Starea de parc: opt ani...

    Opt ani. Opt primăveri. Opt zile de 22 martie cu semnificație aparte. Opt zile în care am trecut prin toate stările vremii și prin toate stările de spirit. Am dus mai departe ideea.

    Ce s-a întâmplat în acești opt ani intră deja în categoria palimpsestelor comunitare, care se vor așeza în timp. Timpul este cel mai bun sfetnic, dar și cel mai onest decident. El trage linie, lăsând la suprafață doar ceea ce este cu adevărat de substanță.

    Pentru mine, în toate cele opt primăveri, susținerea oferită de domnul inginer Mihai Ceucă a reprezentat constanta luminoasă a zilei de 22 din luna mărțișorului. Întâlnirea onorantă cu domnia sa a devenit un ritual de desprimăvărare, o adevărată bucurie, o pârghie a echilibrului într-o lume tot mai disfuncțională, îndemn și model de perseverență pentru tot ceea ce înseamnă genius loci.

    Este marele meu câștig personal, unul care nu are nevoie de validare printr-un număr de înregistrare al vreunei instituții. Un fir invizibil care unește parfumul începuturilor cu speranța verdelui peren. Pentru că, nu-i așa, purtăm în suflet o stare aparte: starea de parc...

La mulți ani!

Harta magnoliilor băcăuane - sezonul III

Declar deschis oficial al treilea sezon al magnoliilor în orașul Bacău 💚 Plecăm de la 336 inimi verzi geolocalizate pe harta magnoliilor, păstrând aceeași invitație: să ne bucurăm de frumosul efemer de lângă noi!
http://www.deferlari.ro/2024/03/harta-magnoliilor-din-bacau-o-invitatie.html?m=0&fbclid=IwY2xjawI_4slleHRuA2FlbQIxMAABHYrUG_nv04HUN4xn-K61Vw-cYnrNoX3HstR7L5WmLO3wUnRaAxRt9smRAg_aem_kSdvxX8-2nk36sGvs4290g

http://www.deferlari.ro/2024/04/harta-magnoliilor-final-de-sezon.html?m=1

https://www.desteptarea.ro/profesorul-lucian-serban-initiaza-harta-magnoliilor-din-bacau/

"Cea mai frumoasă magnolie e mereu următoarea pe care o întâlnesc. Sunt superbe și magnoliile care străjuiesc case-bijuterie, și cele care îmbracă ferestre și înhață balcoane, și cele bogate și spectaculoase, cele mai mult late decât lungi, cele înalte de câteva etaje, magnolii pitice cu doar câțiva boboci, magnolii subestimate care cresc în mijlocul străzii, magnolii-omagiu, magnolii-declarații de dragoste, magnolii în ploaie, pe înserat, primele magnolii îmbobocite la început de sezon și cele pe-a scuturatelea la final de primăvară, albe, roz, mov, galbene.
Toate au farmecul lor, însă magnoliile dintre blocuri, dintre gri și urât, cele care colorează betoane sau curți prăfoase au farmecul lor. Un fel de estetica urâtului. Magnoliile astea kitschoase, cum le numea cineva, au magie și aduc frumos acolo unde-i cea mai mare nevoie."
Diana Robu, inițiatoarea hărții magnoliilor din București, de la care am preluat această superbă idee și am transpus-o pe malurile Bistriței...

Foto: primii boboci care stau sa pocnească în bucuria echinocțiului de primăvară, str. Prieteniei, 20 martie 2026, ora 7.

Echinocțiul de primăvară

Ziua în care am văzut primii boboci de magnolie, toporași albi, narcise...Clar, e primăvară 😁

Desprimăvărare cu bucurie!

Perfect days ...

     Komorebi nu este doar un fenomen vizual, ci o stare de spirit surprinsă într-un film excepțional, descoperit recent. Pentru unii, vizionarea celor două ore poate fi o probă de răbdare între două căscături. Nu-i condamn absolut deloc. Probabil că așa aș fi reacționat și eu acum vreo douăzeci de ani. Evoluția profesională, hobby-urile și, nu în ultimul rând, dinamica unei societăți tot mai disfuncționale m-au făcut să privesc altfel lumea. Iar acest „Perfect Days” (apărut în 2023, descoperit abia acum, printr-un noroc orb) este un film despre cum să privești – copaci, lumină, umbre, oameni, timp...

    Trecutul, care există doar ca rezonanță, wabi-sabi și estetica incompletului, relația interumană, care există tocmai în absență și efemeritate, sunt doar câteva chei de lectură într-un fluviu meditativ, o întreagă poetică pe care aș rezuma-o, pe moment, la bucuria clipei. Frumusețea ca ceva care nu se posedă, ci se primește cu atenție. Pentru că, nu-i așa, fiecare zi este unică tocmai pentru că lumina nu cade niciodată la fel de două ori.

    Poate și din această cauză, aflat încă sub imperiul filmului, am întârziat astăzi, deși m-am trezit (iarăși) enervant de devreme. Un cer estetic, câteva inflorescențe în devenire, o ramură fotogenică, chiar zgomotul lăsat de mătura unui lucrător stradal m-au făcut să zâmbesc tainic, sub acordurile Ninei Simone, „Feeling Good”... Mărind pasul, mi-am adus aminte de un pasaj dintr-un eseu drag, marca Andrei Pleșu: Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos.

Perfect morning. Nothing Else Matters.

Ultima zi cu minus în termometre?

 Înghețurile târzii de primăvară nu sunt o raritate pe meleagurile noastre. Exemplele din ultimii ani confirmă acest fapt:

24 aprilie 2021: -0,4 C

19 aprilie 2022: -2,7 C 

10 aprilie 2023: -0,7 C

23 martie 2024: - 0,6 C

11 aprilie 2025: -1,0 C

Cu toate acestea, sper ca dimineața de astăzi (foto, sursa ANM) - maxim și cea de mâine - să fie totuși ultima în care să-mi înghețe picioarele ...până la Crăciun 😁

Update 18 martie:

Sursa hărţi: ANM Bucureşti

Prima infloescență...

 După 14 km prin oraș, am reușit să o găsesc: prima inflorescență a primăverii mele 💚

Bacău, str. Nicu Enea, 15 martie 2026. Suntem cu vreo zece zile in urmă față de ultimele două primăveri...

Cum mai stăm cu salariații?

 Mutații interesante în structura socio-economică a populației active ocupate...

Sursa date fig 1: DJS Bacău

Fig. 2:Ponderea populației salariate pe sectoare economice (prelucrare proprie)

Un (om) bun al Bacăului...

Aveam încă de dimineață ziarul în format electronic, dar, într-o intersecție aglomerată, am simțit instantaneu nevoia de a cumpăra ediția tipărită de la un vânzător volant care patrula atent printre claxoane. Era una dintre zonele orașului în care ni se intersectau destul de des pașii grăbiți, fiecare spre obiectivele zilei.

Mai întâi îi vedeam geanta și aparatul foto, apoi zâmbetul jovial. Ne-am zâmbit conspirativ de multe ori la diverse evenimente culturale sau de interes citadin. De prea puține ori am avut timp să stăm de vorbă relaxați, la o masă. Îmi aduc aminte cu drag de seara de după lansarea albumului său de suflet, cu fotografii excepționale ce documentau evoluția orașului. Era bucuros ca un copil, povestind „la cald” despre reușita editorială în care pusese atâta pasiune.

Prin el, Bacăul a fost norocos, adăugând fragilei sale zestre foto-documentare o fundație solidă. Prin el, palimpsestele orașului vor fi mai ușor de descifrat, indiferent de trecerea timpului. Generațiile viitoare vor avea multe surprize analizând clipa imortalizată de lentilele unui om bun. Un bun al Bacăului...

 

Drum în lumină!