„Cutia
asta de beton, aşa cum o numesc miturile urbane, e o ridicătură în pătura de
ciment pe care noi am construit-o. Asta îmi aminteşte de cînd eram mică şi
patul în care dormeam mi se părea imens, iar atunci cînd voiam să mă ascund, mă
băgam sub pătură, iar corpul meu făcea ca ea să semene cu un cort. Totul e
conectat şi compact, cu mici denivelări, ceea ce mă face să visez că stau sub
aceeaşi membrană imensă cu toate babele, casnicele, copiii care au învăţat să
se joace singuri în faţa blocului, cu parcările subterane, cu scriitorii…”
Un savuros articol din ultimul număr al revistei Dilema veche, număr dedicat oraşului şi problemelor legate de această construcţie umană atât de greu de îmblânzit. Despre cultura locuirii, vecinătăţile urbane băcăuane şi reverberaţiile urbanismului socialist, sub peniţa sprinţară a artistului vrăncean Geo Barcan- click aici.
P.S.: Geo, nu-i aşa că te vei face arhitect sau urbanist? Oraşul ar avea o mare şansă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu