Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.
"Aici, în
provincie, viața se scurge monoton. E destul ca să trăiești o zi, să-ți
închipui cum se vor desfășura toate celelalte până la sfârșitul vieții tale.
Asta într-adevăr nu este un lucru prea vesel. Dar ce vrei? Dacă aș avea bani
mulți, aș chema toți poeții lumii în jurul meu și am schimba astfel rostul
vieții. Pe când așa, mă mulțumesc cu tăcerea.”
George Bacovia (17 sept 1881- ∞)
Arunc în voi cu castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!
Vă spun că nu degeaba
am îmbătrânit!
Cine-ţi mai dă înapoi
Timpul?
Cine-ţi restituie
tremurul tinereţii din vene pierdut
Să poţi zburda curajos
astăzi mimând Iubirea?
Gata! Obrazul e gros
şi greu de-atâta Viaţa
Trăită cu regrete şi
dureri nesfârşite din neiubire.
Arunc în voi cu
castane şi ţip! Iubiţi-vă cât mai e timp!
Condeiul e încins
de-atâtea stele şi versuri în care
Mi-am pus miezul inimii
să respire până la marginile ei
Pline de o prezenţă
ce mă sileşte să scriu în tonul lui ridicat
Şi-n degetul arătător
întins din mine spre voi cu indemnul;
Eu sunt Octombrie! O
să bat toţi castanii cu vântul şi ploile!
O să arunc cu castane
în voi şi-am să ţip cât mă ţine Cerul;
Iubiţi-vă cât mai e
timp! Iubiţi-vă cât stau pe aici!
Iubiţi-vă cerniţi!
Iubiţi-vă Timpul! Iubiţi-vă sufletul! Iubiţi-vă Lumina!
... Mâine poate...
Iubiţi-vă azi!
Eu vă iubesc Mâine?
Nu! Eu vă iubesc azi! Eu vă iubesc reci şi amari, tineri şi bătrâni, răi şi
buni, atât cât mă ţine viu Dumnezeul
meu şi-al vostru.
Vin de dimineață. Agită, discută, mută, cară, descarcă, încarcă, trântesc, sparg, trag, bortelesc, se sfădesc, smucesc, răzuiesc, împing, claxonează, scormonesc, lipesc, înfășoară, desfășoară, fumează, tîrăsc, ridică, coboară, înjură, privesc, înnădesc, glumesc, sporovăiesc, râd, transpiră, apar, dispar... Cam așa e de vreo trei săptămâni la colț de bloc(uri). E atâta emulație încât ai zice că se lucrează concomitent la prelungirea căii ferate Bumbești-Livezeni spre conectarea cu Eurotunelul de sub canalul Mânecii. Să nu disperăm: lucrările au o precizie chirurgicală, Dorel nu a mai spart nicio conductă de apă, cartierul trepidează de viață, lumea de lângă noi se schimbă pe nesimțite...
Am devorat-o pe loc. Îmbinând exemplar realitatea cu ficțiunea, creând o atmosferă de epocă plină de culoare și nerv, "Iorgu" își atinge ușor scopul: să te îndrăgostești iremediabil de Bacovia. Un must-have pentru biblioteca oricărui cititor care scrutează îngândurat printre coordonatele sale spațio-temporale...
Acolo, unde nu-i nimeni,
Nici umbre,
Unde se duc o mulțime de
ani,
Și zgomotele zilei,
Și tăcerea nopții...
(...)
Și iată, ne-a surprins seara
Peste zi nefiind nimic.
La fel
Că de atâtea ori.
Povești...
De muncă,
Lene,
Banchetul din umbră,
Sau timp de fericire.
Și, iată, ne-a surprins
seara,
Peste zi nefiind nimic.
Un oraș nu trăiește numai prin patrimoniul zidit. Un oraș respiră și prin patrimoniul ziditor, prin oamenii săi care încheagă o idee, deschid trasee, aduc la lumină trăiri și moșteniri, construiesc și reconstruiesc in situ, cred, speră... Astăzi, în oaza verde a Casei Bacovia, m-am bucurat enorm, printre mulți, mulți băcăuani care au rezonat din inimă pentru Bacău. Din când în când, asemenea momente sunt mai mult decât necesare, pentru a mai disipa din negura plumburie, șablon mult prea des invocat de cei care, spre neșansa lor, nu reușesc să-și aproprie identitatea și spiritul locului. Felicitări din toată inima profesorilor Constantin Călin și Adrian Jicu!
O excelentă (și foarte agreabilă) pledoarie pentru carte, istorie și istorii recente, pentru George Bacovia și spirit adolescentin!
Scriitorul Vasile Ernu, BAC
– FEST – Festivalul Național „George Bacovia”, 16 septembrie 2022.
