Spendoarea magnoliilor din București

     La vânătoare de magnolii, cam pe fugă, fără pretenții artistice, dar bucurându-te din plin de spectacolul magnoliilor la apogeul înfloririi... Mulțumiri d-lui prof. Vlad Eftenie  pentru recomandări! One shot, one kill! 😁

Ziua Parcului Cancicov 2023

    Partea cea mai bună a viitorului este că vine în fiecare zi. Mulțumesc tuturor colaboratorilor pentru #stareadeparc, fie ea doar și pentru câteva ore, cu ploaie cu tot❤️!

Cum văd tinerii Ziua Parcului Cancicov?

Micul chestionar de mai jos (aplicat în ultimele trei săptămâni) nu are pretenţia de a fi respectat toate canoanele sociologice privitoare la elaborarea unui eşantion reprezentativ la nivel urban. Am favorizat grupele tinere de vârstă (a se vedea diagrama) pentru că ele sunt speranţa, dinamismul şi inventivitatea de care Bacăul are atâta nevoie. Rezultatele la cele două întrebări le puteţi urmări mai jos, ordonate după numărul de răspunsuri, dintr-un total de 215 aplicări în format on-line. Îmi exprim speranţa că în anii ce vor veni, la următoarele aniversări, să avem parte de cât mai multe activităţi plăcute, gândite pentru toate vârstele, pentru toţi băcăuanii, indiferent de variabilele geodeomografice şi administrativ-politice luate în considerare...

 

1. De Ziua Parcului Cancicov (22 martie), ce activități v-ar plăcea să fie organizate? (maxim 5 opțiuni)

Proiecție film  - 153 răspunsuri

Amenajarea unui sector cu hamace și perne (dacă vremea permite)  - 123

Secvențe muzicale oferite de artiști/pasionați ai muzicii  - 98

Participarea la diverse ateliere  (face-painting, origami, arboricultură etc)  - 91

Amenajarea unor expoziții (pictură, foto, caricatură etc)  - 82

Desene pe asfalt – 74

Organizarea unui mic târg/stand de produse tradiționale (ex: ceramică, suveniruri etc)  - 73

Mici spectacole de teatru/teatru de păpuși  - 67

Organizarea de mici întreceri/activități sportive  - 65

Amenajarea unui mic sector pentru lectură, dotat cu reviste și cărți  - 57

Concurs de trotinete/biciclete/mașinuțe/role etc  - 49

Alte activități nespecificate în chestionar  - 19

Participarea la un simpozion cu tema "Parcul Cancicov" (într-un spațiu închis)  - 12

Participarea la acțiuni oficiale (discursuri, depuneri de jerbe/coroane etc) - 7

 

2. Care este aspectul de cea mai mare importanță pentru dumneavoastră în această zi deosebită din istoria parcului și a evoluției orașului, dacă v-ați decide să veniți în parc? (o singură opțiune)

Posibilitatea de a petrece în mod plăcut câteva ore în aer liber, asistând/participând la diverse activități - 111 răspunsuri

Socializarea cu prietenii  - 73

Starea infrastructurii  parcului (alei, bănci, mese, toalete etc) - 55

Curățenia din parc  - 53

Starea vegetației, gospodărirea spațiilor verzi din parc   - 48

Horeca (terase, restaurante)  - 21

starea locurilor de joacă din parc - 17

Plimbatul animalului de companie – 15

Activități sportive - 13

Alte aspecte nespecificate în chestionar  - 3

 

 

 

Prof. Valeriu Bogdăneţ, la 91 de ani: Cred că lumea nu o să lase uitării un asemenea loc minunat!

     Un om-document al Bacăului, profesorul Valeriu Bogdăneț se îndreaptă spre 91 de primăveri adunate cu eleganţă la tâmple. Contemporan cu toate prefacerile Bacăului modern, domnul profesor este legat cronologic, spațial și afectiv de parcul central al orașului, precum un frate mai mare care i-a urmărit cu atenţie devenirea de-a lungul deceniilor, pășindu-i alături  prin mai toate valurile vieţii.

Pe un traseu al copilăriei marcat de numeroase schimbări de macaz  impuse de vicisitudinile vremurilor (Soroca – Iaşi – Vaslui – Făleşti – Iaşi – Predeal – Fălticeni), adolescentul Valeriu Bogdăneţ ajungea pentru prima dată în Bacău în 1950, pentru câteva zile, ca participant la un concurs de atletism. Cele trei mese i-au fost servite la vechiul restaurant din parc. Da, acel restaurant fotografiat în 1958 şi a cărui imagine oferită publicului avea să stârnească uimire acum cinci ani (click aici). Din anul 1956, Bacăul avea să i se lipească de suflet, devenind rapid un nume apreciat al învăţământului şi al fotojurnalismului, atât la nivel local, cât şi naţional.

O fotografie unică:vechiul restaurant din parc 

(Foto: Valeriu Bogdăneţ, 1958), recolorizare digitală ulterioară - detalii aici.

În preajma sărbătoririi Zilei Parcului Cancicov (aniversarea cu numărul 88), domnia sa a avut bunăvoința de a ne povesti ad-hoc câteva crâmpeie din evoluţia parcului, într-o conversaţie telefonică matinală. Spicuiesc în cele ce urmează câteva pasaje relevante din această perspectivă:

Prof. Valeriu Bogdăneţ

Sursa: I. Simion, 2011 (foto stânga);  L. Şerban, 2018 şi 2017 (foto dreapta)

„Parcul a devenit pentru mine un loc permanent pentru că în 1956 am venit la Bacău și am trecut prin toate capitolele: am admirat nu numai frumusețea dar parcă și croncănitul ciorilor era mai liniştitor sau poate eram eu mai tânăr și suportam mai ușor…dar era un peisaj, știi, mai mult rustic. Era mai îngrijit, dar parcă mai mult partea sălbatică m-a impresionat cel mai mult. Bineînţeles că aici am participat în calitate de tătic şi la concursurile de triciclete ale copiilor noștri, la sărbătorile organizate de familia Sechelariu. În special acest ultim capitolul ăsta mi-a plăcut sub toate punctele de vedere și artistic, şi fotografic.

Era un loc în care puteai să intri liniștit și ziua și noaptea. Din când în când venea fanfara militară care ne mai descreţea… dar eu nu o să uit două nopți pe care le-am petrecut cu absolvenții de la Liceul „Vasile Alecsandri” până noaptea târziu, târziu, fără să ne fie frică de hoți sau, mă rog, de întuneric. Deși nu era prea luminat, era un prilej foarte interesant de a petrece încheierea cursurilor liceale, aşa cum doream, cu prietenii sau cu prietenele. Era foarte, foarte plăcut şi pentru ei, pentru că se distrau, şi pentru noi, pentru că îi vedeam că le plăcea locul ales şi aveau posibilitatea să-şi dezvolte tinereţile şi celelalte lucruri pozitive legate de etapa aceasta.

Pot să mai adaug că parcul era de fapt locul meu predilect pentru a face fotografii, fie vara, fie iarna…Apropo de asta, amintesc de o fotografie premiată în Japonia. Am intitulat-o  - poate inspirat şi de natură, dar poate şi de Bacovia mai târziu (de fapt cred că de natură, pe vremea aceea nu-l cunoşteam pe Bacovia mai îndeaproape…) - Copacii albi, copacii negri…   Fără să ştiu, am intitulat fotografia Copacii albi, copacii negri, versurile din Decorul poetului…

Tot parcul mi-a dat ocazia să public în revista învățământului liceal, Tribuna școlii, cum se numea ea atunci. Numere întregi au fost, mă rog, completate cu fotografii de la Bacău. Mi-a plăcut, şi de atunci am devenit colaborator permanent fotografic (și nu nu mai fotografic) la Tribuna şcolii.

La restaurantul din parc venea o lume normală, de oameni obișnuiți, nu spilcuiți. Atmosfera nu m-a deranjat niciodată, n-am auzit bătăi, n-am auzit ţipete de beţivi. Se mânca bine, foarte bine. Din cînd în cînd mai venea orchestra care mângâia urechile cu viorile lor. O perioadă a venit fanfara militară şi era foarte plăcut. Pe atunci veneam în parc aproape zilnic.

Din păcate, în ultimii doi l-am cam părăsit: boala sau o operație nereușită… şi bătrâneţea pe care o visam să o înving prin plimbările mele în parc, așa cum o făceam altădată, ei…toate astea sunt de acum în capitolul Nostalgie… şi din păcate, deși stau la doi pași de parc, nu mai pot să-l vizitez…

Eu cred că parcul o să rămână, pentru că printre atâţia neiubitori de natură vor rămâne prin conducerile noastre de viitor şi oameni cărora să le placă ce-i frumos, adică natura, şi să aibă un colţ de Rai lângă ei, aici, un colţ unde să respire, chiar dacă mai trec păsările astea alb-negre şi mai lasă câte ceva, câteva bombe nevinovate deasupra lor. Cred că lumea nu o să lase uitării un asemenea loc minunat, nu cred, nu cred… Deocamdată văd că încă respiră parcul, cât timp nu mai ştiu. Eu cred că se vor găsi iubitori şi oameni serioşi care se vor îngriji nu numai de hrana trupească, ci şi pentru a avea o bucurie permanentă în faţa ochilor şi a plămânilor, ca să nu spun altfel, un loc unde să vină să se recreeze. Dacă nu cumva poluarea nu îl va copleşi totalmente, pentru câ în urmă cu vreo doi ani, pe când ajungeam mai des în parc, simţeam efectele poluării…"

 

Cu această speranţă pentru perenitatea inimii verzi a Bacăului, îi mulţumim domnului Valeriu Bogdăneţ pentru amabilitate, urându-i din toată inima Multă sănatate!

Vezi şi: Cu sufletul pe declanşator

O imagine excepţională cu parcul anului 1958!

 

Am legat copacii la ochi...

Am legat copacii la ochi

Cu-o basma verde

Şi le-am spus să mă găsească.

 

Şi copacii m-au găsit imediat

Cu un hohot de frunze.

 

Am legat păsările la ochi

Cu-o basma de nori

Şi le-am spus să mă găsească.

 

Şi păsările m-au găsit

Cu un cântec.

 

Am legat tristeţea la ochi

Cu un zâmbet,

Şi tristeţea m-a găsit a doua zi

Într-o iubire.

 

Am legat soarele la ochi

Cu nopţile mele

Şi i-am spus să mă găsească.

 

Eşti acolo, a zis soarele,

Dupa timpul acela,

Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,

Mi-au zis toate lucrurile

Şi toate sentimentele

Pe care am încercat să le leg

La ochi.

(Marin Sorescu)

Parcul ne așteaptă... Miercuri este ziua lui! 

O invitaţie

     Fiecare primăvară înseamnă speranţă, renaştere, noi şi noi aşteptări de mai bine. Pentru 22 martie, de Ziua Parcului „Cancicov”, primăvara a fost plină de surprize meteorologice în ultimii 5 ani (v. tabelul), uneori frumoase, alteori mai capricioase. Mai puţin important, atâta timp cât o mână de oameni, uneori mai mulţi, alteori mai puţini, au dorit să se alăture unei stări de spirit aparte: starea de parc. Cum va fi anul acesta, miercuri? Prognozele sunt îmbucurătoare, cel puţin din punct de vedere termic. Din celălalt punct de vedere, starea şi-o creează fiecare, în funcţie de orizonturi şi de propriile aşteptări. Nu trebuie să aşteptăm un impuls anume, parcul ne primeşte pe fiecare, cu orice formă de manifestare care să celebreze un reper urbanistic şi identitar, o moştenire şi o speranţă de mai bine pentru inima verde a oraşului. Italo Calvino, în „Oraşele invizibile” spunea acum 50 de ani că „oraşele, ca şi visele, sunt făcute din dorinţe şi din frici, chiar dacă firul discursului lor este secret, regulile lor sunt absurde, iar perspectivele lor sunt înşelătoare.” Chiar şi aşa, trebuie să ducem mai departe povestea parcului. Fiecare cum crede şi cum simte, într-o lume tot mai polifonică şi mai zgomotoasă.

Spre neuitare: o filă din istoria parcului central al Bacăului

      Rare şi aproape ilizibile sunt mărturiile despre Bacăul de altădată, adevărate palimpseste îngropate în noianul informaţiilor naţionale. Totuşi, precum exploratorii vremurilor trecute, mai găsim urme care deschid noi orizonturi pentru cunoaşterea patrimoniului verde băcăuan...

ŞEDINŢA CONSILIULUI PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI BACĂU

(…)

UN NOU PARC COMUNAL

D. primar C. ZLOTESCU cere şi consiliul aprobă ca pe terenul liber dintre spitalul comunal şi stadionul sportiv să se creeze un parc comunal, pe care ministerul de domenii va planta, prin inginerii silvici, un număr de 80.000 de arbori. Şedinţa consiliului comunal a luat sfârşit la ora 9 seara.

Ziarul Dimineaţa, 16 iulie 1935

***

Iată şi o imagine a edilului care şi-a pus semnătura pentru înfiinţarea parcului central al Bacăului:

Sursa foto: ziarul Viitorul, 13 noiembrie 1936 (colorizare digitală)

Mica informare în presa naţională despre înfiinţarea parcului băcăuan 

(marcare cu roşu în articolul complet despre şedinţa Consiliului Primăriei Bacău)

Cum ar putea fi o zi de 22 martie...

 "Există trei tipuri de oameni: cei care fac lucrurile să se întâmple, cei care observă acele lucruri întâmplându-se și cei care nu știu ce i-a lovit. Pentru ca un oraș să se dezvolte frumos, prima categorie ar trebui să fie cea mai importantă." - Osborne și Gaebler ("Reinventing Government", 1992)

Spiritul comunitar...

 22 martie 1935. Ultima oară când spiritul comunitar s-a manifestat plenar și eficient în Bacău... 

Privește cerul!

 E prea frumos cerul ca Dumnezeu sa nu fie acolo, spunea Paul Feval...

Primarii Bacăului: Mihai Văgăunescu

        „Ca trăsnit mă pomenesc căzut în genunchi de fulgerătura unui glonte tras asupra-mi de la 4-5 pași, apoi cad pe spate cu arma încleștată în mâini și roșie de sângele ce vărsasem cu ascuțișul ei; un val fierbinte de căldură-mi trece prin tot corpul, în vreme ce simțeam că șiroaie de sudoare îmi brăzdează fața, iar prin sân un val de sânge se scurgea către cingătoare.“ Evacuat de urgenţă, a avut totuşi zile, chiar dacă i s-a amputat braţul stâng, devenind infirm pe viaţă  - sursa: Însemnări zilnice de front. O mică secvenţă din viaţa unei personalităţi a Bacăului, cu o biografie ieşită din comun, din păcate prea puţin cunoscută chiar şi pe plan local. În calitate de primar al oraşului, a contribuit din plin la modernizarea urbei în perioada 1932-1934 şi i-a condus destinele în anii grei de război (1941-1943). O trecere în revistă a realizărilor de la începutul primului mandat ne-o oferă ziarul Dimineaţa din 7 noiembrie 1933, în articolul Activitate edilitară la Bacău. Înfăptuirile realizate sub primariatul d-lui M. Văgăunescu, recent descoperit de subsemnatul în presa vremii:

Foto: Mihai Văgăunescu. Sursa: Grigore Grigorovici - Bacăul din trecut şi de azi (culegeri monografice), Tipografia Primăriei Municipiului Bacău, 1933 [pe copertă 1934]

BACĂU. — Deşi de la venirea în fruntea primăriei municipiului a d-lui deputat M. Văgăunescu, nu a trecut decât o singură campanie de lucru, totuşi programul edilitar pe care l-a enunţat la venirea sa în fruntea municipiului a fost în bună măsură pus în practică, astfel că astăzi a făcut un pas înainte spre modernizarea sa.

LUCRĂRI DE PAVAJE

Printre lucrările edilitare mai importante vom releva în primul rând lucrările de pavaje a străzilor din cuprinsul municipiului, care au necesitat sume mari de bani, dar care au fost totuşi procurate printr’o administrare chibzuită, fără a fi nevoie de vreun împrumut. Astfel, s’au pavat străzile Buna Vestire, în suprafaţă de 1310 m.p. al cărei cost a fost de 713.933 lei; Mareşal Presan în suprafaţă de 5312 m. p., costul fiind de 2.870.242 lei; Ionitză Sturdza, în suprafaţă de 8041,50 m.p., lucrare în valoare de 4.446.950, Basarabiei 540 m.p. în valoare de 294.414 lei; piaţa calea Oituz 1534 m.p. în valoare de 843.302 lei; piaţa Catedralei Sf. Neculae în supr. de 1424 m.p. 854.023 lei; şi str. Cristoveanu în supr. de 1251 m.p. 692.080 lei. În total s’au executat în interval de 6 luni pavaje în valoare de 10 milioane 720.009 lei.

Pe lângă lucrările de pavaje de mai sus s’au reparat vechile pavaje pe străzile Mihai Viteazul şi Regele Ferdinand, s’a executat pavajul pe strada Buna Vestire, s’au refăcut trotuarele din piaţa Sf. Neculai, toate aceste lucrări costând 34.889 lei.

TROTOARELE

Până la venirea d-lui M. Văgăunescu în fruntea primăriei, periferiile oraşului erau complect neglijate. Aproape nimic nu s’a făcut pentru regiunile din marginea oraşului, printre care menţionăm în prin acele părţi pe timp de ploaie era imposibilă. Faţă de această situaţiune, d-sa a dispus efectuarea unei serii întregi de lucrări în regiunile periferice ale oraşului, printre care menţionăm în special lucrările de trotuare. Astfel, s’au executat trotuare pe străzile Banul Mărăcine, Iarmaroc, Cremenei, Bradului, C. Negri. Marconi. Aurel Vlaicu, Hotinului, Artileriei, H. Beivscu, D. Cantemir, Trec. Borzeşti, Avram Iancu. Casele Naţionale, Fundătura Conache, Mircea şi Traian, toate în suprafaţă. de 5551 m.p, care au costat lei 134.069.

Dacă timpul se va menţine favorabil se vor mai executa trotuare pe străzile Zimbrului, Poştei, Crişan şi Gloriei în suprafaţă de 1886 m.p., lucrări în valoare de 55.880 lei. In piaţa Sf. Neculai, se execută trotuare în valoare de 116.400 lei. Deasemenea, hala a fost în întregime asfaltată pe o suprafaţă de 1180 m.p. şi a costat 370.000 lei. Reparaţiunile de trotuare ce s’au executat în cursul acestui an au costat 13.486 lei.

Au fost prunduite străzile Ştefan cel Mare, Regina Maria cum şi alte străzi cu 2179 m.c. prundiş, care au costat 108.568 Iei. Deasemenea, cu prundul scos din străzile pavate, au fost prunduite numeroase alte străzi.

ALTE LUCRĂRI EDILITARE

În cursul acestui an s’a mai executat podul de lemn de pe str. Lunca Bistriţei în lungime de 49 m.l. în valoare de 75.726 lei; podul din parcul Bistriţei, în lungime de 21 m.l, în valoare de 44.769 lei şi s’au făcut reparaţiuni celorlalte poduri de pe canalul uzinei, în valoare de 3.500 lei. Deasemenea, pentru ca şcolile să poată funcţiona in mod normal s'au făcut reparaţiuni tuturor şcolilor primare, în valoare de 110.407 lei.

Localul primăriei a fost reparat, precum şi clădirea tipografiei comunale şi s’a vopsit gardul primăriei, efectuându-se lucrări în valoare de 60.589 lei. S’a mai terminat pavilionul de contagioşi dela spitalul comunal şi s’au cumpărat cele necesare pentru infiinţarea unei farmacii la spitalul comunal, lucrări care au costat 204.955 iei.

Pe lângă cele arătate mai sus, sub primariatul d-lui M. Văgăunescu s’au mai executat alte lucrări edilitare, mai mărunte. Astfel, s’au făcut diguri de piatră la pârăul Bărnat; instalaţii de apă in piaţa centrală; s’a construit biserica dela Şerbăneşti, s’a construit hala din cartierul C. F.R., s’au făcut numeroase împrejmuiri şi înfrumuseţări în grădinile oraşului, portaluri de intrare la hala centrală, cum şi gardul şi portalul de la cimitirul eroilor.

Mai trebue de relevat sporirea capacităţii de producţie a energiei electrice prin cumpărarea unui nou motor electric, care este în curs de instalare, precum şi proiectul construirii noului abator, pentru care se întocmeşte acum planul şi devizele.

La un buget de 33 milioane, realizarea unor lucrări edilitare în valoare de 14.421.000 lei, numai în intervalul de şase luni ale anului în curs, — fără a se aplica toate impunerile prevăzute de legea finanţelor locale, cum ar fi de pildă taxa ad-valorem, instituită pe mărfurile ce intră sau esă din oraş, — învederează grija pe care actualul primar o manifestă pentru binele oraşului şi pentru progresul lui.

 ***

Destinul omului şi destinul oraşului capătă în cazul lui Mihai Văgăunescu accente aparte, împletite heteroclit. De numele său se leagă într-un anume fel şi amenajarea parcului central al Bacăului. Aş putea spune că este o filă premergătoare din istoria tumultoasă a facerii inimii verzi a oraşului nostru, începută oficial pe 22 martie 1935. Această filă vă invit să o descoperiţi în Addenda monografiilor, printr-un articol deosebit, semnat de dl. ing. Mihai Ceucă: Povestea parcului. În Bacăul interbelic, lebedele negre ale lui Taleb se mişcau cu graţie....

Oraşul parcurilor naturale...

 Romanticii ani ’90: comisii pentru ecologie şi protecţia mediului, un oraş al parcurilor naturale 😏

Starea vremii pentru 22 martie ...1935

 Atunci, la momentul 0 al naşterii parcului central al Bacăului...

Sursa: ziarul Argus, 23 martie 1935

    22 martie 1935. Prin târgul Bacăului primăvara își intra în drepturi. După o dimineață cam rece, Soarele avea să apară, prefigurând o zi frumoasă, cu un pic de vânt. Cojoacele și cizmele erau curățate și puse la păstrare. Un june aduce la primărie  și înregistrează un memoriu semnat de peste 100 de cetățeni de frunte, prin care se solicita înfiinţarea unui parc pe terenul de pe lângă Spitalul „Pavel şi Ana Cristea”. Era momentul de început al nașterii - nu fără greutăți – al parcului nostru. Inima verde a Bacăului începea să bată...

Vezi şi: Ziua unei stări de spirit

O zi de vineri. Vineri, 22 martie 1935

Cum va fi vremea anul acesta, pe 22 martie? Cum vor fi vremurile?

PS: prin amabilitatea domnului Ilie Nicolae, avem confirmarea expertului: "Într-adevăr, cele consemnate în articolul prezentat sunt confirmate și în materialul de reanaliză (ERA). Astfel, în extindere o dorsală asociată anticiclonului Azoric concomitent cu prezența ariilor de joasă presiune active peste nordul Europei. Configurația barică prezentată a fost favorabilă unei circulații zonale, lucru definit prin direcția vestică a vântului. Mai mult, procesul de încălzire a vremii este sugerat și de faptul că sa menționat ceața matinală. Totuși, după câteva zile, presiunea urma să scadă, în ideea că se adâncea către sud un talveg, însă nu era ceva spectaculos în evoluția vremii."

Orașe pentru oameni

    Un cartier, un parc, un centru civic are nevoie de trăire. Pardon, Trăire. Numai așa putem vorbi de atașament, de identitatea locului, de moștenire. Sentimentul apartenenței și spiritul locului se cultivă, făcând cu adevărat ca orașul să fie pentru oameni...Trăirea face diferența între un oraș viu și unul anchilozat. Restul e vorbă goală, iar toată experiența profesioniștilor spațiului urban rămâne pe un raft de bibliotecă, vetust și plictisitor pentru rânduiala vremurilor prezente și viitoare... 

Uau: bazin de înot în parc!

        Nu vă împacientați, vorbim de vara anului 1950 😏. Oricum, foarte interesat detaliul cu bazinul de înot din parc. Oare mai găsim vreun bunic care să ne povestească despre acele vremuri?

În marea operă de înflorire a satelor şi oraşelor noastre şi de ridicare a lor din punct de vedere economic, valorificarea resurselor locale de către Comitetele Provizorii are o importanţă deosebită. Comitetele Provizorii, prin secţiile lor de gospodărie şi industrie locală, au pornit cu hotărîre la îndeplinirea acestei sarcini, rezultatele obţinute până in prezent fiind îmbucurătoare. Iată un exemplu de felul cum Comitetul Provizoriu al oraşului Bacău se îngrijeşte de acest lucru. În parcul Libertăţii din acest oraş a fost amenajat un loc special pentru copii, loc înzestrat cu un bazin de înot, un pavilion de adăpost pentru copii şi mamele lor şi un solariu unde copiii vor putea face plajă.

Sunt însă şi unele Comitete Provizorii care nu acordă destulă atenţie acţiunii de valorificare a resurselor locale. Comitetul Provizoriu ai oraşului Buhuşi-Neamţ bunăoară deşi are multe posibilităţi, nu face acest lucru. Există în oraş o fabrică de cherestea pe care Comitetul Provizoriu ar putea s-o pună în funcţiune; tot aici s-ar putea duce o susţinută acţiune de valorificare a fructelor. In oraş se fac numeroase construcţii şi dacă Comitetul Provizoriu ar fi înfiinţat o fabrică de cărămidă, desigur că problema materialelor necesare acestor construcţii ar putea fi soluţionată în bună măsură. Lipsa de preocupare a Comitetului Provizoriu este dăunătoare oraşului şi un exemplu în acest sens este faptul că instalaţiile electrice şi de apă sunt prost întreţinute. Iată de ce Comitetul Provizoriu trebuie să pornească de urgenţă la lichidarea pasivităţii faţă de aceste probleme şi să introducă un spirit gospodăresc, caracteristic unui organ local de tip nou.

Sursa: “Bogăţii scoase la iveală”, în “România liberă”, 23 iunie 1950

Foto: parcul central băcăuan, aşa cum apare el în planul oraşului întocmit de Institutul Geografic Militar în anul 1943.

Lucrări edilitare: Parcul Copiilor din...Parcul Libertăţii (1951)

 Pe drumul spre modernizare...

Sursa: Universul, 16 august 1951

Târâș-grăpiș, spre cele mai înalte culmi ale civilizaţiei socialiste 😁

 “Cum e şi firesc, sfatul popular al oraşului Bacău, are prevăzute în plan numeroase construcţii. Unele lucrări au fost începute şi construcţiile merg înainte, altele ca, de pildă, teatrul de vară din parcul Libertăţii, amenajări edilitare, cvartalul de locuinţe, şcoala din cartierul Gherăeşti etc., nu au fost nici măcar proiectate deşi fondurile pentru construcţia lor au fost alocate la vreme. În afară de acestea mai există însă şi alte construcţii neîncepute. Refacerea străzilor 9 Mai, 23 August şi alte lucrări nu au fost începute pentru că nu s-au prevăzut fonduri. La acestea există în schimb documentaţiile respective.

Din aceste două aspecte puse faţă în faţă, reiese că comitetul executiv orăşenesc şi-a creat singur încurcături. În loc să asigure documentaţii pentru lucrările care au deja fondurile prevăzute, a făcut exact pe dos. Aşa că unde sînt fonduri nu sînt documentaţii, iar unde sînt documentaţii nu sînt fonduri. O judicioasă planificare ar putea pune capăt acestei anomalii.”

Sursa: Cînd e una, nu e alta – ziarul România liberă, 31 mai 1958

Blocuri de locuinţe în Parcul Libertăţii (sursa: revista "Arhitectura", 1959)

Candidaţi pentru lista arborilor protejaţi pe plan local (3)

 Unul dintre cei mai falnici stejari din oraş, cu o coroană superbă, de mari dimensiuni. Îl putem admira în Parcul "Cancicov", la sud-est de gardul Muzeului de Ştiinţe ale Naturii, spre fâmtâna arteziană a celor trei graţii...

Verde demografic pentru un viitor mai bun

 O  iniţiativă lăudabilă:

O scurtă și răcoritoare plimbare duminicală în parc mă face să vă reamintesc despre o inițiativă dragă mie, aceea de a onora fiecare nou-născut și fiecare cuplu proaspăt căsătorit prin plantarea câte  unui copac. Pe lângă îmbogățirea patrimoniului natural din orașul nostru, acest demers simbolizează un nou început, plin de promisiuni și speranțe. Doar în 2022, în Bacău s-au înregistrat 760 de căsătorii și 3233 de nou-născuți. Imaginați-vă ce ar însemna aceste cifre transpuse în parcurile orașului!

Vă îndemn cu inimă deschisă să vă alăturați în această inițiativă, pentru a crea împreună un oraș mai verde și mai prietenos cu mediul înconjurător! Dacă sunteți parte dintr-un cuplu nou-căsătorit sau un proaspăt părinte, tot ce aveți de făcut este să vă exprimați această intenție pe adresa Primăriei Bacău - contactprimarie@primariabacau.ro. Un reprezentant al instituției vă va contacta pentru a stabili detaliile ulterioare. Plantările efective se vor desfășura în lunile martie și aprilie în parcurile Catedralei, Nord, Trandafirilor, Prefecturii, Olimpic, Sud, Făgăraș. - Liviu Miroșeanu, viceprimar liberal al municipiului Bacău, pe pagina personală de Facebook.

O posibilă imagine dendro-nupţială din Bacăul urmaşilor (sursa: Pinterest)

Wood wide web: viaţa secretă a copacilor

    În 2017, Peter Wohlleben făcea senzaţie cu lucrarea „Viaţa secretă a copacilor” (apărută şi la noi, prin grija Editurii Publica - foto). Silvicultorul  german  ne dezvăluia atunci crampeie din viata secretă a arborilor, scoţând la iveală detalii uluitoare despre aceştia: copacii au memorie, comunică intre ei, simt durerea şi pot chiar să facă insolaţie sau, pe masura ce înaintează in vârstă, să le apara riduri. Anumiţi copaci (stejarii, spre exemplu) comunică prin mesaje olfactive: atunci când un exemplar este atacat, emană anumite substanţe prin care-şi avertizează semenii din imediata apropiere. Alţii produc în decurs de câteva minute seve amare, care alungă insectele. Comunicarea între rădăcini se face nu numai între ele direct, ci și prin ciuperci care funcționează precum fibrele de net, vorbindu-se astfel tot mai mult de wood wide web, fiindcă într-o linguriță de pământ de pădure sunt kilometri de hife (celule filamentoase din ciuperci). Comunicarea este, imaginaţi-vă, şi electrică. Fagii, stejarii sau molizii trimit semnale electrice cu o viteză de circa 1cm/minut când sunt agresați de animale, de exemplu când li se mănâncă din coajă. O adevarată relaţie simbiotică se stabileşte în pădure, zonele forestiere sunt interconectate prin aceste reţele neştiute, dar foarte eficiente atunci când nu sunt bulversate de acţiunea antropică…

La fel ca oamenii şi animalele, pădurile  tind sa aibă copaci ,,mama”, care acţionează ca centru de comandă al întregului sistem. Arborele-mamă este arborele care transmite anumite mesaje si gestioneaza toate informaţiile din pădure. Potrivit unor cercetări recente, arborele-mamă are, de asemenea, o abilitate neobişnuită de a recunoaşte ce arbori au crescut din propriile ei seminţe şi chiar pot avea anumiţi favoriţi. Scenariu de Avatar, nu-i aşa?

Evoluţia extraordinară a ştiinţei ne demonstrează că silvicultura tradiţională nu trebuie să mai vadă un copac drept un banal furnizor de lemn. Încă suntem la stadiul în care, vorba lui Wohlleben, „pădurarii convenționali înțeleg la fel de mult despre pădure ca și măcelarul despre bunăstarea animalelor”…

Două lucrări despre viaţa secretă a verdelui...despre care nu veţi citi în manualele de biologie

Viitorul ne va rezerva în continuare mari surprize şi în acest domeniu, sunt convins. Abia de acum universul regnului vegetal începe să fie perceput…În „Verde uimitor” (Editura Art, 2018 – foto) Mancuso şi Viola ne atrăgeau atenţia că „doar aroganţa umană şi faptul că viaţa plantelor se desfăşoară într-un mod lent ne împiedică să le apreciem inteligenţa – da, inteligenţa -  şi extraordinarul succes al dinamicii existenţei lor.” Vom avea răbdarea şi înţelepciunea să le ascultăm semnele?