Început de septembrie cu Zilele Parcului Gherăeşti

Festivalul Educațional “Zilele Parcului Gherăești” revine în perioada 3-4 septembrie cu o serie întreagă de activităţi educaţionale, culturale şi sportive pregătite de ADA şi partenerii săi în cadrul celei de  a III-a ediţie a evenimentului. Programul complet al evenimentului va fi disponibil aici.

Circulând prin alte vremuri

Un Bacău automobilistic ...prin deceniul 6.

Evadări

Conexiuni

Din păcate, vulcanicele efuziuni sentimentale nu au făcut parte din fibra genetică a familiei. Generaţia „free hugs” avea să apară la câteva decenii după momentul aterizării mele. Cu toate acestea, alchimia vremurilor avea să descopere un panaceu inedit, cu o putere incredibilă: făcutul cu mâna. Recunosc, am fost avantajat de oarece diferenţe altimetrice. Nişte diferenţe care din punct de vedere locativ aveau să demonstreze şi foarte multe neajunsuri specifice traiului în comun, trai obligatoriu pentru omul croit după şabloanele deceniilor postbelice. Pentru mine, copil fiind, aceste dezavantaje aveau să fie condensate într-un fantastic avantaj al perspectivelor. Bucuria de a privi de sus. Şansa de a scruta orizontul, de a urmări fizionomia aceluiaşi răsărit într-o multitudine de forme şi culori. De acolo mi-am făurit visuri. De acolo am încercat să întrevăd dincolo de linia orizontului. Am făurit aşteptări, am plănuit evadări în spaţii nelimitate, am îndepărtat convenţionalul. Până când am înţeles valoare unui simplu gest: făcutul din mână. Un fel de undă atemporală care leagă nivelul solului de ultimul etaj, acolo la limita percepţiei urbanismului modern, aşa cum aveam să descopăr după decenii. Un fel de fir invizibil care aducea la acelaşi numitor anii pierduţi şi anii care urmau să curgă, copilărie pierdută şi tinereţe învolburată. Un gest simplu dar de o polivalenţă care nu îmi permite acum să îl decriptez. Un gest care condensează sentimente contradictorii, atenuează supărări, alină trăiri contradictorii, aşteptări divergente, speranţe, concilii, răvaşe. Un ritual precolumbian ajuns acolo, prin cine ştie ce vrajă, la conjuncţia spre un alt tărâm. Am păstrat acest fior indiferent de numărul şi frecvenţa treptelor. Un fel de echidistanţă care a reuşit să transceadă timpului, să domolească taifunul vremurilor. Acum câteva zile am sesizat însă o noutate: perspectivele adolescenţei au fost obturate de spiritul tonic dar invaziv al vegetaţiei arborescente care reconfigura volumetric spaţiul cvartalului (aparent) atemporal. Am zâmbit dulce – acrişor la vederea verdelui urban: acei arţari, tei şi salcâmi au devenit peste noapte temniceri ai priveliştelor de altădată, exemple palpabile ale unui timp care evoluează spre noi perspective (a)temporale. Din această cauză am plecat zilele trecute cu inima strânsă. Acea conexiune vindecătoare prin simplul gest al mâinii trebuia să fie căutată prin noi luminişuri, prin noi liziere.

Acum îmi este frică să mă uit în sus, cu speranţa unei întoarceri spre alte timpuri. Cu dorinţa cuceririi de noi orizonturi...

Acum îmi este frică şi să privesc în jos. Ameţesc. Nu concep să văd decrepitudinea prezentului...

Şi totuşi voi continua să fac cu mâna. Să ridic privirea. Din tot sufletul meu. Pentru un palier superior, acolo sus, mult mai sus, la altitudini care să mă protejeze de etajele intermediare ale trăirilor mele...

Dragilor, iubiţi-vă părinţii! Vorba lui Blaga...

A iubi - aceasta vine

tare de departe-n mine.

A iubi - aceasta vine

tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.

Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?

Eu voi continua să fac cu mâna. Nu spre etajul patru, ci mult mai sus...

Exerciţiu de imaginaţie

    Cum ar fi fost dacă sistematizarea comunistă lua în calcul păstrarea unor elemente urbanistice valoroase din oraşul antebelic? Cum ar fi fost dacă scuarul din faţa vechiului Ateneu devenea peste timp un fel de Piaţă Mică? O Piaţă Mică nu a Sibiului, ci a Bacăului....Priviţi imaginea de mai jos şi faceţi un mic exerciţiu de imaginaţie...

Sursa colajului: Ioan Bâşcă - "Bacău. Instantanee regizate"

Ştiri (bune) din Parcul Cancicov

   Avem şi veşti bune din Parcul Cancicov! Băcăuanii vor rămâne plăcut surprinşi de două lucrări de amenajare a zonei verzi dinspre Colegiul Pedagogic. Este vorba de redarea în utilizare publică a unei suprafeţe apreciabile, care va fi organizată pentru posesorii de animale de companie (teren îngradit de ani buni şi rămas cu o utilizare incertă după închiderea micului punct zoologic amenajat de administraţia Sechelariu la mijlocul anilor 2000). În imediata apropiere, zece mese cu băncile aferente au fost deja montate, aşteptându-şi vizitatorii. Două idei bune, care pot genera în viitor un nou centru de greutate pentru utilizatorii parcului şi pot depresuriza aglomerata şi bizar organizată funcţional alee centrală...

Verdele teatrului...

Prima clădire verde? Un proiect ecologic inovator? Sau mai degrabă amprenta clară a dezinteresului şi indiferenţei noastre?

Pe aceeaşi temă: Bătrâneţe, haine grele... şi  Patrimoniu. Ei cunosc acest cuvânt?

Educaţie financiară

La Sfântu` Aşteaptă? Că doar suntem în cea mai bogată regiune "de dezvoltare" din ţară...

Prin Pasul Ghimeş (1155 m)

Bacăul la past tense

     Mai ţineţi minte serialul "Viitorul începe azi" (titlu original: "Early Edition"), în care personajul principal primea în fiecare dimineaţă ziarul cu ştirile de a doua zi? Cum la mine nu a funcţionat strategia, am apelat la modul Past Tense, versiunea North city, cu update săptămânal. Că nu degeaba stau eu prin acea zonă a oraşului...