor vîrstelor către frumos, util, reconfortant.
Participanţii au trecut apoi in revistă ştrandul cu cele două trambuline, toboganul acvatic destinat copiilor, vestiarul cu o capacitate de 500 locuri, postul de prim-ajutor, cele 16 duşuri, întregul grup social.
Nu intenţionăm să fim părtinitori, dar restaurantul-fantezie care şi-a asimilat numele de „Marinarul“ şi care farmecă de departe, dominant, privirile, merită toate laudele. Simbolizind o navă, ba mai mult „împrumutînd" ceva din ale navigaţiei şi pescuitului prin plasele care pleacă din vîrful coşului-catarg ca pînze ale unei unei corăbii, restaurantul ne-a întâmpinat cu „marinarii“ aliniaţi pentru raport, nava-restaurant „Marinarul“ fiind gata de a pleca în largul... ospitalităţii. Şi cine n-a fost acolo poate regreta sincer; preparatele culinare, între care saramura, îşi adjudeca dreptul de specialitate a casei. Dar acesta e abia începutul. „Călătoria“ abia a început, la orizontul perspectivelor atît nava-restaurant, cît şi împrejurimile vor constitui atracţia nr. 1.
În largul viitorului apropiat se anunţă: darea în folosinţă a debarcaderului, care-şi va adăuga la cele 4 bărci alte 19; instalarea a două reflectoare care vor lumina bazinul de înot şi restaurantul. Iar jur-împrejur vor „inunda“ insula „valuri“ de flori, de gazon şi de plantaţii, care să creeze farmecul totalei relaxări.
Vă
invităm şi vă dorim petrecere plăcută!"
(Aurel Stanciu - Duminică s-a inaugurat „Ada Kaleh“-ul băcăuan, în ziarul Steagul Roşu de marţi, 13 august 1968). Mulţumiri domnului Alexandru Colăcel pentru descoperirea acestui eveniment în presa timpului!
Prima zi de iarnă ca la carte, cu temperaturi ce nu au urcat la valori pozitive. Târziu, dar mai bine decât niciodată...în această ultimă lună de iarnă :)
