După cum spunea Gala Galaction, „această veche şi ştiută carte a lui
Kotzebue are o tinerete care biruieste vremea si imbuneaza toate varstele. Este
o icoana a societatii moldovenesti, este viziunea pamantului iubit dintre
Carpati si Prut, asa cum aratau ele la jumatatea veacului al nouasprezecelea si
cum le-a putut prinde un om crescut pe alt taram si adus de imprejurari pe meleagurile
noastre.”
Astăzi vă voi îmbia cu două pasaje care ne amintesc de vremurile noastre J
„Când e vreme frumoasă oricine se bucură de pământul
Moldovei cel roditor, pământ negru de grădină amestecat cu humă; pe vreme de
ploaie însă, omul, mai ales cel ce călătoreşte, poate ajunge la deznădăjduire.” (p. 56)
„Merserăm mai departe, trecutrăm prin oraşul Bacău, ce nu înfăţoşază niciun
interes, şi peste jumătate de ceas începurăm a urca Pietricica, un deal foarte
greu de suit, unde şoseaua începută de opt ani şi încă neisprăvită este de foarte puţin folos.” (p.57)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu