Poarta tradiţională românească: hotar, obiect de mândrie, simbol al trecerii, pătrundere dintr-un spaţiu profan într-unul domestic, „arc
de triumf” al unei lumi vernaculare aflate pe cale de dispariţie...Dintre puţinele exemple care mai stau în picioare, să admirăm astăzi frumuseţea artei populare din zona Lapoş - Dărmăneşti.
„Poarta îndeplineşte în
viața poporului român rolul unei făpturi magice, care veghează la toate actele
capitale din viata insului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o
intrare în viată, în viața reală de afară. Poarta veghează la căsătorie şi sub
poartă mortul e dus, solemn, spre lăcaşul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere
în lumea dintâi; ciclul e închis, şi poarta rămâne mai departe, cu un om mai
putin, să vegheze alte naşteri, alte nunți, alte morți” (Mircea Eliade, Insula lui Euthanasius, Bucureşti,
Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1943)
☑️
RăspundețiȘtergere