Prima zi de vară

 Cu întârziere semnificativă faţă de multe primăveri anterioare, astăzi s-a înregistrat prima zi de vară în oraşul Bacău...

Update 21 mai: rezultatul final (sursa: ANM):

Pe urmele domnitorului Gheorghe Ştefan, la Mănăstirea Caşin

 "Mănăstirea Cașin este una dintre cele mai frumoase așezăminte ortodoxe ale județului, fiind situată în comuna cu nume omonim, ce datează din secolul al XVII-lea. Construcția acesteia s-a petrecut în anul 1655, în timpul domniei voievodului Gheorghe Ștefan. Asemănarea planului bisericii cu Mănăstirea Golia din Iași vine de la faptul că aici au lucrat aceiași meșteri, la o distanță de doi ani după terminarea bisericii ieșene. Iar prezența zidului de piatră din jurul ei îți lasă impresia că e o cetate fortificată în stil gotic. Din nefericire a fost grav afectată de cutremurul din 1805, rămânând cu multe pagube. Pe parcursul a trei decenii s-au desfășurat lucrări de reabilitare, fiind susținute mai întâi de starețul Ierotei, apoi de egumenul Isaia din Constantinopol. Se presupune că mormântul voievodului-ctitor se află aici, iar locul e încărcat de istorie și de frumusețe naturală." (sursa: planiada.ro)

Foto: L.Ş, 17 mai 2023

Despre reorganizarea administrativ-teritorială: regiunile delimitate identitar

     Câteva extrase dintr-o foarte interesantă serie de articole semnate de prof. George Ţurcănaşu în Ziarul de Iaşi:

Sursa: prof. George Turcănaşu, în Ziarul de Iaşi

     "Regiunile istorice, ce au şi o logică teritorială dovedită de istorie, sunt cele mai eficiente construcţii teritoriale. Cu şapte regiuni administrative, dimensiunea medie a acestora ar ajunge la 2,7 milioane (peste media Poloniei, dar sub cea a Spaniei – peste 2,8 milioane, fără exclavele africane). Mediana e de 1,9 milioane de locuitori. Cea mai mare regiune devine Muntenia (aproape 5,9 milioane de locuitori împreună cu Bucureştiul). Apare o reflecţie suplimentară în cazul acestei regiuni: e mai bine să separăm regiunea urbană a Bucureştiului de Muntenia sau nu? Exemplele Franţei (Île de France) şi Spaniei (Madrid) ne arată că separarea nu ar fi o întreprindere de ignorat. Separarea regiunii urbane Bucureşti Ilfov, eventual efectuându se şi un upgrade teritorial, prin introducerea unor plase din nordul judeţului Giurgiu sau din sud-estul judeţului Dâmboviţa în judeţul periurban al Capitalei, pentru a asigura extinderea pe viitor a aglomeraţiei urbane (deja manifestă în zonele Bolintin Deal, Bolintin Vale, Mihăileşti sau Crevedia), ar duce şi la o simplificare a politicilor teritoriale de coeziune.

[…]

Dacă se va opta pentru separarea regiunii urbane a Bucureştiului, cele opt regiuni administrative vor avea o dimensiune medie de 2,4 milioane de locuitori, valoare similară Poloniei. Celălalt parametru central, mediana se apreciază la 2,1 milioane de locuitori.

[…]

O regiune a Moldovei istorice (apuseană) ar fi marea câştigătoarea acestei variante. Indicatorul coeziunii şi competitivităţii regionale ajunge la valoarea 95 (dintr-un maxim ponderat de 100 de puncte),

[…]

În această configuraţie, Moldova va fi şi cea mai mare regiune din punct de vedere demografic (>3,9 milioane de locuitori), dacă Bucureştiul va fi separat de regiunea sa. Prin înglobarea sudului regiunii istorice (judeţele Galaţi şi Vrancea) îşi va recupera un element important şi definitoriu al logicii sale teritoriale – debuşeul dunărean de la Galaţi. Galaţiul nu va pierde în această ecuaţie teritorială. Marele oraş moldovean în interiorul unei regiuni administrative suprapuse Moldovei apusene ar putea să profite de o strategie de dezvoltare care să se bazeze pe valorificarea teritorială a specializării sale portuare. Proiectul comun cu Brăila, al consolidării unei aglomeraţii urbane, nu ar avea de suferit. Oricum, proiectele comune, utile creării unei aglomeraţii urbane funcţionale, se pot realiza la scară locală mult mai lesne decât se realizează un context teritorial favorabil unei convergenţe importante la nivel regional continental."

Minunata rezervaţie naturală Buciaş

    Nu vă găsiţi ritmul? Astenia de primăvară nu vă dă pace? V-aţi săturat de ecranul calculatorului, de activităţile repetitive, de monotonia zilelor citadine? Există un remediu, l-am spus de multe ori: natura. În acest caz, #pefirulapei, în cea mai frumoasă rezervaţie peisagistică din această parte a ţării: Buciaş.

Acuși vine și tramvaiul ...

 Ne vom plimba până în 2027 cu tramvaiul...😊Sursa: Planul de Mobilitate Urbană Durabilă 2021-2027.

Tranziții

 

Regiunea Bacău

 Perioada 1950-1968, o împărțire administrativ-teritorială mai bună decât multe inepții aruncate astăzi în spațiul public, pe diverse filiere mustind de "experți"...

Lebede neagre: Fraudele de la Primăria Bacău

     Descopăr stupefiat un articol din ziarul Dreptatea (nr. 3289 din 24 noiembrie 1938). Ce atentat la banul public! Cât sânge rece! Ce reţele malefice! Sunt convins că aceste fapte descrise au rămas cu totul şi cu totul singulare, o unică dandana apărută din senin pe firul evoluţiei urbanistice băcăuane… 😏

Vechea clădire a Primăriei Bacău, kilometrul 0 pentru traseul urbanistic al localităţii...

 

"Fraudele de la Primăria Bacău. Ce se impută fiecăruia dintre foştii edili comunali. Care este stadiul anchetei întreprinse.

“Printr’un comunicat dat spre publicarea ziarelor, s’a anunţat deunăzi, că la primăria Bacău s’au descoperit fraude şi nereguli în valoare de mai multe milioane. Suntem azi în măsură să arătăm ce se impută fiecăruia din cei implicaţi în aceste fraude şi nereguli şi care este numele lor.

Din datele şi informaţiile ce avem se poate vedea, că aproape întreg consiliul comunal al oraşului Bacău, din perioada 1934-1938 este amestecat în aceste prevaricaţiuni.

Iată, mai întâi, cine sunt aceia contra cărora se desfăşoară actualmente ancheta: Constantin Zlotescu, fost primar; Torna Mihăilescu, fost ajutor de primar; inginerul Filip Hudic, şeful serviciului tehnic şi al uzinei electrice: Eugen Ghering şeful serviciului dărilor comunale; Niculae Munteanu, mecanicul şef al uzinei; C. Ionescu, fost şofeur de piaţă şi ajuns şef mecanic al atelierului comunal.

Din cercetările sumare ale registrelor contabilităţei primăriei se poate constata că susnumiţii, constituiţi într'un fel de societate în comandită pentru exploatarea averii comunale, şi-au însuşit timp de 4 ani jumătate cât au funcţionat, suma aproximativă de

11.300.000 lei. Ca valoare, e adevărat, suma nu este prea mare in raport cu alte fraude descoperite aiurea. Dar pentru un oraş provincial ca Bacăul şi în raport cu veniturile acestuia anuale, suma de 11.000.000 este cu adevărat fantastică.

Iată acum şi felul în care se poate repartiza, pentru fiecare răspunderile:

Fostul primar Zlotescu, avocat în baroul local şi cu oarecari reclamaţii la parchet contra sa, şi-a însuşit cu complicitatea lui Eugen Ghering:

a) o mare parte a taxelor percepute dela comercianţi, dela intrările la bariere, dela taxa aplicată brutarilor şi din alte venituri comunale, pentru încasarea cărora nu s’a ţinut evidenţă şi nu au fost contabilizate.

b) a dăruit mari sume de bani, la anumiţi prieteni, pentru servicii fictive şi fără forme legale. Strâns cu uşa funcţionarul Gheorghiu dela contabilitatea primăriei Bacău ar putea da cele mai ample lămuriri în această privinţă.

c) Din diferite lucrări edilitare executate şi mai ales neexecutate, din furniturile pentru Primărie şi instituţiile comunale subordonate acesteia, deasemenea, d. Zlotescu a tras mari foloase.

d) A mai încasat fostul primar grase comisioane dela furnizori, pe cari i-a terorizat şi supus unei straşnice „filtrări" cu ocazia fiecărei încasări de ordonanţe de plată. Pentru scoaterea pârlelei furnizorii încărcau conturile căci furniturile se dădeau prin bună învoială, iar nu pe calea licitaţiei publice.

c) Şi-a alocat d. Zlotescu, cu delasine putere, diferite sume de bani pentru deplasări fictive  şi servicii niciodată prestate comunei.

f) Tot d. Zlotescu a făcut un voiaj de nuntă de o lună de zile la Paris, Veneţia, Roma, Neapole, Budapesta etc. voiaj pe banii comunei, repartizând costul lui total pe mai multe capitole de cheltueli din bugetul comunei.

g) A provocat şi aprobat furnituri inutile, fără ţinerea de licitaţii publice legale sau cu licitaţii  dinainte aranjate şi camuflate. Exemplu: toate furniturile efectuate la casa Iakerkaner din Bacău, Alex. Abramovid şi alţii.

h) A numit la instalarea sa ca primar un număr de 33 agenţi electorali, mai toţi cu caziere penale, ca diurnişti, din cari a definitivat cu forme legale un mare număr din aceştia. La timp vom publica numele acestora şi cazierele lor penale şi poliţieneşti.

i) La refuzul Casei Siemeus-Schuckert din Bucureşti de a-i plăti un comision, primarul Zlotescu a suspendat timp de 4 jum. ani orice plată către susnumita casă pentru furnitura motorului Diesel din uzină şi a noui reţele electrice din oraş, astfel că suma de lei 10.434.000 ce se datora Casei în chestiune a crescut în 4 jumătăţi de ani cu dobânzi la 16700000 lei, fapt care a dat naştere unui proces care e şi azi pendinte.

Iată, în cel mai scurt rezumat, ce se impută fostului primar C. Zlotescu. Vom arăta, cu alt prilej, ce se impută celorlalţi implicaţi în aceste nereguli. Până la terminarea anchetei ordonate, opinia publică băcăoană cere stăruitor un comunicat oficial asupra stadiului în care se găseşte ancheta.”

Relativitatea timpului, supremaţia spaţiului: Bacău, 1960

    Citim în revista Flacăra, numărul din iulie-septembrie 1960 (Anul 9, nr. 26-38), că timpul şi spaţiul se comportă bizar pe ruta Bucureşti - Bacău - Bacău. Săracii de ei, ce se mai alintau...Astăzi nu mai avem legături aeriene directe cu iubita noastră capitală, iar cu puţin efort străbatem oraşul în două ore...Vorba lui Magellan: Ca orice băcăuan, voi ajunge şi eu la strâmtoare....

Sursa: "Flacăra" (iulie-septembrie 1960)

Altfel de spații...

     Când dai de o plăcută amintire fotografică: Bacău, 5 mai 2017: prof. univ. dr. Octavian Groza, magistrul de la care am am aflat că există şi alfel de spaţii, că locurile şi teritoriile îşi au propria vibrare afectivă...

« Omul este o fiinţă gregară, obsedată de centralitate. Această obsesie este creatoare de spaţiu. Spaţiul şi distanţa îşi au izvoarele în interiorul persoanei. Fiecare individ este axis mundi: în funcţie de verticalitatea persoanei, desfăşurată între teluric şi celest, lumea se desfăşoară în faţa, în spatele, la dreapta şi la stînga persoanei. Singurătatea acestei centralităţi nu convine, oboseala de a crea lumea în mod continuu îşi spune cuvîntul, şi atunci indivizii îşi însumează centralităţile într-una colectivă – totem, catedrală, piaţă, primărie, sat, oraş- depersonalizînd dimensiunile lumii prin instaurarea nordului, sudului, estului, vestului şi tuturor celorlalte direcţii posibile, care nu mai angajează persoana ci comunitatea sa. Practicile cotidiene ale persoanei, libertatea sa intrinsecă în ultimă instanţă, sînt transferate practicilor cotidiene ale comunităţii şi astfel hoinăreala virtuală haotică devine o gravitare cuminte în jurul polilor consfinţiţi şi împărtăşiţi de toată lumea. Distanţa pură devine traseu, mişcarea devine deplasare eficientă, experienţa individuală se diluează în experienţele multiple ale grupului iar cunoaşterea lumii de către individ devine din ce în ce mai aproximativă pe măsură ce distanţa de la centrul comunitar către exterior se măreşte. Cotidianul topeşte metrii în minute iar geografiile individuale devin geografii ale timpului mai mult decît geografii ale spaţiului. Spaţiul rămîne apanajul aventurierilor, celor care sfidează cochilia teritorială sau celor care sînt constrînşi, în interesul comunităţii, să se deplaseze în exterior. »  (Octavian Groza - "Diferenţiere şi diferenţă: o geografie a identităţii teritoriale", Bucureşti, 2000)