Astăzi, chiar de m-aș întoarce
A-nțelege n-o mai pot…
Unde ești, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?
(Mihai Eminescu)
Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
Pe un vârf de
deal, la hotar tăcut de sat, un bătrân cimitir își petrece timpul printre
lăstari și tufănele. Dimineață de toamnă, meandrezi printre morminte, aplecând
privirea pe sub frunze îngălbenite. Ai senzația unei simbioze în care nimeni și
nimic nu poate schimba tainicul echilibru natural care poartă pașii la deal și
la vale, la vale și iar la deal, urmărind firul nesigur al ulițelor. Ridurile
adânci ale unei bătrâne îmbrăcate în negru din cap până-n picioare contrastează
cu un zâmbet blând, dar plin de tristețe. Involuntar îți aduci aminte de un
pasaj din acel memorabil discurs-elogiu scris de Lucian Blaga: "Satul,
situat în inima unei lumi îşi e oarecum sieşi suficient. El n-are nevoie de
altceva decît de pămîntul şi de sufletul său şi de un pic de ajutor de sus,
pentru a-şi suporta cu răbdare destinul."