Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.

marți, octombrie 30, 2018

Toamna acasa la George Bacovia


“E trist. Frunzişul e galben şi sunt şi frunze roşii ca pete de sânge; dacă vrei să rămâi pe gânduri, pe aceste alei de toamnă, e prea mult mister şi nu e nimeni să râdă, sau să te plângă.
Numai poeţii redau în câteva strofe, aceste stări de melancolie, şi numai ei ne amintesc de tăceri şi singurătăţi...
(… ) …câte grădini plouate, cu parfum de toamnă, până spre casă…”
                                                 (George Bacovia – A bătut vântul)







miercuri, octombrie 24, 2018

24 octombrie 1962: ziua în care Bacăul şi-a mai ars o părticică de memorie...

    Graţie abnegaţiei ing. Mihai Ceucă, misterul a fost rezolvat de curând. Vă las însă plăcerea de a savura povestea unui obiectiv cu totul aparte în istoria urbanistică recentă a Bacăului: Palatul Municipal - click aici.

luni, octombrie 15, 2018

Împreună pentru Moldova!

Asociațiile „Moldova Vrea Autostradă” și „Împreună pentru A8” au inițiat o campanie de strângere de semnături în vederea construirii autostrăzilor A8 – Ungheni-Iași-Târgu Neamț-Ditrău-Târgu Mureș și A7 – Siret-Suceava-Pașcani-Bacău-Focșani-Buzău-Ploiești. Campania se va derula în intervalul 15 octombrie 2018-15 aprilie 2019. 
Nu credeţi că ar fi timpul să lăsăm orgoliile locale şi să luptăm pentru dezvoltarea Moldovei?


Surpriza de la Restaurantul "Green Park"

      Am trecut acum câteva zile pe la Green Park. Nu mică mi-a fost mirarea să văd afişată imaginea de mai jos:
Am zâmbit pe sub mustaţă la gândul că povestea acestei superbe amintiri (click aici) a restaurantului de altădată mă include şi pe mine...
      P.S: pentru ca impactul să fie cel scontat recomand adăugarea unei scurte prezentări, însoţită în mod obligatoriu de numele fotografului: prof. Valeriu Bogdăneţ...

luni, septembrie 24, 2018

Geografii ale veşniciei

 “Satul nu este situat într-o geografie pur materială şi în reţeaua determinantelor mecanice ale spaţiului ca oraşul; pentru propria sa conştiinţă satul este situat în centrul lumii şi se prelungeşte în mit. Satul se integrează într-un destin cosmic, într-un mers de viaţă totalitar, dincolo de al cărei orizont nu mai există nimic. Aceasta este conştiinţa latentă a satului despre sine însuşi. Îndrăznesc să fac afirmaţia, fiindcă aşa e înţeles şi trăit satul, în apogeul copilăriei, vârsta care singură posedă perfectă afinitate cu modul existenţial al satului.” 
   (Lucian Blaga, Elogiul satului românesc, 5 iunie1937, Aula Academiei Române)
   

Foto: biserica clucerului Enache de la Răchitoasa, monument istoric (1677)

Trecător prin judeţ (31): Coloana dorului de ţară (Răchitoasa)


    Când dragostea pentru locurile natale se materializează în forme artistice cu totul speciale...



Detalii aici

vineri, septembrie 21, 2018

La plăcinte înainte...

Am bifat cu roşu judeţul Bacău. Nu de alta, dar să nu pierdeţi prea mult timp căutând...

Dor de zbor

    Uneori și o simplă pană rămasă suspendată în ritidomul timpului poate face aripile să se înalțe spre vârtejuri troposferice...

Între cer şi pământ


  Se învârtea, se sucea nehotărâtă în lumina ultimelor raze care închideau ziua. Tardive zbateri înainte de lăsarea întunericului. Firul de păianjen mai transmitea și el, pulsând, câteva reflexii solare, oferind senzația imponderabilității față de hazardul lumii. Peste zece minute, când am revenit în zonă, o adiere de vânt aducea miros de pământ reavăn. S-a mai prelins o viață, ar zice poetul...Si frunza e ca omul...

marți, septembrie 11, 2018

O călimară


   Ritual de început de an şcolar? Ştiu deja că nu vor fi folosite decât pentru a schiţa câteva frânturi de cuvinte. Miros de cerneală proaspătă, vârf de peniţă care aduce aminte de frumuseţea scrisului de mână. Dor absurd de perenitate? Catharsis efemer, instrument vetust şi ridicol în faţa omnipotentului pix? La anul le voi căuta probabil din nou prin cine ştie ce colţuri de sertar. Mirosul pastei de pix a devenit însă prea familiar. Până în septembrie viitor, când voi trăi speranţa că învăţământul românesc va fi tratat şi altfel decât din pix. Noroc că bătrâna călimară are un termen de valabilitate aproape cât o viaţă de profesor...