Despre şi pentru Bacău: ştiri, geoinformaţii, fotografii, analize și comentarii. Totul la obiect.

sâmbătă, octombrie 16, 2021

O bijuterie pierdută: Biserica Amenească din Bacău

     Acum aproape 20 de ani, două lucruri m-au făcut să descopăr uimitoarele palimpsestele ale Bacăului: monografia lui Costache Radu (1906) și imaginea încețoșată a Bisericii Armenești. Ambele mi s-au părut fascinante, aterizând dintr-un univers care ștersese deja cu prea multă nechibzuință fizionomiile urbane ale orașului de altădată. Colecția de cărți poștale ilustrate a domnului inginer Mihai Ceucă a deschis apoi pentru noi toți șansa de a călători în timp și de a cerceta peisajele aluvionare ale istoriei urbei. Biserica a rămas în continuare pentru mine la fel de misterioasă, un arhetip al spiritului locurilor pierdute în vâltoarea sistematizării comuniste și al oftatului generațiilor pierdute. Acum, un nou gest de recuperare a memoriei orașului, rod al pasiunii neobosite marca Mihai Ceucă, transformă timpul și spațiul, aducându-le pe coordonate palpabile. Rădăcinile citadine ne sunt mai vizibile, luptând în continuare în pământul indiferenței și neimplicării ce caracterizează lumea în care trăim. Uitarea a mai primit o lovitură, iar locul a mai câștigat o bătălie cu timpul...

             Mă uit la coperta primei reditări (2006) a "Bacăului de la 1850-1900". Acel joc de puzzle generat digital - combinație de speranță și revoltă - devine acum, în sfârșit, grație neobositului explorator Ceuca Mihai , o imagine vie și clară a unui trecut obscur și luminos totodată, prin contradictoriul său...Mulțumesc, mulțumim, domnule inginer !




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu