Border cities: la capătul lumii (civilizate)?

   Taverne şi Wagenaar (2005), concluzionau optimist la finalul studiului “Border cities: contested identities of the European city” că oraşele din Europa Centrală şi de Est aflate în poziţii periferice, la marginea structurilor administrativ – teritoriale, au demostrat o capacitate uimitoare de recuperare de-a lungul secolului XX.

    Mai este oare valabilă această afirmaţie în situaţia actuală a decupajului trasat de Uniunea Europeană? Dincolo de aburii diafani cu irizaţii cosmopolite, mai au aceste oraşe şansa unei revitalizări de substanţă, care să le ofere o capacitate de polarizare a unor spaţii intermediare şi de regulă interstiţiale faţă de culoarele majore ale dezvoltării?

    În imaginea de mai jos am scos în evidenţă oraşele mari (cu peste 100 de mii de locuitori) localizate în proximitatea graniţei estice a Uniunii Europene.