Divagaţii dendrologice

      Copil fiind, l-am cunoscut inopinat, printr-o surată de-a lui, undeva prin spatele unei universităţi ieşene. Mult mai târziu, la fel de neaşteptat mi-a apărut în cale, fascinându-mă definitiv prin fizionomia-i atipică, semeaţă şi condescendentă. Destinul a făcut ca peste ani, traseele zilnice să-l aibă ca reper solitar al gândurilor adolescentine, martor tăcut al prefacerilor trecute şi viitoare. După aproape două decenii, acelaşi fir nevăzut m-a făcut să îi dau din nou bineţe zilnic, urmărindu-l cu coada ochiului şi admirându-i ţinuta. Nu ştiu de ce, dar prezenţa lui inspiră încredere şi echilibru, estetică şi bunătate, modestie şi rezistenţă, coerenţă între clipa trecută şi cea viitoare. Calităţi desuete astăzi, la fel ca şi anticariatul de pe colţ, depozitar fidel al unor pagini frunzărite sub umbră peţiolată, respiro în drum spre casă. Micul colţ dedicat cărţilor a dispărut între timp în vâltoarea amintirilor, la fel ca multe alte repere urbanistice, afective sau doar topografice. Neschimbat rămâne în continuare pribeagul cu trunchi imuabil, faţă de care teii, castanii sau plopii copilăriilor mele au îmbătrânit prematur. Şi atunci, dimineaţa devreme, în drum spre o nouă zi, un zâmbet poznaş şi un pas zglobiu printre galbene frunze reprezintă firescul care mă face să uit de tâmplele decolorate.

Bacăul în ecuațiile predicției seismelor

       Știre pe Mediafax:  "Un cutremur "foarte adânc" ar urma să se producă în Vrancea, zona de risc fiind sudul Moldovei şi mai puţin Capitala, a declarat, în emisiunea "După 20 de ani" difuzată duminică de Pro TV, prof. Gheorghe Mărmureanu, care a precizat că "aşa rezultă din analizele" făcute.

"Eu am spus că urmează acum un cutremur foarte adânc.  Aşa rezultă din analizele noastre. Poate să fie tip '40 sau poate să fie tip 1802", a spus în emisiunea "După 20 de ani" de la Pro TV directorul onorific al Institutului Naţional pentru Fizica Pământului (INFP), prof. Gheorghe Mărmureanu, referindu-se la seismele produse, tot în Vrancea, în 1940 şi 1802, care s-au produs la adâncimea de 150 de kilometri şi au avut magnitudinea de 7,7 grade, respectiv 7,9 grade pe scara Richter.

Întrebat despre zonele de risc în cazul unui astfel de seism, Mărmureanu a menţionat sudul Moldovei (Focşani, Bacău, Galaţi), Tulcea, dar şi Basarabia şi zona portului Odessa din Ucraina.

"În acest caz, Moldova apare, Basarabia, Chişinău, Odessa. În România, este vorba despre Focşani, Bacău, mai puţin Iaşiul. Bucureştiul va fi mai puţin, din punctul meu de vedere. Asta v-o spun că inginer constructor. (...) Galaţi, Tulcea...", a spus prof. Gheorghe Mărmureanu." Continuarea articolului o găsiți  aici.

Foto: harta zonelor cu risc seismic (sursa: .stiri.com.ro)

Noaptea în Parcul Catedralei

O nouă oază de relaxare: Parcul Sud

Parcul Sud este amplasat între Colegiului “Dumitru Mangeron” şi blocurile de pe Calea Republicii şi strada Aeroportului. Lucrările de modernizare începute în luna octombrie au vizat montarea de bănci, foişoare, borduri, trasarea aleilor, refacerea rețelei electrice, montarea instalațiilor de irigat, amenajarea locurilor de joacă pentru copii, plantare de arbori, amenajarea unui ţarc pentru animale de companie. În perioada imediat următoare lucrările vor fi finalizate prin instalarea unei cabine de pază şi a unei toalete ecologice, în paralel cu asfaltarea străzilor limitrofe şi amenajarea a cca 100 locuri de parcare.

P.S.: Situaţia anterioară arăta cam aşa:

Culorile Pieţii Centrale

Trecător prin judeţ (18): Răchitoasa

      Comună situată în Colinele Tutovei, pe cursul râului Zeletin, la 63 km de municipiul Bacău, pe DJ 241. 15 sate componente: Răchitoasa (menţionat documentar în 1452), Barcana, Bucşa, Buda, Burdusaci, Dănăila, Dumbrava, Farcaşa, Fundătura Răchitoasa, Hăghiac, Magazia, Moviliţa, Oprişeşti, Putini, Tochilea. Populaţia: 6902 loc. (1956), 6791 loc. (1966), 5686 loc. (1977), 5088 loc. (1992), 5035 loc. (2002), 5080 loc. (2011).  Obiective:

    Mănăstirea Răchitoasa (în partea de vest a satului, pe terasa pârâului Fundătura Răchitoasa), construită la 1698 de Ilie Vel Stolnicul şi jupâneasa Teofana. Este înconjurată de un zid de piatră înalt de 6 m, cu turnuri de apărare şi creneluri, construit în 1704. Se păstrează forma originală, completată de clopotniţă şi clădirile adăugate după cutremurul din 31 mai 1739. Reparaţii la 1836. Biserica mănăstirii are hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Transformat în azil, lăcaşul de cult a fost redeschis în anul 1993.

    Biserica de lemn “Cuvioasa Paraschiva”, ctitorită de clucerul Enache în anul 1677, monument istoric. Temelia este din piatră de râu, plan dreptunghiular, pereţi din bârne de stejar, acoperiş în patru ape, făcut în anul 1969 din şindrilă în tehnica “solz de peşte” de către căşinenii aduşi de la Mănăstirea Caşin. Uşile împarăteşti reprezintă o ingenioasă operă de artă prin rafinamentul execuţiei şi bogăţia decorului (motivul fitomorf al viţei de vie cu frunze, cârcei şi ciorchini, realizat într-o simetrie perfectă).

     În satul Oprişeşti se găseşte Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, construită în perioada 1634-1653, considerată cel mai vechi monument de arhitectură medievală din lemn care s-a păstrat până astăzi în judeţul Bacău, situat în cimitirul satului. Plan în formă de navă dreptunghiulară. Nu se mai păstrează înfăţişarea exterioară originală, fiind tencuită şi zugrăvită, lemnul fiind acoperit în totalitate.

     Biserica de zid „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, construită în anul 1759 de Ioanichie, episcopul Romanului. Avariată în 1940, a fost restaurată în anul 1987. Se păstrează pictura originală. Catapeteasmă de o valoare artistică deosebită.

      Conacul Mironescu (începutul secolului XX). Biserică de lemn şi vălătuci (c. 1842, reparaţii în anii 1910 şi 1932) în satul Moviliţa. Biserica “Sfinţii Voievozi” (c. ante 1809) în satul Burdusaci. Conacul Mironescu (sat Oprişeşti).

        Monumente ale eroilor în satele Răchitoasa (c. 1934, sculptor C. Mihăilescu) şi Burdusaci (c. 1938).

        Tradiţii populare specifice: "capra în picioare" (Răchitoasa), "calul" (Barcana). Prelucrare artistică a lemnului (Farcaşa). Centru de olărit (Răchitoasa). Serbare anuală la 15 august (Sfânta Maria Mare) în satul Putini. Târg în fiecare zi de vineri şi bâlci pe 14 octombrie.

    Personalităţi: Ştefan Zeletin (n. 1882, Burdusaci -1934), filosof, sociolog, economist, profesor universitar; Miltiade Filipescu (n. 1901, Burdusaci - 1993), geolog, paleontolog, membru al Academiei Române; Constantin Zeletin (n. 1935, Burdusaci), medic, poet, eseist, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale.

Foto (de la stânga la dreapta): 1,2 - centrul satului Răchitoasa; 3 - Liceul Tehnologic Răchitoasa; 4 - bustul lui Constantin Zeletin (sat Burdusaci); 5,6 - arhitecturi vernaculare (sat Răchitoasa) 7- 12: Mănăstirea Răchitoasa.

Trecător prin judeţ (17): Vultureni

    Comună situată în sud-estul judeţului, în cadrul Colinelor Tutovei, pe râul Berheci, la 57 km de municipiul Bacău, pe DJ 243B. Unitatea administrativ-teritorială cu cele mai multe sate componente (16): Vultureni, Bosia, Dădeşti, Dorneni, Ghilăveşti, Godineştii de Jos, Godineştii de Sus, Lichitişeni, Medeleni, Năzărioaia, Reprivăţ, Tomozia, Ţigăneşti, Valea Lupului, Valea Merilor, Valea Salciei. Populaţia: 4396 loc. (1956), 3988 loc. (1966), 3091 loc. (1977), 2209 loc. (1992), 2195 loc. (2002), 2071 loc. (2011). Biserica de lemn „Sfinţii Voievozi” (c. 1908) în satul Lichitişeni. Biserica „Sfinţii Voievozi” (c. 1820, ctitor stolnicul Ioan Tacu) în satul Medeleni. Biserici în satele Valea Salciei (c. 1832, reparaţii în anul 1920) şi Dădeşti (anterioară anului 1809). Descoperiri arheologice în punctul „Pe Tablă” (sat Lichitişeni), aparţinând eneoliticului (cultura Cucuteni), epocii daco-romană şi epocii medievale timpurii (secolele IX - X). Tradiţii populare specifice de Anul Nou: „cerbul cu capra şi iezii” (Godineşti). Târg mixt în fiecare zi de miercuri. În satul Medeleni s-a născut în anul 1929 Simion Hâncu, profesor doctor docent în ştiinţe tehnice, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice din România, autor a peste 70 de lucrări ştiinţifice.

Pârâul "dispărut" al Bacăului

    Cea mai sugestivă reprezentare cartografică a pârâului Negel, preluată din lucrarea România, ghid atlas turistic, autori: Mihai Iancu, Dem. Popescu, Editura Stadion, 1971). În lungime totală de 13 km, cursul de apă care traversa oraşul a reprezentat un focar de infecţie în mai toată perioada modernă şi contemporană, discontinuitate marcantă a fizionomiei urbane şi o barieră în calea extinderii teritoriale, dincolo de care se întindea (exagerând nu cu mult) "nordul sălbatic". Regularizat şi rectificat, traseul apei curgătoare  - care provocat citadinilor şi nenumărate inundaţii -  a fost luat în anii victoriei socialiste de o arteră rutieră majoră, strada Mioriţa, care respectă în bună măsură cursul vechi al pârâului. Din păcate nu cunosc să se fi păstrat vreo imagine cu acest enigmatic Negel...