Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Oraşul cel nou avea nevoie de o nouă înfăţişare, modernă, în zona unei porţi de intrare atît de importante: gara C.F.R. Clădirea staţiei C.F.R. avea să mai aştepte însă până în toamna anului 1982…Detalii aici.
Un interviu luat de Paula Ionescu primarului Bacăului, Ioan Ichim. Articolul a fost publicat în “România pitorească” în anul 1975.
Băcăuanii îi sunt oricînd credincioşi
naturii» ne-a declarat IOAN ICHIM, primarul municipiului
Bacăul
este cunoscut multora ca oraş natal al lui Bacovia. Se ştie că în anii
adolescenţei poetul colinda mulţi kilometri pe jos, prin zăvoaiele Bistriţei,
iarna patina ore întregi pe rîul îngheţat...
— Un
îndrăgostit de natură, aşa cum a fost Bacovia, a putut să găsească totdeauna,
în jurul oraşului nostru, locuri care să încînte ochiul şi sufletul. Să ai apa
Bistriţei în apropiere, păduri şi pajişti înverzite — asta înseamnă tot atîtea
rezervaţii pentru linişte, odihnă, recreere. Am depăşit însă demult timpul
modestului orăşel de provincie. Ascensiunea contemporană a municipiului,
concretizată pe multiple planuri, cuprinde în mod firesc şi schimbările aduse
peisajului de agrement. Frumuseţea naturii a fost ajutată şi completată pe
măsura nevoilor omului modern. Desigur, toate aceste locuri care compun acum
oazele timpului liber al locuitorilor noştri sunt destinate în egală măsură
tuturor turiştilor care vin să ne viziteze. Este important de amintit că pentm
a ajunge la ele nu trebuie parcurse distanţe mari şi obositoare.
— Am
aflat şi din ziarul local «Steagul roşu» că marea bucurie a băcăuanilor a fost
în acest an crearea «Insulei de agrement».
—
Este o bucurie şi pentru că locuitorii municipiului au participat direct,
alături de edili, prin muncă patriotică, la realizarea ei ca şi a altor locuri
destinate odihnei. Pe fosta albie a Bistriţei, acolo unde există acum un lac de
redresare, noi am amenajat un spaţiu de zece hectare de verdeaţă: iarbă,
garduri vii, 2.000 de arbori şi trandafiri, ala umbroase, 300 de bănci, un
kilometru şi jumătate de promenadă, o frumoasă panoramă spre o oglindă de apă
de 36 de ha, două şalupe şi bărci pentru plimbări de agrement, mai avem acolo o
plajă cu vestiare, terenuri de sport, restaurant, un parking asfaltat. Aceasta
este în linii mari, «Insula de agrement» la care se poate ajunge în numai 20 de
minute, ea aflîndu-se la numai trei kilometri de oraș.
— Am
auzit vorbindu-se și despre Parcul Gherăești. Este departe?
—
Mergînd spre extremitatea de nord-vest a municipiului, la cinci kilometri.
Acolo există arbori, iarbă, în mijlocul lor căsuţe într-un camping care oferă
peste 100 de locuri de cazare, o platformă pentm corturi, o
patiserie-restaurant, un bazin de înot şi o terasă unde se prezintă deseori
spectacole artistice. Un loc nu numai pitoresc, dar şi deosebit de interesant,
este parcul dendrologic de la Hemeiuș (la nouă kilometri de oraş, pe şoseaua
spre Piatra Neamţ) unde pot fi văzute specii de arbori şi plante din toate
zonele ţării. în apropiere amatorii de sport găsesc terenuri de tenis, handbal
şi baschet. Frumoasa pădure de pe dealul Măgura — care face parte din fondul
funciar subcarpatin — se află la 16 kilometri de Bacău. Este un alt loc de
odihnă unde turiştii găsesc, la hanul cu acelaşi nume al cooperaţiei de consum,
bunătăţi ale bucătăria moldoveneşti. Pentm cei mai mici cetăţeni ai noştri
agrementul este şi trebuie să însemne multă mişcare, sport. De aceea, aş mai
aminti şi baza nautică de pe lacul de acumulare Bacău II (la cinci kilometri de
oraş) unde au loc şi concursuri naţionale de juniori şi unde se poate practica
şi învăţa înotul. Există acolo şi o platformă pentm instalarea corturilor.
—
Dar pentru ce mai vîrstnici, care au rămas şi ei credincioşi naturii cu
sufletul?
— Bacăul are Parcul Libertăţii în care ne-am îngrijit să aducem anul acesta încă 2100 de arbori şi trandafiri, 100 de mii de flori şi să începem extinderea lui cu încă 1800 mp. Aici, un inimos artist cum este profesorul Huţanu a realizat, împreună cu elevii săi de la Şcoala de artă populară, lucrări de sculptură în lemn care se potrivesc de minune cadrului. În Parcul Trandafirilor vrem să readucem atmosfera chioşcului cu fanfară de pe vreme bunicilor noştri. Deoarece avem în vedere, ca în întreaga ţară, ocrotirea fondului forestier, tot ceea ce vom face pentm băcăuani în continuare se referă la modernizarea zonelor de agrement care trebuie să fie marile noastre surse de refacere fizică şi spirituală.
Câtă transparenţă...😁😁
În centrul oraşului Bacău, în imediata vecinătate a hotelului turistic „Decebal“, a fost construită şi dată în folosinţă, zilele acestea, o nouă clădire modernă: casa de modă. Noua unitate a coooeratiei meşteşugăreşti se adaugă celor construite în ultimii ani în municipiul şi judeţul Bacău. La parterul casei de mode băcăuane sînt amplasate spaţii de primire a comenzilor pentru încălţăminte, marochinărie, bijuterie şi pentru desfacerea unor obiecte de artă populară. Primul etaj este rezervat cabinelor de probă şi atelierelor de confecţii bărbăteşti şi pentru femei, lenjerie, tricotaje, precum şi unui cabinet de cosmetică modern utilat. De menţionat că toate aceste ateliere au un program de funcţionare permanent. Ultimul etaj este destinat atelierelor de producţie şi depozitelor. Pe lîngă rolul ei productiv, casa de modă contribuie din plin la înfrumuseţarea urbanistică a Bacăului. (Corespondentul „Scînteii“, Gh. Baltă) - ediţia din 19 martie 1974
În această zonă, prin 1980-1982 încă mai exista un mic tăpşan care, pe timpul ierni cu strat generos de zăpadă, devenea un vesel derdeluş pentru puştimea gălăgioasă de pe Aleea Parcului. Anii au trecut, iar colţul verde a devenit tot mai liniştit, chiar stingher printre noile construcţii apărute în deceniul "marii tranziţii spre economia de piaţă", care a ciunţit intrarea în parc. De-a lungul anilor am tot scris despre degradarea acestui spaţiu verde. Ieri, surpriză: dizgraţioasele garaje au fost puse la pământ. Îmi doresc din toată inima să fie doar un început al remodelării peisagistice atât de aşteptate de băcăuanii din proximitate şi nu numai....
.jpg)
.jpg)
Am intrat în timp în anul 1961 pentru ca, am stiut aceasta întotdeauna si nu am uitat, era nevoie de noi. Întemeierea nu a fost usoara. Am primit un nume: Scoala Medie Nr. 4 Bacau, un statut: „Unitate în dezvoltare” si un plan de scolarizare pentru clasele V-XI. Existam ca forma, dar ne lipseau lucruri fundamentale: nu aveam un sediu propriu (în primul an am functionat în cladirea Scolii Generale Nr. 5, de pe strada 6 Martie), un colectiv didactic închegat, definit, o identitate clara. Anul 1961 a fost punctul zero al existentei noastre; virtual, aveam totul, fiindca toate drumurile ni se deschideau, concret, nu aveam nimic si trebuia sa ne gasim calea, sa ne definim.
Ne-am gasit întâi locul fizic. În anul scolar 1962-1963, în centrul orasului, pe
Strada 15 August, astazi Strada Lucretiu Patrascanu, a început constructia
lacasului nostru, o cladire cu 24 de sali de clasa, 4 laboratoare, cabinet
medical, cancelarie, dupa un proiect arhitectural modest, comun tuturor
scolilor din acea vreme, o replica în piatra a tendintelor de uniformizare si
înregimentare specifice ideologiei timpului. Din proiectia opaca lipseau
biblioteca, sala si terenul de sport, sala de festivitati, construite mai
târziu, cu exceptia ultimei, aproape imposibil de adaugat într-un spatiu
atribuit cu zgârcenie.
În anul scolar 1963-1964, am functionat pentru prima data în casa noastra, cu clase de liceu (IX-XII), formând o comunitate scolara cu 853 de elevi si 43 de profesori, iar în urmatorul an, 1964-1965 îsi finaliza studiile prima promotie de liceeni. Am trecut, în 1990, dintr-o lume în alta, o trecere lina fiindca valorile noastre, proprii scolii dintotdeauna, nu s-au dovedit caduce. Prestigiul scolii în comunitate a sporit dupa 1990, fapt confirmat de optiunea celor mai buni elevi de gimnaziu pentru colegiul nostru, de rezultatele la examenele de bacalaureat, la concursurile si olimpiadele scolare. În ultimii ani, aceste rezultate ne-au situat printre cele mai bune colegii din tara, fapt confirmat de locul 8 obtinut în competitia „10 pentru România”, în care s-au confruntat unitati scolare de prestigiu. - din Istoricul Colegiului Naţional "Gheorghe Vrănceanu" Bacău
Un oraș este şi suma palimpsestelor sale, regenerate și îngrijite cu un adaos de pământ fertil. Bacăul, așezare seculară, a avut parte, de-a lungul evoluției sale, de numeroase "lebede negre": invazii, inundații, incendii...Mai crâncene decât acestea, indiferența și mai ales incapacitatea de a ieși din jocul unor interese mărunte au dinamitat constant șansa acestui oraș de a-și valorifica constant certele elemente de favorabilitate oferite de specificul cadrului natural, dar și realizările unor oameni care au vrut să lase ceva durabil pentru urbe. Un nou exemplu ne este oferit prin documentarea domnului inginer Mihai Ceucă asupra statuilor care au înfrumusețat orașul de altădată și o concluzie amar-dureroasă, dar atât de adevărată...
ROATA ISTORIEI SE ÎNVÂRTEȘTE.
Cercetez (ca amator)
de mulți ani istoria existenței statuilor amplasate în diverse locuri ale urbei
noastre. Fără a face teoria simbolistică a statuilor, sunt partizanul ideii cu
rădăcini antice că o statuie materializează recunoștința datorată de cetățeni
unei personalități care a făcut fapte bune pentru comunitate. Indiferent de
conjuctura politică a respectivei perioade, personalitatea s-a remarcat ATUNCI
cu fapte bune, care au contribuit la evoluția istorică a comunității. Nu știu
să existe statui ridicate pentru a proslăvi hoți, criminali, trădători. Nu
înțeleg logica demolării, nici a neglijării monumentelor ridicate de strămoși,
pe motive de incompatibilitate cu principiile actuale ale politicii sau ale
moralei sociale. Dacă ne respectăm strămoșii, de ce să nu le respectăm și
simbolurile precum și principiile?
Am scris destul de
mult, pe această pagină de Facebook, sau în reviste și cărți, despre
monumentele care constituie, oficial sau nu, obiecte ale patrimoniului nostru
local. Am reacționat la indiferența celor care au ca sarcină de serviciu
apărarea, reabilitarea și restaurarea patrimoniului cultural și la nepăsarea
concitadinilor față de neglijența perpetuată. Nu am reușit, încă, să documentez
istoria tuturor statuilor băcăuane, deoarece sunt puține acte oficiale care să
marcheze diversele etape ale existenței statuilor. Citind prin arhivele
publicațiilor românești, am avut surpriza să constat reacții ale societății
civile față de faptele reprobabile care au atentat la integritatea statuilor.
Ultimile descoperiri sunt elocvente pentru a demonstra că, din nefericire,
statuile au fost și încă mai sunt obiecte de luptă politică, ținte
distructibile ale conflictelor penibile. Demolările cu caracter de răzbunare
politică, reamplasările neargumentate urbanistic, abuzive, urmate de
depozitările neglijente, au făcut ca patrimoniul cultural local să-și piardă,
irecuperabil, valoarea.
.jpg)
.jpg)
Dezavuez, firesc,
exprimările extremiste din articolele reproduse, dar să reținem esența
conținutului și să încercăm să facem presiunea civică necesară ca astfel de
„istorii” să nu se mai repete!
P.S. Vă amintiți să
fi văzut statuia lui Ștefan cel Mare și cea a lui Mihai Viteazu???
Statuia lui Radu Porumbaru în Piața Porumbaru, fostă Mică,
Florescu, Aroneanu,
Revoluției, acum Alexandru cel Bun.
Sursa: Mihai Ceucă - Facebook/ pagina Clădirile ce-au fost...
Vezi şi: Locuri de condensare în Bacău: "România biruitoare"
Viaţa şi moartea statuilor din peisajul urban băcăuan
Bacăul artei monumentale: Cum ar fi fost dacă....
Post scriptum: Pentru că astăzi este 15 ianuarie, să încheiem cu Mihai Eminescu:
...Ca
să-ţi dai seama de nivelul culturii generale a unei naţii, trebuie să vezi ce
idoli are.
Avem
nevoie, mai întâi de toate, de-a urî neadevărul, ignoranţa lustruită,
cupiditatea demagogilor, suficienţa nulităţilor. (Mihai Eminescu în ziarul
"Timpul", 28 septembrie 1880)
Atunci a început povestea: 9 mai 1959...
Bacău, Stadionul "23 August" (carte poştală circulată în anul 1964)
Vezi şi Bacăul la 1967: lupta dintre vechi şi nou
Vulcanul celor 15000-20000 de microbişti...
Finalul?
Sursa: Youtube
„O, vino odată,
măreţ viitor”,
clama poetul amurgurilor violete. Şi pentru urbea sa natală măreţul viitor a venit!
Fotografiile din aceste pagini sînt în măsură să depună mărturie convingătoare despre Bacăul de azi, dezvăluind un oraş modern, frumos şi curat, cu o personalitate inconfundabilă, nepereche. Urbea compătimită de cel mai mare poet al locului, de George Bacovia, „Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie / Am intîlnit un popă, un soldat... /De-acum pe cărţi voi adormi uitat, / Pierdut într-o provincie pustie“, s–a retras într-o amintire parcă demult întîmplată. Pe locul ei, aglomerare dezordonată de case pitice şi străzi prăfoase, s-a ridicat şi se ridică, deprinzîndu-se să privească lumea de la înălţimea etajelor şi a orgoliilor împlinite, Bacăul acestor ani, a cărui adevărată rectitorire s-a produs după 1965. În acest răstimp al viselor transformate în fapte care este Epoca Nicolae Ceauşescu, cea mai fertilă din istoria României, Bacăul s-a aliniat înaltelor ritmuri de dezvoltare ale ţării şi, uneori, chiar le-a depăşit, oraşul de la confluenţa Bistriţei cu Siretul realizînd azi, în numai 50 de zile, întreaga producţie marfă a anului de răscruce 1965. Ni se pare obligatorie, tocmai pentru a arăta de la cît de puţin s-a pornit, fixarea unor repere chiar mai vechi, notînd că, de pildă, în 1939, Enciclopedia României menţiona că industria Bacăului se limita la „o moară cu turbină, două cu apă, o fabrică de cherestea, o fabrică de lumânări de seu, patru tăbăcării, două fabrici de oale de pământ şi două de postavuri“. Drumul de atunci şi pînă azi, cînd industria de aici a ajuns să exporte (avioane, hârtie, maşini de alezat şi frezat, case prefabricate, confecţii, încălţăminte etc.) mai mult decît ea însăşi realiza, cu totul, în 1965, ar fi trebuit să dureze, să zicem, o sută de ani. Ca într-un miracol însă, ca urmare a politicii partidului şi statului de dezvoltare armonioasă a tuturor zonelor ţării, a temeiniciei şi implicării băcăuanilor înşişi, acest drum s-a scurtat mai mult decît şi-ar fi putut închipui, la inaugurarea Iui, chiar şi cei mai împătimiţi optimişti.
Bacăul de azi se înfăţişează aşa cum vedeţi în imaginile alăturate. Ca un oraş mirosind a var şi a tencuială, s-au dat în folosinţă după 1965 peste 45000 de apartamente, cam 80 la sută din locuitori mutîndu-se în case noi, ca un oraş cu o arhitectură zveltă şi armonioasă, la poalele căreia se revarsă, la acest ceas de primăvară, un ocean de flori, cu precădere de lalele. Pe harta lui au prins contur cîteva cartiere noi, Mioriţa, Bistriţa Lac, Cornişa, Parcului etc. Intrarea dinspre Bucureşti, asig urată de Bulevardul Republicii şi, în continuarea lui, de Calea Mărăşeşti, se deschide larg ă şi primitoare, avertizîndu-te parcă, prin geometria ei graţioasă, cu linii jucate şi, nu o dată, derutante pentru ochi, despre celelalte plăcute surprize pe care, şi mai înăuntrul lui, oraşul ţi le va oferi, la fiecare pas. Un hotel impunător, pe numele lui „Moldova“. O casă de cultură, cu o activitate trepidantă. O gară, de asemenea nouă. Tocmai dat în folosinţă, un bazin de înot cu dimensiuni olimpice. Alături, o sală d e atletism acoperită, unica din ţară cu pistă circulară. Întregrîndu-se perfect în acest cadru modern, cîteva pasaje de nivel se arcuiesc elegant peste bulevardele din centru, conferindu-le un plus de eficienţă rutieră şi, totodată, de spectaculozitate. Şi totuşi, printre atîtea şi atâtea nuanţe, culoarea preferată a oraşului rămîne verdele. Parcurile, nu doar cele întinse, „Libertăţii“ sau „Gherăeşti“, ci şi cele restrânse, din jurul blocurilor, alcătuiesc „plămînul" Bacăului, de care locuitorii au mare grijă, neaşteptînd totul de la primărie. O iniţiativă a acesteia, de a da în primire spaţiile verzi unităţilor economice şi şcolilor, a stimulat spiritul civic, fiecare străduindu-se ca parcul său să arate cît mai rînduit, cît mai curat. Iar rezultatele acestei întreceri, chiar dacă ea nu poartă, concret, respectivul nume, se văd cu ochiul liber, localnicii obişnuind să-i identifice pe cei veniţi în trecere, din alte părţi, după cutezanţa de a rupe o floare ori de a arunca o hârtie pe stradă! Ei înţeleg că oraşul le aparţine şi că frumuseţea lui, ce trebuie întreţinută, depinde de rîvna şi de vigilenta lor. Oraş frumos, prin tot ce a construit şi construieşte, Bacăul e şi unul tînăr. Cam o treime din populaţia lui o constituie elevii şi studenţii (institutul de subingineri pe ntru construcţia de maşini), el, fostul „tîrg ursuz“, cum îl numea, trist, poetul său tutelar, purtîndu-şi acum cu demnitate şi semeţie destinul de aşezare tînără, ca vîrstă şi ca stare de spirit.
Ar mai fi, fireşte, multe de spus. Numai că fotografiile din aceste pagini, sînt, cred, cît se poate de grăitoare. Ele pledează, înaintea oricăror cuvinte, despre un oraş, ales aproape la întâmplare din geografia ţării, care îşi durează cu inspiraţie şi sudoare o istorie nouă şi tulburătoare, zidind pentru azi, pentru mîine şi pentru eternitate.
Reportaj de OVIDIU IOANIŢOAIA. Fotografii de PAUL AGARICI
Revista „Flacăra“, 16 mai 1986
Revista „Ateneu”, în nr. 9 din septembrie 1968, publica „Proiectul de împodobire cu lucrări de artă monumentală”, elaborat de Comitetul pentru cultură şi artă al judeţului Bacău. Iată care erau cele opt amplasamente vizate, neputându-ne reţine un oftat...
Amplasament nr. 1. Piaţa
Casei de cultură, a Consiliului judeţean
P.C.R. şi a Consiliului popular judeţean. Se propune realizarea unor ansambluri
de busturi din marmoră avînd ca temă „Figuri reprezentative ale culturii şi
ştiinţei pe meleaguri băcăuane“ ansamblu alcătuit din 9 busturi: Vasile Alecsandri,
Vasile Pârvan, Ion Ionescu de la Brad, Ion Atanasiu, Nicu Enea, Ion Borcea,
Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, George Enescu, care urmează a fi amplasate
în semicerc în jurul fîntînii arteziene pe socluri înalte de 1,50 m, iar bustul
să nu depăşească înălţimea de 0,80 m.
Amplasament nr. 2. Esplanada principală din zona hotel turistic
palatul telefoanelor. Se propune realizarea unei alegorii sculpturale avînd ca
temă ,,Monumente reprezentative privind evoluţia artei populare moldoveneşti“,
în zona esplanadei centrale hotel-telefoane vor fi amplasate zece blocuri
sculpturale executate în piatră, marmoră şi ceramică în aşa fel ca fiecare în
parte să exprime o idee legată de tradiţiile artei moldoveneşti şi de
specificul industrial, istoric, geografic şi turistic al judeţului Bacău.
Amplasament nr. 3 Scuarul din faţa Bibliotecii municipale. Propunem să fie mutată actuala statuie a lui Vasile Roaită în preajma staţiei C.F.R. Bacău sau în faţa unei întreprinderi din oraşul Bacău, iar în locul ei să fie amplasată o statuie din marmoră a lui George Bacovia de cca 3 m pe un soclu cu trepte de aproximativ 1 m.
Amplasament nr. 4 Scuarul central cu fîntînă arteziană în Parcul Libertăţii. Se propune dotarea acestui ansamblu existent cu grupuri statuare şi vase ceramice decorative amplasate în zona verde înconjurătoare şi în faţa fîntînii arteziene în parcul de odihnă, care prin tematica lor să contribuie la educarea estetică şi culturală a publicului. Lucrarea va cuprinde simboluri reprezentative din grupuri sculpturale ale artei teatrale, dansului, muzicii, poeziei, sculpturii, arhitecturii şi cinematografiei (cele şapte arte). Lucrările vor fi aşezate pe socluri joase (maximum 1 m) şi vor fi executate din marmoră sau piatră. Se impune, de asemeni, modelarea plastică a actualei fîntîni arteziene cu motive decorative din arta populară moldovenească.
Amplasament nr. 5 Parcul din jurul Teatrului de vară „Mihai Eminescu“. Se propune realizarea unei alegorii statuare pe tema poeziei „Luceafărul“ de Mihai Eminescu, la o înălţime de 3 m, pe un soclu platformă înalt de cca 1 m, profilată pe intrarea principală a Teatrului de vară. Lucrarea urmează a fi executată în marmoră sau piatră.
Amplasament nr. 6 Zona Cornişa Bistriţei, aferentă complexului
sportiv. Se propune realizarea unor blocuri sculpturale alegorice amplasate pe
liziera Cornişei — terasa Bistriţei, spre complexul sportiv, cu tema :
„CULTURA, ARTA ŞI SPORTUL“. Grupurile statuare urmează a fi transpuse în cca 15
blocuri sculpturale din piatră şi marmoră. Acest complex sculptural va avea
particularitatea că pe de o parte va agrementa complexul arhitectural Cornişa
Bistriţei, iar — pe de altă parte — prin felul în care este amplasat devine
vizibil de pe terasa interioară a rîului Bistriţa, a Complexului sportiv şi a
viitorului cartier Cremenea.
Amplasament nr. 7 Complexul de monumente istorice „CURTEA
DOMNEASCĂ“ şi „BISERICA PRECISTA“. Se propune realizarea unei compoziţii
monumentale evocatoare a ilustrei figuri a lui Ştefan cel Mare, care să scoată
în evidenţă preocupările marelui domnitor moldovean pentru înzestrarea Moldovei
cu vestite monumente de arhitectură. Lucrarea urmează să se integreze
ansamblului arhitectural al Bisericii Precista şi a curţilor domneşti din
curtea bisericii, care sunt singurele monumente istorice existente în oraşul
Bacău, constituind un complex unitar.
Amplasamentul nr. 8 Complexul universitar al Institutului
pedagogic. Se propune realizarea unui grup sculptural avînd ca temă:
„PERSONALITĂŢI DE SEAMĂ ALE ŞTIINŢEI ROMÂNEŞTI“. Grupul sculptural va cuprinde
busturile următorilor oameni de ştiinţă: Emil Racoviţă, Nicolae Iorga, Garabet
Ibrăileanu, Grigore Tăbăcaru, care pe lîngă importanţa lor ştiinţifică, sunt
reprezentativi pentru domeniul ştiinţelor naturii, al istoriei, literaturii şi
pedagogiei, desfăşurîndu-şi o parte din activitate pe teritoriul judeţului
Bacău. Aceste busturi vor avea înălţimea de 0,80 m şi vor fi aşezate pe socluri
de cel puţin 1,50 m. Se propune ca lucrarea să se execute în marmoră sau în
bronz.
La finalul articolului veţi găsi şi anul la care se face referire...😏
Bacău - un oraş modern, înfloritor
În anii construcţiei socialiste, dar mai ales în perioada
care a trecut de la Congresul al IX-lea al partidului, Bacăul a cunoscut,
asemenea tuturor localităţilor patriei, o puternică dezvoltare industrială şi
urbanistică, devenind o aşezare modernă, înfloritoare. În mai puţin de două
decenii, aici au fost construite două mari platforme industriale, în care se
înalţă unităţi puternice, ale căror produse sunt cunoscute şi solicitate nu
numai de economia naţională, ci şi la export, în numeroase ţări ale lumii. Între
acestea se numără întreprinderea de maşini-unelte, întreprinderea metalurgică,
Combinatul de îngrăşăminte chimice, întreprinderea de panouri electrice pneumatice,
Combinatul de prelucrare a lemnului. În acelaşi timp, s-au dezvoltat şi
modernizat combinatul de celuloză şi hirtie „Letea“, întreprinderea de pielărie
şi încălţăminte „Partizanul“, Întreprinderea de postav „Proletarul“,
întreprinderea mecanică şi altele. Acest ritm impetuos de dezvoltare economică
a făcut ca municipiul Bacău să realizeze în prezent o producţie industrială
anuală în valoare de circa 14 miliarde lei. Oamenii muncii de aici s-au angajat
ca în cinstea celei de-a 40-a aniversări a actului istoric de la 23 August 1944
şi a celui de-al XIII-lea Congres al partidului să realizeze o producţie
suplimentară în valoare de 500 milioane lei.
În imediata apropiere a cetăţilor industriale se înalţă
noile şi modernele cartiere de locuinţe. Pe cimpul dinspre Sărata, ca şi peste
pasajul de cale ferată, unde pînă nu de mult hălăduiau bălăriile, s-au
construit cartiere noi, adevărate „oraşe“ în oraş: Republicii, Cornişa
Bistriţei, Carpaţi, Milcov, Aviatori şi altele, în care trăieşte, în condiţiile
unui confort modern, peste 80 la sută din populaţia oraşului. Alături de cele
circa 45 000 de apartamente, s-au construit numeroase edificii
social-culturale, magazine comerciale, unităţi turistice şi prestatoare de
servicii pentru populaţie. Oraşul s-a îmbogăţit cu lucrări de artă monumentală,
au fost amenajate parcuri şi grădini, complexe sportive şi de agrement. Dacă la
data construirii lor — ne spune tovarăşul Vasile Albu, primarul municipiului —
vechiul palat administrativ sau fostul cinematograf „Mărăşti“, acum Teatrul
dramatic „Bacovia“, erau considerate construcţii monumentale, astăzi ele se
pierd între noile edificii realizate de proiectanţii şi constructorii noştri:
Casa de cultură, complexul hotelier „Moldova“, complexele comerciale „Select“ şi
„Romarta“, Institutul de învăţămînt superior, spitalul judeţean, sala
sporturilor. Şi continuăm să construim în ritm intens. Pînă la sfirşitul
actualului cincinal mai avem de înălţat şi pus în funcţiune noi capacităţi de
producţie, obiective social-culturale şi circa 8 000 de apartamente.
Într-adevăr, Bacăul continuă să fie un vast şantier. Se
construieşte atît în centru, cît şi în noile ansambluri de locuinţe Bistriţa-Lac,
Mioriţei, Bacovia, Ştefan cel Mare. Este de subliniat faptul că, în ultimii zece
ani, populaţia oraşului s-a dublat. Modernizarea centrului, ca şi a întregului
oraş este însoţită, cum e şi firesc, de un amplu program de lucrări
edilitar-gospodăreşti. Bacăul, care cu ani în urmă nu avea nici o stradă
asfaltată, dispune acum de o reţea de peste 120 kilometri de străzi
modernizate. În prezent, pe întreg cuprinsul oraşului se execută ample lucrări
de extindere a reţelelor de canalizare şi alimentare cu apă, se amenajează noi
spaţii de joacă pentru copii, de recreare şi agrement. Sunt preocupări la
înfăptuirea cărora, pe lîngă fondurile alocate de stat, îşi aduc contribuţia
toţi cetăţenii. Acest aport se concretizează prin executarea unor lucrări
edilitar-gospodăreşti în acest an, prin muncă voluntar-patriotică, în valoare
de peste 200 milioane lei. Este şi aceasta o dovadă a dorinţei fiecărui băcăuan
de a-şi vedea oraşul în care trăieşte şi munceşte tot mai frumos, mai
înfloritor.
Gheorghe BALTA corespondentul „Scînteii"
Sursa: Scînteia, 15 martie 1984
Un nou hotel la Bacău. La Bacău, în apropierea „Parcului trandafirilor“ se înalţă noul hotel al oficiului judeţean de turism, care va avea o capacitate de cazare de aproape 400 locuri. Noul hotel va dispune de numeroase spatii comerciale şi pentru diverse servicii. Constructorii trustului județean s-au angajat să încheie lucrările în a doua jumătate a anului 1979. (Gh. Baltă) - "Scînteia", 27 iulie 1978
Tot la înălţime se dovedesc şi constructorii din municipiul Bacău. În modernul ansamblu „Bistriţa-Lac“, ei au pus la dispoziţia oamenilor muncii noi blocuri de locuinţe. Cu acestea, numărul apartamentelor construite în anii care au trecut de la Congresul al IX-lea al partidului în municipiul Bacău a ajuns la 50 033. Numai în actualul cincinal au fost înălțate blocuri care însumează 950 de apartamente, cu 743 mai mult decît prevedea planul. În acelaşi timp, s-au dat în folosință moderna gară de călători, hotelul „Moldova“, piaţa centrală agroalimentară, două cinematografe, unităţi comerciale și altele. În anul 1985 vor fi construite încă 1 800 de apartamente, iar in viitorul cincinal — alte circa 10 000 de apartamente, precum si un mare număr de obiective social-edilitare. ("Scînteia", 2 decembrie 1984)
În vederea îmbunătăţirii aprovizionării populaţiei cu produse alimentare, comitetul executiv al sfatului popular al oraşului Bacău a luat în ultimul timp o serie de măsuri privindreorganizarea şi dezvoltarea reţelei comerciale în cartierele oraşului. în cartierul 1 Mai, de pildă, unul din cartierele aglomerate ale oraşului, au fost înfiinţate un magazin „Alimentara", un centru de pîine şi un magazin „Aprozar“. Centrul de carne care funcţiona în condiţii necorespunzătoare a fost reamenajat. Un magazin alimentar nou a fost înfiinţat şi în cvartalul de blocuri din Parcul Libertăţii, Lucrări de amenajare şi reorganizare a magazinelor alimentare au fost efectuate şi în cartierele Steaua Roşie şi Şerbăneşti. În cartierul Gherăeşti a fost organizat un magazin alimentar mixt, cu raioane specializate, iar în cartierul C.F.R. se lucrează la lărgirea şi reprofilarea tuturor magazinelor alimentare.
Sursa: Romînia
liberă,
10 decembrie 1959
.jpg)
.jpg)
Sursa: prof. Ioan Abramiuc, înv. Viorica Teofănescu - Geografia regiunii Bacău. Manual pentru clasa a III-a, 1959 (aprobat prin Ordinul Ministerului Învăţământului şi Culturii nr. 94961 din 25 august 1959)
Dacă lipseam 15 ani din oraşul meu natal şi aş fi revenit acum, desigur că aveam nevoie de un însoţitor care să mă conducă. Oraşul Bacău, oraşul foştilor capitalişti de teapa lui Porumbaru, Filderman, Izvoreanu, Calmanovici, Iordănescu, oraşul vechilor magherniţi unde erau exploataţi crunt miile de muncitori, oraşul foştilor cerealişti care-şi umpleau hambarele pe urma trudei ţărănimii muncitoare, oraşul Bacău a devenit de nerecunoscut în anii puterii populare.
Nici
în 50 de ani, vechea clasă exploatatoare, marii capitalişti nu realizau ceea ce
a realizat poporul nostru muncitor în 15 ani de la eliberare. Oraşul Bacău şi-a
schimbat complet înfăţişarea, au apărut fabrici noi ca cea de confecţii
„Bacăul“, Uzina de şuruburi „Muncitorul liber“, Uzina metalurgică, Combinatul
de carne. Iar Fabrica de textile „Proletarul“. Fabrica de piele şi încălţăminte
„Partizanul“ au fost utilate modern şi înzestrate cu grădiniţe şi creşe pentru
copii, cantine, dispensare medicale, staţionare, băi etc. În centrul oraşului
au apărut clădiri impunătoare unde au fost amplasate magazine de stat. Chiar
luna aceasta s-a deschis un nou magazin universal de toată frumuseţea. Tot anul
acesta, locuitorii orașului Bacău au participat la inaugurarea marelui Stadion „23
August“, cu o capacitate de 20.000 de locuri. Teatrul de stat complet refăcut,
Filarmonica de stat, două grădini de vară, ştrandul tineretului, 4 parcuri şi
cele 3 săli de cinematograf stau la dispoziţia oamenilor muncii. Mereu oamenii
muncii primesc locuinţe în noile blocuri ce se construiesc în diferite părţi
ale oraşului.
Femeile,
prin diferite acţiuni obşteşti şi prin participarea efectivă la munca
patriotică, au contribuit ca oraşul Bacău, unul din principalele centre
muncitoreşti ale ţării noastre, să arate cit mai frumos. Femeile din oraşul
nostru sînt hotărîte să cinstească cea de-a 15-a aniversare a eliberării
patriei noastre cu noi realizări în producţie şi pe tărîm social. - Maria MIHAI, preşedinta comisiei de femei de
la Fabrica “Partizanul”
Sursa: revista “Femeia”, 1959
La Bacău, a avut loc de curînd inaugurarea marelui magazin universal „Luceafărul“. Operă a proiectanţilor şi constructorilor din localitate, noua unitate a comerţului băcăuan, înălţată intr-un stil arhitectonic deosebit, constituie o adevărată podoabă a municipiului de pe Bistriţa. Pe o suprafaţă utilă de aproape 8 000 mp, cumpărătorii pot găsi o gamă variată de mărfuri industriale pentru bărbaţi, femei, copii şi adolescenţi. Magazinul are aproape 500 de lucrători şi dispune de raioane specializate care însumează mărfuri cît 50 de magazine obișnuite la un loc. (Gh. Baltă, corespondentul „Scînteii“) – în "Scînteia", 16 dec 1975.
Potrivit fotoreporterului Ioan Bîşcă, "magazinul universal Luceafărul a fost proiectat de Rozela Burnea Georgescu, arhitecta din Bacău care a mai semnat, între altele, proiecte precum blocuri de locuințe în Roman, Moinești, Comănești, Bicaz, Focșani și Bacău, sediul Procuraturii Bacău (1963), sediul Trustului Petrol Moinești (1966), Policlinica din Piatra Neamț (1967), magazine universale în Roman (1967) și Moinești (1968), complexul comercial „Zemeș” din Moinești (1968), hotelul Venus din Slănic Moldova (1971), hanul turistic „Măgura” (1974), extinderea și reamenajarea de la Teatrul Bacovia (1979), Hotelul Moldova (1979) și sala Ateneu din Bacău (1983)."
La garajul secţiei de transporturi din cadrul Întreprinderii Comunale din Bacău stau la start cîteva maşini aşteptîndu-şi şoferii.
Dar Vasile Hriţcu şi Victor Lupaşcu încă n-au venit şi nici nu vor veni curînd.
La restaurantul Zahana berea curge şuvoaie, încercînd să le potolească setea.
Beau de trei zile şi pîrdalnica de arsură încă nu-i stinsă. Cheful trebuie
menţinut patru zile, la fel ca în fiecare lună după salariu, altfel strică
firma şi li se duce dracului faima. (pasaj din articolul Prin Bacău cu
autobuzul, ziarul „Munca” nr 5461/1965)
Foto: Restaurantul Zahana din vechiul centru al oraşului Bacău
Sursa: colecţia ing. Mihai Ceucă; Irina Amalia Băcăoanu
GENEZA...Aşa se intitulează lucrările de artă înălţate de curînd în parcul Libertăţii din municipiul Bacău. Pentru realizarea lor, 40 de elevi de la liceele pedagogic, sanitar şi de construcţii din oraş au colindat localităţile de pe Văile Trotuşului, Caşinului, Oituzului, Tazlăului, adunînd în albume zeci de modele de sculptură în lemn, încrustate de artizanii satelor pe stîlpii porţilor, fîntînilor şi pridvoarele caselor. Constituiţi apoi într-o tabără de sculptură, sub îndrumarea profesorului Alexandru Huţanu, de la Şcoala populară de artă, ei au dăltuit in trunchiuri de stejar cele mai frumoase modele culese din comunele Berzunţi, Helegiu, Corbasca, Dofteana, Oituz şi Caşin, dînd viaţă unor veritabile opere de artă. Reunite sub genericul „Geneza”, lucrările tinerelor talente constituie astăzi nu numai o podoabă aleasă, ci şi un punct de atracţie pentru cei care vizitează oraşul. În acest mod informa întreaga ţară corespundentul ziarului Scînteia, Gheorghe Baltă, în numărul din 11 octombrie 1974, despre noua amenajare de parcul central al municipiului (Parcul Libertăţii, astăzi Parcul Cancicov).
Astăzi, acest ansamblu practic nu mai există. Cei 22 de stâlpii au căzut unul câte unul, coloana infinitului s-a prăbuşit şi ea, doar poarta monumentală mai rezistă, într-o stare avansată de degradare. Cum s-a ajuns aici? S-a dat vina pe timp, pe vreme, pe vremuri. Sporadic, înainte de diverse campanii electorale, s-au făcut promisiuni peste promisiuni. Idei au fost din partea specialiştilor, elanul civic nu a lipsit. Indiferenţa este, se pare, mult mai puternică. Din patru în patru ani, se mai aude câte ceva despre un proiect de reabilitare şi modernizare a întregului parc, după care liniştea se aşterne din nou. Patru ani înseamnă cu mult mai mult decât o simplă perioadă de timp. Patru ani reprezintă o nouă generaţie de copii care va creşte, îndepărtându-şi tot mai mult paşii de inima verde a oraşului şi de locul în care s-au născut....
Vezi şi: Gura de rai din parc...
Vă invit să vă delectaţi cu o savuroasă pagină despre reţeaua de restauraunte din oraşul Bacău şi modul în care se făcea alimentaţia publică la mijlocul deceniului 8 al secolului trecut. Articolul a fost publicat în numărul 3 din anul 1976 al revistei „Flacăra" („dosarul": Fără prejudecăţi despre RESTAURANTE MARI, RESTAURANTE MICI), sub semnătura lui Răzvan Bărbulescu, purtând titlul: Depăşirea planului de încasări nu este incompatibilă cu o servire exemplară într-un cadru civilizat:
„Duminică, 1 august. Seara, la restaurantul „Parcul Libertăţii“ erau două nunţi, în interior şi pe terasă, iar în grădină se bea bere şi se mîncau seminţe. De dovleac. Cu plăcere sau cu îndîrjire, toată lumea, la unison, era mobilizată ca la un adevărat concurs „cine mănîncă şi împrăştie mai repede“. Atîta dăruire, mărturisesc sincer, impresiona. Şi organizarea. Moderna unitate pusese la dispoziţia amatorilor, evident în limita posibilităţilor, farfurioare pentru coji. Părăsindu-ne o clipă extazul, constatăm cu toată seriozitatea că după două-trei-patru ore farfurioarele deveniseră cu totul neîncăpătoare şi nu numai ele, ci şi feţele de masă şi grădina şi..„ ca într-o imagine de coşmar, albele coji ajunseseră să acopere totul. Altfel, unitatea era bine aprovizionată cu „fripturi, antricoate, organe“, dar cine mai avea timp de ele?! Restaurantul este modern, Parcul Libertăţii frumos, plin de seminţe şi sticle de bere, goale, primele datorate numeroşilor „furnizori“ de toate vîrstele, şi de ambele sexe, dar de aceeaşi culoare, iar celelalte — rod al iniţiativei unităţii de a vinde bere oricui şi oricum, cu sticla şi cu Iada, în parc sau în picioare, în grădină. Ceva mai tîrziu, la „Moldoveanca", toată lumea bea. încet, cumpătat, moldoveneşte. „Dacă nu-i dai unuia de băut fără mîncare, te bate de te sminteşte sau îţi umple condica de minciuni“, mi se confesează Florica Lupaş, care-i ţine locul responsabilei, plecată în concediu. Localul mic, dar cochet, îngrijit, v-aţi dat probabil seama după denumire, este unul cu specific local şi oferă la preţuri de categoria a doua citeva dintre invenţiile culinare moldoveneşti, însă în seara asta are foarte puţini amatori. Absolut firesc. Ca să ştii să preţuieşti binele trebuie neapărat să ai de-a face cu răul. De pildă, la restaurantul „Decebal“! Drumul spre interiorul restaurantului, cel mai modern din Bacău, o adevărată oază de linişte, civilizaţie, bun-gust şi bună servire, trece prin infernul grădinii unde trebuie să fac un veritabil slalom printre numeroşii amatori de bere, care la ora aceea sprijineau tot ce găseau: stîlpi, coloane, scări. Pentru că şi aici, berea, pe lîngă cea servită cît de cît civilizat şi prompt la mese, se vindea în două colţuri cu coadă şi scandal, în picioare. Tot „Decebal“, tot categoria I, dar altă optică asupra comerţului.
Luni, 2 august, îi însoţesc pe dr. Dan Alexandrescu şi pe unul dintre asistenţii Inspectoratului sanitar într-un scurt raid de dimineaţă prin cîteva unităţi ale Trustului de alimentaţie publică din Bacău. Constatările pe scurt. La „Popas‘‘-Gherăeşti, într-un local care aşteaptă renovarea, sălile de consumaţie, dichisite cu o recuzită de la revelion, erau aranjate cu grijă, dar pereţii erau murdari şi pe alocuri scorojiţi, covoarele atît de pătate şi de murdare încit nu le mai puteai ghici culoarea, iar bucătăria, în materie de muşte, tindea să stabilească un record. Restaurantul „Nord“ „lucra“ numai cu grădina şi cu o încăpere profilată pe produse de tip „Gospodina“, despre care responsabilul Gheorghe Melinte avea numai cuvinte de laudă, dar căreia tocmai în dimineaţa aceea i se defectase instalaţia frigorifică, termometrul arătind in jur de +13 grade. „Micul restaurant“, unitate ieşită zilele acestea din renovare şi propusă, într-un viitor apropiat, pentru demolare, n-are, fie şi pentru această scurtă existenţă, o vitrină frigorifică, produsele crude şi preparate (de care unitatea nu duce cîtuşi de puţin lipsă) fiind ţinute „la vedere“ sub o foiţă de celofan. Oricum, dacă nu se vînd, se strică. În continuare, ne impresionează plăcut unitatea cu autoservire „Macul Roşu“, Îngrijită şi bine gospodărită, „Lacto-vegetarian“-ul cu o încăpere pentru copii şi o încărcată listă de bucate sau bogatul sortiment culinar al restaurantului „Bistriţa“. Seara, pe cont propriu, în calitate de consumator, aştept 20 de minute să vină un ospătar, sau să debaraseze cineva masa. Înzestrată cu pahare murdare, scrum de ţigară, o faţă de masă, mă rog, o masă care nu se deosebea cu nimic de celelalte libere. Într-o atmosferă de certă nesiguranţă, pândit de diferiţi indivizi în libertate prin bucătărie sau prin locul de acces al ospătarilor, încerc să descopăr măcar responsabilul, prezent conform programului, dar absent conform voinţei proprii şi logicii barmanului Georgeta Dobrescu: „are şi el treabă, n-o să stea tot timpul aici!“ Şi uite aşa, renunţ la mişcare, îmi piere şi foamea, singura grijă fiind să mă îndepărtez cît mai repede de privirile „amicale“ ale celor cîţiva magnifici cu echilibrul instabil. Am vizitat numeroase restaurante din Bacău. Mai mari şi mai mici, ale T.A.P.L.-ului şi ale O.J.T.-ului şi o remarcă s-a impus imediat: la Bacău se mănîncă bine. Adică unităţile sînt foarte bine aprovizionate, preparatele sînt numeroase şi prezentate într-o gamă culinară largă, şorturile de vin sunt din cele mai bune, bere (cel puţin cit a durat ancheta noastră) s-a vîndut din belşug. Firesc, cei ce răspund de aceste treburi, respectiv conducerile T.A.P-L.-ului şi O.J.T.-ului sau diferiţii responsabili de unități cu care am stat de vorbă, sînt mîndri de încasările lunare, de planurile „de vinzare“ depăşite. Firesc, pentru această bună aprovizionare trebuie să alergi, să te zbaţi, să sondezi, să n-aştepţi pentru că nu-ţi vine de nicăieri de-a gata un vin bun, de pildă. Dar acest aspect nu este singurul. Şi aici se impune o a doua remarcă: desigur, vindem, dar cum? Este de fapt şi concluzia anchetei noastre. Nu vedem nici o incompatibilitate între depăşirea planului de încasări şi o servire exemplară intr-un cadru civilizat, o dovadă în acest sens, pe lingă cele menţionate anterior, fiind restaurantul „Parcul trandafirilor". O faţă de masă curată, un aer care se poate respira, un serviciu prompt, o orchestră discretă sînt numai cîteva dintre atributele unui local civilizat, indiferent dacă este mare sau mic şi patronat de T.A.P.L. sau O.J.T."
***
Note: evidenţierea prin caractere boldite ne aparţine. T.A.P.L. = Trustul de Alimentaţie Publică Locală; O.J.T. = Oficiul Judeţean de Turism.
