Oaza simbolistă din centrul Bacăului

Cred că sunteţi tot mai mulţi cei care aţi călcat pragul Casei Memoriale „George Bacovia”, indiferent dacă această vizită a fost făcută înainte sau după lucrările de renovare şi modernizare din anii 2015-2016. Din acestă primăvară avem un motiv suplimentar să-i călcam pragul: curtea şi beciul obiectivului cultural.

Graţie pasiunii muzeografilor şi „ochiului” profesionist al profesorului Ioan Dănilă, verdele interior a fost remodelat şi surprinde plăcut vizitatorul. La câţiva paşi de freamătul oraşului se deschide acum o oază de linişte şi  relaxare. O trecere aproape neverosimilă spre un crâmpei de oraş în care atributul „tranzit” nu-şi mai găseşte locul...Experimentaţi-l fără ceasul de la mână sau telefon, nu veţi regreta...

Bacăul nu a avut şansa unei grădini botanice specifice marilor oraşe universitare din ţară. Dinamica urbanistică nu i-a păstrat nici introspecţia unor păduri-parc în care citadinul să evadeze. Are însă un petec verde încărcat de simboluri care poate fi asemănat cu o grădină botanică: o grădină botanică a sufletului din care ai avantajul că te desparţi cu greu, şi...fără să te doară picioarele...

Cedra 5.0: Când geografii băcăuani cuceresc Ciucaşul

Oboseala trece, febra musculară devine istorie. Rămân în schimb acele bucurii care îţi încarcă sufletul. Bucurii pentru care poţi merge până în pânzele albe, nu doar pe un vârf carpatic. Cedra 5.0…şi povestea merge mai departe!

Noaptea muzeelor 2018

O noapte în care oraşul se animă...

Mărţişoare de Ghimeş

Când frumuseţea naturii nu are nevoie de o anumită dată din calendar...Ţinuturi ghimeşene, 1 martie 2018...

Foto: L.A.

Patrimoniu pe Apa Sâmbetei: Moara Hazaparu (Dărmăneşti, judeţul Bacău)

     La prima vedere totul este perfect. Ochioasele indicatoare - montate acum câţiva ani - îţi pot lăsa impresia că abundenţa aceasta de obiective de patrimoniu este gospodărită după cele mai bune reguli ale managementului turistic...

     Presupun însă că nu aţi uitat zicala cu gardul şi cu leopardul asociat... Colegul Viorel Paraschiv a trecut în acest week-end prin zonă şi...surpriză:

Un simplu "amănunt" ar mai fi de adăugat, cel de mai jos...

Concluzia o trageţi dumneavoastră...

Dezlegaţi în România* (I): Castelul Sturdza de la Miclăuşeni

Istoria locului ar putea fi o sinteză a destinului multor clădiri de patrimoniu din România: mărire şi decădere, uitare şi batjocură, foc şi apă, ignoranţă şi reavoinţă. A reuşit însă să treacă peste multe cumpene. De câţiva ani lucrurile au început să se schimbe în bine. Aici s-a înţeles că istoria, patrimoniul, turismul nu mai pot fi promovate static. Turistul nu mai este doar vizitator. O întreagă pleiadă de manifestări (zilele castelului, seminarii, cursuri, seminarii, festivaluri, jocuri pentru copii etc) scoate această bijuterie arhitectonică din amorţeala cu care s-a obişnuit ochiul şi sufletul turiştilor. Adăugaţi ospitalitatea, profesionalismul unui ghid pasionat şi cu simţul umorului, decorul de poveste...
Am plecat ieri de la Miclăuşeni cu bucuria că se poate şi altfel. Poate nu atât de repede pe cât ne-am dori, dar lucrurile sunt clar în direcţia cea bună. Deviza de pe site-ul de promovare (Patrimoniul nostru: acolo unde trecutul întâlneşte viitorul) nu este doar un slogan amorf. La Castelul Sturdza timpurile converg.

Pe drumul de întoarcere încercam să găsesc un fenomen similar pentru judeţul Bacău...Încă mă mai gândesc, deşi pot să spun că îmi cunosc bine ţinutul...

* un proiect deferlări.ro  şi Asociaţia Pasionaţilor de Fotografie

Foto 1: Adrian Măcincă. Foto 2-9: Lucian Şerban