Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Înghețurile târzii de primăvară nu sunt o raritate pe meleagurile noastre. Exemplele din ultimii ani confirmă acest fapt:
24 aprilie 2021: -0,4 C
19 aprilie 2022: -2,7 C
10 aprilie 2023: -0,7 C
23 martie 2024: - 0,6 C
11 aprilie 2025: -1,0 C
Cu toate acestea, sper ca dimineața de astăzi (foto, sursa ANM) - maxim și cea de mâine - să fie totuși ultima în care să-mi înghețe picioarele ...până la Crăciun 😁
După 14 km prin oraș, am reușit să o găsesc: prima inflorescență a primăverii mele 💚
Bacău, str. Nicu Enea, 15 martie 2026. Suntem cu vreo zece zile in urmă față de ultimele două primăveri...
Mutații interesante în structura socio-economică a populației active ocupate...
Aveam încă de dimineață ziarul în format electronic, dar, într-o intersecție aglomerată, am simțit instantaneu nevoia de a cumpăra ediția tipărită de la un vânzător volant care patrula atent printre claxoane. Era una dintre zonele orașului în care ni se intersectau destul de des pașii grăbiți, fiecare spre obiectivele zilei.
Mai întâi îi vedeam geanta și aparatul
foto, apoi zâmbetul jovial. Ne-am zâmbit conspirativ de multe ori la diverse
evenimente culturale sau de interes citadin. De prea puține ori am avut timp să
stăm de vorbă relaxați, la o masă. Îmi aduc aminte cu drag de seara de după lansarea albumului său de suflet, cu fotografii excepționale ce documentau
evoluția orașului. Era bucuros ca un copil, povestind „la cald” despre reușita
editorială în care pusese atâta pasiune.
Prin el, Bacăul a fost norocos, adăugând
fragilei sale zestre foto-documentare o fundație solidă. Prin el, palimpsestele
orașului vor fi mai ușor de descifrat, indiferent de trecerea timpului.
Generațiile viitoare vor avea multe surprize analizând clipa imortalizată de
lentilele unui om bun. Un bun al Bacăului...
Drum în lumină!
"S-ar contura, astfel, pentru cea mai mare parte din regiunea Moldovei prima iarnă de după cea din 2018-2019 în care temperaturile medii lunare ar fi negative în două luni succesive. Iernile viitoare ne vor clarifica dacă această este o efemeridă sau o iarnă dintr-o serie de ierni ceva mai bine conturate ale acestui deceniu care până acum ne-a făcut să credem că iarna devine un anotimp străin de aceste locuri"
Cea mai frumoasă
secvență de ninsoare din iarna aceasta. Fulgi imenși într-un ritm nocturn de
reggae ceresc: combinație de tânguire, zâmbet flegmatic și rămas-bun hibernal.
Mă bucur ca un copil, călcând prin bălți, dar cu o satisfacție nebună pe față:
duminică începe prima lună de primăvară...and nothing else matters. Să mai
ningă un pic, așa, ca pentru un final de party în care pleci un pic împleticit, fredonând ultima
melodie...Ninge cu puf de lebădă, pregătind (re)venirea naturii însufleţite...
Un text de pus la rană, marca conf. Tibor Hartel (biolog la UBB). Da, există arbori din spațiul public urban care devin cu timpul parte a evoluției noastre, repere personale sau comunitare ce condensează evenimente, trăiri, amintiri, nostalgii, bucurii, ajutând sentimentul apartenenței și spiritul locului. Greu de înțeles din prisma gândirii strict contabile, prin ochii celor care nu sunt cu adevarat legați de orașul natal sau de cel adoptat mai târziu...
"Când oraşul
pierde mai mult decât un arbore (sau de ce doare îndepărtarea arborilor?)
Știu că mulți cititori
ai acestor rânduri vor solidariza cu ce am scris. Pentru că valorile
relaționale - de identitate - ale arborilor chiar există. Expun deci ce simt
acum, în speranța că vă ajută să înțelegeți ce simțiți când brusc vă treziți
fără arbori în fața blocului/casei.
Paltinul acesta a fost
cu noi de când ne-am mutat aici, de aproape 10 ani.
Matyi, fiul nostru, are
9 ani. Practic, pentru el, paltinul a fost „mereu acolo”.
A fost parte din
identitatea noastră de familie.
Așteptam primăvara să
înflorească, număram insectele pe flori, făceam observații. Avem o colecție
impresionantă de specii (insecte/polenizatori) pe care le-am văzut şi
fotografiat la el. Vara era frumos şi furniza răcoare.
Relația noastră s-a
adâncit în perioada de lockdown (coronavirus). Paltinul era de mare ajutor
atunci. În mai multe puncte de vedere. Era un fel de bunic(ă) pentru Matyi,
susținere pentru noi.
Iarna, paltinul era
popas pentru păsările care vizitează Clujul mai mult în sezonul rece. Era un
mic ecosistem la câțiva metri de balcon.
Și totuși, paltinul a
fost tăiat ieri.
De ce oamenii se
revoltă când se taie sau se strămută arbori? Revolta asta are legitimitate. Și
nu e doar „emoție”. E și știință, și etică.
Există valori
instrumentale: umbră, răcoare, microclimă, aer mai curat, estetică. Pe aceste
valori e construit și limbajul de „servicii ecosistemice”.
Sunt legitime,
măsurabile, vitale mai ales într-un oraș tot mai fierbinte şi mai poluat.
Dar există și valori
relaționale. Acolo e alt plan. Arborele nu mai este doar „un obiect verde”, ci
devine parte din oameni. Se strecoară în identitatea noastră, viața noastră, în
memorie, în rutina vieții. Unii arbori primesc nume.
Pentru unii, același
arbore poate fi doar „un copac care face frunze”. Pentru alții, poate fi un
reper al copilăriei, al liniștii, al unui colț de acasă. Uneori nu contează
arborele în sine, cât contează relația dintre om și arbore, semnificația lui.
De aceea, un arbore
„înlocuit” cu 2-3 puieți poate compensa parțial valoarea instrumentală (în
timp, peste decenii). Dar nu poate înlocui ușor valoarea relațională.
Arborii care sunt
primiți în identitatea noastră nu se substituie printr-o bifă administrativă.
Înlăturarea lor poate însemna ruperea unei bucăți dintr-un loc care era
„acasă”. Poate fi dureros. Se termină o relație. Se anulează forțat un element
de identitate personală.
Idealul, pentru mine, e
simplu și rațional:
păstrezi arborii maturi
ori de câte ori se poate, cu intervenții punctuale și profesioniste când e
nevoie (nu amputări și nu tăieri integrale „din reflex”), și plantezi mulți
arbori tineri pentru viitor.
Arborii maturi pentru
generația mea și pentru prezentul orașului; arborii tineri pentru generația lui
Matyi și pentru deceniile care vin. Și avem grijă de cei tineri, pentru că vor
fi adoptați în sufletele oamenilor iar copiii de azi vor deveni, într-o zi,
scutul lor de apărare.
Dacă simțiți că astfel
de tăieri rup ceva din Clujul respirabil, şi important, din Dvs., vă rog să
redistribuiți. Arborii nu au voce. Noi avem."
Sursa: Fb/Tibor Hartel
