Pas cu pas, verdele dispare ...

 În zestrea verdelui urban, parcurile au cea mai mare vizibilitate și li se acordă, de regulă, o atenție sporită din partea autorităților, în acord cu importanța funcțiilor sociale și recreative. Cu toate acestea, puține orașe mari își pot permite ca ponderea acestei categorii de spații verzi amenajate să depășească 25-30% din bilanțul verdelui intravilan. Din punct de vedere ecologic, orice spațiu verde intravilan prezintă importanță, indiferent de mărime și categoria în care se încadrează normativ. Neîngrijite, nebăgate în seamă de mulți, agresate insidios  de dinamica edilitar-urbanistică, micile petice de verdeață din textura urbană formează în majoritatea orașelor din România simple terenuri de mâna  a doua care își așteaptă schimbarea modului de utilizare, în slujba unei modernizări gândite nesustenabil. Ușor, ușor, fără să ne dăm seama, orașele noastre devin astfel imense deșerturi asfaltate. Amor vincit omnia...

O simplă exemplificare:  str. Aprodul Purice (zona de nord a orașului), 2013 (stânga) vs 2024 (dreapta colajului).

Trandafirul

 Copil fiind, i-am detestat. Pentru că aveau țepi înfricoșători. Pentru că aveau o vitalitate plictisitoare, chiar și aduși de peste dealuri, îndurând tăcuți, în sacoșă, praful navetei făcute de părinți. Pentru că mie îmi revenea misiunea ingrată de a schimba apa din vaze. Pentru că aveam impresia că nu se pot compara cu garoafele și freziile ce ornau, invariabil,  momentele deosebite din viața adulților din primul meu deceniu de viață. Compensator, odată cu trecerea timpului, trandafirii mi-au devenit buni prieteni. Pentru noblețe și paleta nemărginită de culori. Pentru altruismul lor, cerând atât de puțin, dar oferind cu generozitate atât de mult. Pentru că pot înfrumuseța orice loc, oricând. Pentru că pot fi prinț (trandafirul japonez) sau cerșetor (măceșul). Pentru dulceața petalelor din borcanele păstrate cu grijă pentru nepot. Pentru tenacitatea lor de a înflori iar și iar, cu un optimism aparte. Pentru că au fost primele flori plantate într-un colț de curte. Pentru amintiri purtate prin roua dimineților de iunie. Și pentru că de fiecare dată când intru într-un cimitir plin de trandafiri înfloriți, curgerea timpului nu mai pare chiar atât de înfricoșătoare.

 

Bacăul în profil longitudinal

      O imagine aeriană făcută deasupra pădurii Buhoci (DJ 252, în cel mai inalt punct de pe şosea, la 368 m alt.), cu impact pentru cei care iubesc geografia plaiurilor moldave: Colinele Tutovei, Culoarul Siretului, Subcarpaţii Moldovei şi peisajul urban băcăuan desfăşurat pe mai bine de 10 km pe direcţia N -S.

Palimpseste urbane: Parcul Trandafirilor

 Parcul Trandafirilor din Bacău, un rest (0,64 ha) din vechea şi frumoasa grădină publică a urbei de altădată....

Iulie 2025: sinteză meteo

Cu 9 zile de vară (T > 25 °C), 18 zile tropicale (T > 30 °C) și două zile caniculare (T > 35 °C), luna iulie de care tocmai ne-am despărțit se încadrează în tiparul ultimelor veri din centrul Moldovei. Temperatura medie lunară, de 23,1 °C, ne confirmă că valorile termice ale Cuptorului verii au devenit, începând cu anii 2000, semnificativ mai ridicate decât cele din deceniile de odinioară (v. graficul). Calculele făcute pentru ultimele două serii de date climatologice confirmă schimbările climatice și în cazul Bacăului, diferența fiind remarcabilă: 20,0 °C pentru intervalul 1961–1990, respectiv 21,8 °C pentru perioada 1991–2020. Din acest punct de vedere, mijlocul verii din perioada actuală poate fi comparat, din punct de vedere termic, cu valorile înregistrate acum patru–cinci decenii la nivelul unei localități situate la șes, mult mai la sud – în zona Buzăului, spre exemplu…

Extremele termice au variat între 35,9 °C (7 iulie) și doar 9,7 °C (2 iulie). Amplitudinile termice zilnice foarte mari de la începutul lunii (20,8 °C pe 4 iulie) au creat senzația unei veri mai „respirabile” decât cele anterioare, fapt confirmat până la apariția valului de căldură din ultima decadă, când cele 9 zile tropicale consecutive (însoțite de nopți foarte calde, cu temperaturi de 17–20 °C) ne-au reamintit de disconfortul termic resimțit din plin vara trecută. De data aceasta, am avut norocul unor valori extreme mai reduse, evidențiate de doar două zile caniculare (7 și 26 iulie), care s-au oprit sub pragul valorilor maxime înregistrate în verile 2021–2024.

Din punct de vedere pluviometric, prin cei 75,7 l/mp, iulie 2025 a fost o lună cu cantităţi apropiate de mediile climatologice locale (cca 81 l/mp), generând efecte pozitive pentru refacerea rezervei de apă în sol și reducerea stresului hidric asupra culturilor agricole (în special porumb și floarea-soarelui). Am avut parte de zece zile cu precipitații, din care trei (9, 17 și 29 iulie) au însumat două treimi din cantitatea totală. Nu s-au înregistrat fenomene meteo extreme.

Ultima lună de vară ne va contura mai exact specificul verii 2025. Până atunci, nu pot să nu evidențiez, din nou, necesitatea reactualizării hărților climatice ale României și depășirea „barierelor” unor caracterizări intrate în conștiința comună de decenii întregi (ex.: izoterma de 11 °C temperatură medie anuală, izotermele lunilor iulie și ianuarie, regimul precipitațiilor etc.), existente în atlase geografice, lucrări de popularizare sau manuale școlare – multe tributare unor amprente climatice care nu mai sunt decât parțial conforme cu realitatea actuală.